Copacul din mine
Cu mâinile palpez
respirația ierbii,
umplu ochii cu liniște
atât cât tu
să-mi poți
percepe pulsul.
Tălpile prind rădăcini adânci
în ciobul lutos,
pompând seva de viață
în venele copacului
care se-nalță maiestos
printre oasele pieptului.
Mâinile tale leagăn
prinse de ramul trunchiului meu
balansează
dincolo de sclipirea stelelor.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mâini ude
E primăvara lui april
mâinile mele ude
au căzut în iarbă
să-mi caute ultima moarte
îmi amintesc pe atunci
din ochii tăi izvora o apă albă
care-mi spăla trupul convertit
la gustul pământului
este april
și-mi caut încă mâinile ude
mâini pe care nu le găsesc
găsesc numai miei albi
care pasc liniștiți
cu botul lor moale
din venele mele
până ce ajung
la respirația vieții...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
rugăciune
ai ținut Lumina în mâinile tale
ai ținut totul în mâinile tale
ai ținut perfecțiunea în mâinile tale
ai ținut veșnicia în mâinile tale
ai ținut sori și luni în mâinile tale
ai ținut lumea în mâinile tale
ai ținut gândul în mâinile tale
ai ținut cuvântul în mâinile tale
în mâinile tale mă ții pe mine
în sufletul meu te țin pe tine
mulțumesc
poezie de Gabriela Marin
Adăugat de Gabriela Marin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptând ca rătăcitele tale cuvinte
Privirea ochilor mei
s-a proptit pe marginea
acestei zile
ștergându-mi lin
din calendarul sufletului
acea amorțeală statornică
tu ai plecat
și nimic nou sub inima ta
doar acel gust insipid
pe care îl știu
efectul exploziei
tăcerilor tale nucleare
eu îmi caut încă respirația
prin umbra trupului
unde-mi odihnesc rănile
prin palmele cuminți ale ierbii
așteptând ca rătăcitele tale cuvinte
să mă trezească
cu îmbrățișări de săruturi...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumos e cântecul tău, Doamne
Ia-mi sufletul
și inima
și ochii
ațintiți spre pânza cerului
trimite-mi pasărea albă
să-mi smulgă cu ciocul
cuvântul înghețat al trupului
libere să am
doar buzele
și picioarele
să pot urca
până la tălpile tale
să ți le spăl în săruturi.
ce frumos e cântecul tău Doamne
iar eu
desculț
să dansez
pentru tine.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de respirații
Alerg
cu patruzecișișase
de respirații de ani lumină
prin constelația de lapte a lumii,
găsesc copilul
cu ochii uscați
ce tânguie încă după jucăriile ruginite
din pivnița gândului.
Te aștept
ca pe o hologramă
în grefa ochilor,
dar tu
trăiești
într-o lume abstractă
și atât de tăcută,
chiar și în zilele îndulcite cu torturi.
Îți mai simt izul matern, mamă,
printr-un vis galactic,
se cațără
ca o iederă
până în purpurul retinian,
cu rădăcini înfipte adânc,
dincolo
de aburul cald
al respirației mele...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu și eu
Ne vom ridica
Deasupra dimineților pierdute,
Vom învăța pas cu pas,
Metamorfoza copacului înflorit,
Și mâinile tale mici,
Și mâinile mele robuste,
Vor construi răsăritul,
Vom așeza pe nisipul cald
Mireasma primaverilor adolescentine,
Ne vor însoți
Gândurile noastre inocente
Pe întinsele câmpii galactice,
Printre siluetele noastre zvelte,
Păsările cerului
Ne vor ciuguli
Păcatele primordiale
Și vom cunoaște asfintitul
Împărțind la doi
Emoția.
poezie de Nae Tudor Nemoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
La picioarele tale
Noaptea asta sunt mai frumos,
râd printre lacrimi
fară nici un motiv de resemnare,
scriu pe rotula genunchilor
toate poemele cu tine,
toate visurile
și toate îmbrățișările
flămânde de dragostea
ce ne dospea aluatul
prin odaia ta caldă
cu miros de smirnă și cetină.
Îmi prind tălpile
de lemnul podelei
ce-mi deconspira
cu pârâitul ei dulce-amărui
toate sosirile și plecările.
În noaptea asta
sunt un pom de crăciun
ornat cu figurine de turtă dulce,
cu beteală poleită
ruptă din ochii tăi,
mă ninge cu pielea ta,
cu trupul tău încolăcit peste vertebrele mele
ca un cordon al unei instalații electrice.
În noaptea asta
fredonez un cântec;
o tannenbaum, o tannenbaum,
îmi leg inima cu ștrafuri,
îi dau cu sclipici
și o așez undeva
lângă picioarele tale
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ford
În mâinile tale mi-am lăsat mașina.
În mâinile tale mari și crăpate, mașina pe care o iubesc atât de mult.
Ți-am zis, ai grijă de ea și când mă voi întoarce
îți voi plăti
tot ce ai cheltuit în plus și jumătate.
Am văzut cum îți frecai palmele de fericire.
În viață numai o dată, cel mult de două ori
cineva îți poate aduce
atâta bucurie.
Uleiul cel mai bun, plăcuțele cele mai bune,
filtre, bărbate, filtre!
Pentru că viața e importantă.
Să nu lăsăm răul să intre în motor.
Știi că mașinile respiră,
că vorbesc între ele
că-și dau faruri
despre noi
despre unde au fost ieri
despre cimitirul de la marginea orașului...
Ai grijă de ea ca de tine, frate cu mâinile negre.
În cea de-a 11-a poruncă ar trebui să fie asta.
Cimitirele sunt pline
de fiare.
În mâinile tale, mașina pe care
o iubesc atât de mult.
poezie de Costin Tănăsescu Ștefănești
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frumoase mâini
Cele mai frumoase mâini
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au mângâiat
si care te-au legănat când te-ai născut.
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au susținut
când ai făcut primii pași în viață.
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbăiat, care
te-au îmbrăcat și care te-au hrănit,
în timpul copilăriei.
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbrățișat
și care ți-au șters lacrimile pe tot
parcursul vieții tale
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care au trudit
toata viața pentru ține....
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile... mamei tale...
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubește-mi mâinile
Iubește-mi mâinile
Și ochii
Și iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au știut să-ți spună,
În care n-au putut să-ți dea
Atât cât ar fi vrut,
Atât cât poate doru-ți le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznădejdea unei clipe...
Iubește-mi mâinile
Și ochii
Și iartă-le nevruta vină
Că prea târziu veniră-n cale-ți
Și prea curând se duc de tot...
Dezleagă-mi sufletul de vină
Că în curând n-am să-ți mai pot
Aduce-n mâini
Și-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumină...
Iubește-mi mâinile
Și ochii,
Și iartă-le dacă durerea
Că ți-au plecat
Va fi mai mare
Decât norocul c-au venit.
Iubește-mi mâinile
Și ochii
Și iartă-le că n-au puterea
Din moartea lor
Să-ți crească vieții
Nestinsul zâmbet de zenit...
poezie celebră de Elena Farago din Șoaptele amurgului (1920)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflul
Fii aici, rupe clipa, tendoanele ei albicioase!
Timpii lumii sunt în agonie... planșeul caselor
primește ploile firav,
tună...
Podul dintre eu și obeliscul universului balansează; mai este atât de puțină lumină
în ceara ce se topește lângă sfinți!
Poate va renaște sentimentalismul, vei fi iar
în marșul lui azi cu nostalgiile tale,
un fel de pendul ce amortizează căderile libere.
Poți să îmbraci copacii cu mâinile lui Manole,
să le zidești coroana imaginară sau să transformi Anele în pereți ai cerului.
Sub cupola uriașă trecutul fluieră după destin,
câinii prezentului latră furibund iar tu, om-cu-pene-răzlețe
devii fusiform, longilin, îți atârnă mâinile până
lângă moartea părintească
pe care o palpezi, aortă a unui suflet-pitecantrop.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță
Cu mâinile reci
Vreau să mă prind
De inocența puiului de căprioară.
poezie de Iulian Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mă fascinează mâinile mele
mâinile care au mângâiat,
au alinat dureri,
și au crescut vlăstare-copii.
Cu drag au muncit mâinile mele.
Privesc palma stângă,
cu atenție o privesc,
de emisfera dreaptă este legată
și seamănă
cu frunza de viță-de-vie palmată.
Ca pe o hartă, în palmă,
sunt încrustate linii și munți:
linia vieții, a inimii, a capului și a norocului;
munții lui Jupiter, Saturn, Marte, apoi
muntele lui Apollo, Mercur și al Lunii...
Brațul meu cu palma-frunză
prins de-un arbore crește-
arborele neamului,
iar dincolo de arbore
cresc rădăcini...
ale vieții, ale sorții și ale inimii,
și dincolo de rădăcini,
cresc vițe-de-vie ale vieții
contopite cu pământul strămoșesc.
În palma dreaptă,
țin strâns frâiele destinului,
cu dragoste le țin,
până când mă voi dizolva
în viul vieții eterne...
poezie de Floarea Carbune
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?
Cum? Cu ochii?
Nu, mi-ai spus.
Ochii înșeală
Când privesc prea sus,
Sau prea jos...
Își schimbă culoarea
La soare,
Ochii mint...
Atunci cum? Cu buzele?
Nu, mi-ai zâmbit.
Buzele sunt pătate
De vorbe prea multe,
Buzele caută sărutări
În vise
Mai mult decât căință,
Buzele mint...
Cum pot atunci? Cu mâinile?
Nu, mi-ai șoptit.
Mâinile au urme
De reproșuri în degete,
Mâinile alungă,
Când arată depărtarea
Refuzând îmbrățișări,
Mâinile mint...
Cum? ți-am zâmbit stins;
Cum să te iubesc?...
Mi-ai strâns cu grijă
Părul după ureche,
Fără grabă,
Ca să te aud,
Și ți-am simțit respirația caldă
Pe obraz
Șoptind:
Cu sufletul...
poezie de Gabriela Chișcari (6 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari

Comentează! | Votează! | Copiază!
Naștere
Ai pătruns în mine
ca într-o biserică,
atât de verde
și plină de muguri,
te scalzi
în pântec
prin seva amniotică
sedimentând
întoarcerea
fiecărei zvâcniri
prin retina ochilor
ca un început de urmă
al cărei contur se propagă în albastru,
îți adulmec respirația
ca pe o rugăciune sacră
rostită într-una din cămările inimii
stigmatizată cu numele tău,
vis-à-vis,
un instinct patern
îmi trasează cercuri
cu degetele umede
peste nisipul scurs al unei clipe
mult așteptata
noastră naștere...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădător
Vei fi
majordomul cimitirelor
obișnuitul marilor festinuri
împărat al pustietății
singurul trandafir din grădina oprobiului
femeile te vor iubi în tăcere
prietenii tăi își vor tăia mâinile
mama ta
își va aminti doar jocurile copilăriei tale
nu vei putea urca niciodată într-un arbore de conacaste
în mâinile tale frânghiile se vor preface în cenușă caldă
când vei cădea în fundul abisului
vântul te va salva pe pluta sa cerească
nu vei putea niciodată să mori
iar oasele tale putrezi nu vor simți ploaia
poezie de Otoniel Guevara, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

ODIHNĂ...
Lasă-mă să-mi odihnesc privirea
În ochii tăi atât de minunați
Și care ne-au adus iubirea
De care amândoi am fost frustrați.
Mâinile cu tremurul încet
Se caută-ntre ele
Atingându-se discret
Ale tale cu ale mele
Da, îmi amintesc sărutul
Cu ale tale buze dulci
Acesta a fost începutul
Ți-amintești? Atunci
Îmbrățișarea caldă, fermecată
Cu neastâmpăr tineresc
Cu fior avid de fată
Vreau ca mereu să TE IUBESC.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei.
Mâinile cu care și-a mângâiat cu mândrie și iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei.
Mâinile cu care te-a ținut în brațe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit și ți-a pregătit hrana.
Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii pași din viața ta.
Mâinile cu care și-a șters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ți-a simțit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată...
Mâinile cu care ți-a alinat durerile, temerile și cu care ți-a dat curaj și forță să mergi mai departe.
Mâinile cu care ți-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun.
Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăți, îndurând asprimea gerului, răni și dureri.
Mâinile cu care ți-a deschis ușa de mii de ori.
Mâinile pe care și le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine...
poezie de Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
N-am găsit
ceea ce căutam,
pentru că n-am căutat
cum trebuie...
Ne-am lăsat pradă
păcatului și suferința
ne-a cuprins în brațe
pe-amândoi...
E prea multă liniște
între noi!
Liniștea asta poate
să se transforme
în ură...
Acoperă-mi ochii,
cu mâinile tale calde
și spune-mi
că nu poți să mă uiți...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerii piramidale
Îmi palpez cu privirea
urmele tălpilor
lăsate în asfaltul străzii
ce duce spre destinația ta
sarcofagul
inimei mele mumificate
în spatele perdelei
ascunzi aburii
respirațiilor sfâșiate
de ghearele ascuțite ale clepsidrei
iar eu
cu fâșii kilometrice
bandajez o durere
piramidală
coborâtă
în berna din tine
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz

Comentează! | Votează! | Copiază!