Visez la o lume fără petec în fund

Ostatic între cer şi pământ
îmi jupoi pielea trupului
cu degetele devenite foarfece
las pieptului raza luminii
să-i defragmenteze ţărâna depusă pe oase
odinioară pline de carne
amestecată cu sânge vâscos şi lut
fluier nebun prin pieţe de voie
etalându-mi dinţii în corsetul coşciugului
pe trotuar trecătorii miraţi
fac semnul crucii cu limba
apoi îşi continuă drumul într-o linişte ştiută numai de ei
gentil salut o groapă tapetată cu piatră
unde uşa este zidită-n tavanul cerului
,, ea este prietena lumii''
îmi spune o voce venită parcă din pătura norilor
numai acolo poţi dormi iepureşte
visând aceea lume
care nu umblă
peticită în fund...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zid

Pe zidul plângerii,
cu o cretă albă
desenez
forma trupului meu,
mă îndepărtez
cu o rotaţie elipsoidală
de inimă pe axa propriei orbite,
arunc
cu pietre în el,
colţurile
tăioase
trec prin mine
schijele luminii,
lacrima
ustură până la oase;
piatră după piatră,
privită din cer
carnea
e o karmă deschisă.
…Zidul ciobit
întoarce un zâmbet
mâinii mele războinice…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie patriotică

ţara mea în ţara ta
oameni tot mai puţini - restul lume unde
doar dinţii contează

ţărâna nu refuză niciun plug pe motive etnice
iar oglinda cerului
nu reflectă graniţele

patria este o epidermă
măduva oaselor
sau mai degrabă un dor ipotecat

ţara ta în ţara mea
învaţă dinţii să muşte limba
maternă tradusă mutit

şi la urma urmelor, acolo
sub insinuarea hotarelor
ajungi adevăratul Acasă

şi ce îi rămâne Urmei
se încheagă
drept ţară

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci Liniştea sălăşluieşte şi în adâncul zgomotului şi numai prin Întoarcerea la Linişte poţi cunoaşte cu adevărat zgomotul. Acolo unde este Linişte, este acceptare, compasiune şi blândeţe, pentru că, în Linişte, orice sunet îşi arată adevăratul chip. Doar în Linişte poţi cunoaşte cu adevărat, căci doar în Linişte poţi auzi totul, iar dacă auzul nu îţi este influenţat de aspectele relative ale sunetului, sunetul îşi dezvăluie toate tainele şi se dezbracă de orice aparenţă fictivă.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume obosită este o lume care nu se odihneşte - iar o lume care nu se odihneşte este o lume zgomotoasă, condusă de tendinţa de mişcare a sunetului. Liniştea nu este niciodată absentă, pentru că Ea nu se întrerupe şi nu se fragmentează. Liniştea care precede sunetul, rămâne în spatele sunetului - chiar dacă sunetul nu ştie asta. Liniştea a fost acolo, când sunetul s-a născut, Liniştea rămâne în spatele sunetului şi Liniştea va fi acolo şi când sunetul se va întoarce acolo de unde a plecat: din Linişte. Aşadar, nicicând Liniştea nu poate fi absentă din existenţă - este singura prezenţă care nu are formă şi care nu poate fi caracterizată sau explicată. Nu poţi vorbi Liniştea, pentru că orice ai spune despre Ea, nu este complet adevărat, deoarece cuvintele sunt sunete, iar o formă relativă nu poate cuprinde o Prezenţă Absolută. Însă, deşi nu poţi vorbi Liniştea, poţi arăta către Linişte, chiar şi prin intermediul cuvintelor. Şi nici măcar asta nu e complet adevărat, pentru că Liniştea nu este acolo, într-o direcţie, ci este chiar Aici, Acum, precedând orice formă, orice faptă, orice cuvânt şi orice gând.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiri în ochi de piatră

Mâini aspre
de mângâieri carnale
pun ampreta pe clarobscurul
unei zile jupuite
din trupul unei statui.

O ploaie de ani
ultim război neînceput
ce ascunde
urme de schije în răni
restaurând începutul.

Mireasă în alb
niciodată atinsă
ignifugă
exciţi priviri de piatră
dilaţi cuvintele
odată cu timpul
căzând ameninţător
într-o avalanşă de timbre sonore
şi focuri reci până la oase.

Tu vii
mereu din tine
şi arzi invizibil
miroşi a carne perpelită
pe buza unui sărut
respiri în ochii de piatră
caldură
animându-mă...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc jocul vieţii

între două treceri
din haos în haos
prin închegări de o clipă
precum un copil uitat
într-o groapă cu nisip
apoi cu mintea
împart dureri
ca dovezi ale existenţei
izvoare triste ale unui trup
care-şi caută viermii
acolo unde şi-a lăsat ţărâna
la dospit de iarbă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Levitaţie

va veni o zi
când paşii mei
vor uita să respire
prin conglomeraţia
aceasta nebună
smulsă din cotidian,
cuvântul
lipit
va sta
pe cerul gurii,
uscat de rugul spinilor.
Totul va fi
o lecţie de levitaţie
dată trupului
deasupra unei buze de pământ,
unde somnul
este un sicriu semideschis
în care mă trezesc respirând
de fiecare dată
când tu
îmi rosteşti
numele…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub ziduri...

Între zidurile de ciment,
Sunt cărămizi îngropate, anunţând tăcerea
Unei noi lumi.
În cochilia lor, dorm
Sufletele de piatră,
Într-o tăcere asiduă, vinovată...
Fotoni de lumină
Mângâie plângerea nopţilor reci
Căci sufletele de piatră
Dorm în tăcerea
De pereţi îngropată.
Trebuie să devenim stânci,
Cu suflet non-invaziv,
Să nu plângem din orice motiv...
Roboţi visând la expansiune,
Nu capăt de lume.
La containere s-au aruncat sentimentele,
Nu mai există umanitate,
Doar un creier mecanic...
Nu există adevăr, nici dreptate.
Sub ziduri de carne şi oase,
Dumnezeu sapă...
Mai este o singură groapă
Şi-o singură cruce
Ce stă aplecată
Spre lumea cealaltă.
S-a strecurat în cer cenuşa de suflete
Şi cerul plânge cu zgură.
Într-o balta de ură
Un chip distorsionat,
Lipsit de viaţă şi strigăt,
Lipsit de ploaie şi vise,
Se scufundă-n păcat.
Se înalţă-n afară, ziduri... de... lacrimă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile şi mărţişorul

Femeile mătură curţile
femeile dau cu aspiratorul
femeile fac dragoste
femeile repară acoperişurile
femeile fac copii
femeile vopsesc gardurile
femeile vin de la munca câmpului
femeile calcă
femeile spală
femeile vin de la supermarketuri
cu poalele pline
pâine
cafea naturală
mango
piper
vin
carne
kiwi
ceai
barbaţii
o întâmpină cu un zâmbet empiric
şi-i pune în piept un suvenir
minuscul numit mărţisor
care face minuni
înduplecând-o astfel
să-i gătească
să-i spele
să-i
să-i
să-i...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge-n ochii tăi cu linişti albe

ninge, ninge,

ninge-n
casa de pământ
din cimitirul cerului,
ninge peste tine
şi-n ochii tăi sticloşi
cu linişti albe, mamă.

Ştiu, este posibil

să îmbâtrânesc mai repede
când tu nu eşti,
de aceea şoaptele-mi
stau ascunse-n tăceri de heruvim,
ochi aţintiţi spre poarta-ţi
nedeschisă de nimeni
limba de plumb a liniştii.

Te zăresc undeva

printre lacrimi de ceară,
gândurile mele stinghere
te văd tristă,
îngândurată şi mică.

Te-aş chema,

dar nu ştiu dacă ţipătul meu
te va atinge,
aducându-mi
mângâierea sărutului
şi binecuvântarea ta
ca pe o reflexie.

Mamă,

tu ai plecat
într-o croazieră în timp,
de aceea
nu ţi-am spus niciodată, adio…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici nu ne va iubi nimeni

aici în oraşul nostru ipotetic
unde cuvintele fac din oameni minuni
rolul tău este să-mi creezi panica
pentru că tu poţi
poţi fi reglatorul meu de sânge
de circumvoluţiuni

ţine bine minte
spaţiul acesta hectic de febră
şi multă speranţă în care numai de asta
pentru că poţi
ţi-am cedat oseminte
culori
pentru că tu poţi
poţi muri fără să mori
de asta
în modul cel mai frenetic
te voi împinge în gol cu toată puterea
şapte sute de kilometri
în care mierea
va curge-napoi de la tine la mine
ca nişte cuţite
urmate de roţi şi un mare număr
cu soţi

căci numai de asta
ţi-am dat un sens
deşi
ţine minte ce-ţi spun
eşti cel ce va purta
pijamalele închisorii
şi capul meu pe
platou

numai de asta
îţi dau titlul ăsta scurt
de erou

numai de asta se joacă muritorii
cu stelele
de asta e vânt
o furtună de îţi cad dinţii
de asta sunt eu o femeie electrică
care tunde iarba
într-o masă
netă
şi strigă după tine
hai
ia şi bagă aer în pompa aia până ne faci
de un dor absolut
şi nebun

de-o planetă

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirit liber

Spiritul liber
Îţi dă forţa de a te înălţa
Necondiţionat
Spre înalt.
Poţi suferi fără ca cineva
Să-ţi mângâie rănile,
Din compasiune ori din datorie
Morală...
Nomenclatura asta banală!
Nu te întrebi unde este iubire,
Căci aceea este transcendentul
Ce s-a deschis
Străin, ca o poartă,
Într-o lume de vis.
Pentru ca fiinţa să fuzioneze cu infinitul
Ţi-am desenat cărarea cetăţii lumeşti.
Dar tu... unde eşti?!
A ta este lumina şi viaţa
Şi păsările.
Numai tu poţi fi fluture, apoi stea...
Numai tu te poţi înălţa.
Nu vei muri tăcut în spatele scenei,
Căci pleoapa se deschide
Risipindu-se ca o clipă
Pe un clişeu
Prea devreme voalat.
Ai rămas între două lumi,
OM năpădit de furtuni.
Dar etern vei trai,
Spirit liber,
Înger, de var, veşnicie.
Dă-mi aripa ta!
Arde-mă în adâncul tău
Spre a deveni curcubeu...
În arce de timp,
Dă-mi viaţă şi mie,
Sisif!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul din mine

Cu mâinile palpez
respiraţia ierbii,
umplu ochii cu linişte
atât cât tu
să-mi poţi
percepe pulsul.

Tălpile prind rădăcini adânci
în ciobul lutos,
pompând seva de viaţă
în venele copacului
care se-nalţă maiestos
printre oasele pieptului.

Mâinile tale leagăn
prinse de ramul trunchiului meu
balansează
dincolo de sclipirea stelelor.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gioconda fără sur râs

numai în ziua aceea cu pânze de nori
numai spre orele prânzului
u n e o r i
numai în secunda lipită ca un
plasture de călcâi în jurul gurii de căpătâi (?!)
gioconda nu
a surâs şi a câştigat spectatorii în carne
şi oase n-a surâs deseori
nu s-a râs
în spatele ei sur-prinzător de bărbat o
primat între doamne misterioase

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o limbă îţi dă: obârşia, tăria de-a rezista şi putinţa de-a uni şi face o naţiune, iar în actual îţi dă deschiderea către unele limbi de seamă ale lumii, deschiderea către cultura îmblânzitoare a furor-ului ştiinţific şi chiar deschiderea către o logică a cugetului gânditor, nu numai a celui operator, atunci limba aceea nu este o piesă de arhivă. Arhivari sunt cei care o ţin sub obroc.
Ea, în schimb, îţi arată drumul, şi apoi îţi dă drumul, te eliberează până şi de ea însăşi, către isprăvile pe care veacul îţi cere să le faci!
Dar tot ea îţi spune, pe orice căi a-i apuca-o: "Vita sine cultura quasi imago mortis est

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă poezie

Cea mai frumoasă poezie
este poezia care n-o poţi scrie.
Ea stă împăturită
în pergamentul sufletului tău:
neatinsă, cuminte
şi-atât de sensibilă.

Ca şi cum un Dumnezeu
numai al tău,
ţi-ar sta închis în pântec,
cerând de fiecare dată hrană.
Acel platou cu amestec
de sentimente şi metafore
înăbuşite-n sos de cuvinte flambate.

Cea mai frumoasă poezie
stă scrisă fară de voia ta.
Uneori o găseşti încrustată
pe o bancă
sub formă de inimă
sau pe faţa
bătrâneilor simpatici,
plimbându-şi liniştea de mână
cu degetele încleştate de cercuri.

Cea mai frumoasă poezie
nu o poţi scrie.
..............
... cu pana,
îi poţi pipăi
doar o particică
infimă
din imensitatea ei...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă se ştie că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale.

citat din Miceal Ledwith
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo e altă lume

Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată şi inima mea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mila este asemeni omului care seacă un câmp mustind de apă săpând canale de scurgere, iar apoi îl udă numai acolo unde e prea uscat. Poporului i se ia tot ce are, chiar şi posibilitatea de a se hrăni prin munca sa, iar apoi se fac eforturi pentru a-i sprijini numai pe cei mai sărmani, împărţindu-le o parte din ce li s-a luat.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu rămâi mereu o primăvară!

Nu-i drept să-nceapă-n mine iarna,
să se oprească frumoasele ninsori
şi să-şi facă de cap gerul.
Tu mă aştepţi şoptitoare să-ţi răscumpăr iubirea
zidită-n câteva cuvinte prin care revin
scriu cu fosfor sub pielea prin care respiri
şi ovală ca semnul născut între genunchi
asculţi nespusul inimii care vibrează,
înghite nemişcarea şi bate oarbă la poarta
pe care s-a încrustat sărutul.

Lumina îmi scapără gheţuri de tăcere,
priveghez oglinzi îmblânzite de trupul tău,
mâinile lacome îşi caută darul fraged,
degetele închid mijlocul subţire
în cercul de foc unde dorinţele cuib îşi fac.

Umăr la umăr destrămăm timpul
şi prin el facem drum
în orice anotimp.
Tu rămâi mereu o primăvară!

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!