Marius Robu

Pământul, ce alb sângerează!

Afară e iarnă și nin,
Pământul e, parcă, o țin,
Iar cerul e arcul încor
Ce tace, nu scoate o vor.

Săgețile-s fulgii ce zboa,
Din tolbe de nori când coboa.
Pământul, ce alb sângerea!
Războiul, o iarnă durea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Miroase a iarnă rece

Afară miroase a iarnă rece.
Plecat-au cocorii demult către zări,
Se simte zăpada prin aer cum trece,
Covor de petale se-așterne-n cărări.

Afară miroase a rece și fum
Și păsări prin ramuri se strâng zgribulite.
Aleargă un câine grăbit peste drum,
Frunze se cern, de frig pălite.

Miroase a iarnă iarăși afară
Și ramul golaș a încremenit.
Miroase a zăpada ce va să cadă
Din cerul alb, de nori podidit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Floral de iarnă

Au înflorit pe ramuri fulgii,
Minuni de iarnă ni se-arată,
Pe dealuri se aleargă murgii,
Iar, noi privim natura toată.

Albastru-i cerul infinit,
Nori de zăpadă s-au ascuns,
Cărarea iernii din zenit
Ne mână azi, spre munte, sus.

Doar liniștea zăpezii cântă,
Pe timpul de pe portativ,
Iar, copilandrii iau la trântă,
Albă zăpadă... făr de motiv.

poezie de (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Liviu RetiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un suflet gol în plină iarnă

Fulgii grăbiți ating pământul
La tine iubito-mi fuge gândul
Afară-i cerul negru de tăciune
Încet, rostesc o rugăciune

E frig, o atmosferă glaciară
Tu mi-ai lăsat sufletu' afară
Doar știi că e cam dezbrăcat
Îmi este teamă ca-nghețat

De nu ți-e sufletul păgân
Te rog să-l încălzești la sân
Vorbește-i de prima întâlnire
Hrănește-l cu a ta iubire

Să îl alinți, rogu-te, în șoapte
Ți-l las în grijă astă noapte
Dacă de el ți-e drag, poate
Îl poți păstra și mai departe

Îți pun o singură condiție
Și nu e doar o superstiție
Dar după ce l-ai sărutat
Te rog să-l mângâi ne'ncetat

Iubito, de nu m-ai părăsit
Și n-ai uitat cât te-am iubit
Nu poți lăsa fără o haină
Un suflet gol în plină iarnă

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sus e cerul, jos pământul

Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne privește Sfântul.
Dumnezeu ne ocrotește,
iar pământul ne hrănește.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit ființa,
tot din cer avem credința.
Noi știm de unde venim,
știm și unde viețuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuși,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
și-n eternitatea sa.
Și cerul, dar și pământul
sunt părți ale vieții noastre.
Când ne vine la toți rândul
călătorim printre astre.

poezie de (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Trecere la ora de iarnă

Întârzie un tren, un ceas,
Întârziem mereu și noi,
Dar nu-nțeleg cum a rămas
Pământul... cu o oră înapoi.

epigramă de (2009)
Adăugat de Vasile IușanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare plăcută, ton amuzant

Distribuie

Iarna din sufletul meu

E iarnă,
în sufletul meu este ger.
Ca într-o lume cu altfel de reguli,
mă încălzesc și pier
asemeni fulgului de zăpadă.

Prea târziu să mai schimb ceva,
e iarnă și atât.
E iarnă, dragostea mea,
și afară e iarnă,
e prea mult pentru mine
și tu te-ai cuibărit
în ultimul loc cald,
m-ai alungat din ultimul loc cald.
Când vei pleca,
se va răci și acela.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton trist

Distribuie
Marius Robu

Copilărie la oraș, afară

Mă simt o sanie grea, trasă de un copil trist,
Plângând îndărătul său... bietul, n-are nicio vină...
Întreb, în lipsă de nea, iarnă, eu de ce exist?
Și las pe asfaltul gri două urme de rugină...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarnă, iarnă...

Mă înspăimânt că vine gerul
Și mi-o-ngeța... caloriferul.

distih de din Distihuri (2009)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Costel Zăgan

Eminescu redivivus

Cerul parcă s-a dechis
Eminescu stă să vină
ca un vis parcă din vis
Dumnezeu îl ia de mână

Eminescu stă să vină
pământul este o floare
văzduhul parcă-i lumină
cuvântul parcă ne doare

Pământul este o floare
ca un vis parcă din vis
stelele sunt la picioare
cerul parcă s-a deschis

Eminescu stă să vină
ca lumină din lumină

poezie de din Cezeisme II (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marius Robu

Vântul nu bate

Motto:
"Nu se știe ca pământul
Dincotro va bate vântul"

Vântul nu bate
Cât e bătut
De crengi uscate
Vântul e mut
Șuieră doar
Frunza de ulm
Sau de stejar
Iar eu adulm
E ca și cum
Ar mirosi
A foc un fum
Care s-ar irosi
Pe orice drum

Vântul nu cântă
Poartă decât
Talanga sfântă
La oi la gât
Ca să se-audă
Până la cer
Că iarba crudă,
Limba de fier
Pe-a râului gură
Când crede c-o fură
Păscută se face
Și vântul doar tace.

Ce știe vântul
Nu pot să știe
Nici apa vie
Și nici pământul.

poezie de din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Do(a)r nins

În această iarnă trebuie să ningă
Pe lumea cealaltă, prima dată, știu,
Ca și mamei mele să i se mai stingă,
Sub albul zăpezii, dragostea de fiu.

Și dorul de mine, proaspăt semănat,
Negru ca ogorul toamnelor târzii,
Peste care încă numai a plouat,
Peste care, iarnă, te aștept să vii.

poezie de din Suflet la troc (6 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Marius Robu

Soarele s-a dus acasă la iarnă și-a ațipit.

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Marius Robu

Consolare de iarnă

Pentru bărbatul care n-are
Imaginație bogată,
Femeia-i mai fermecătoare
Când mai sumar e îmbrăcată.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu
iarnă
Iarna, iadul bătrâneții și raiul copilăriei.

definiție aforistică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Cucerirea spațiului

Într-un sat,
Fiecare casă e un templu,
Fiecare familie.
Pământul e dedesubt,
Cerul, deasupra.

La mine, la bloc,
Vecina de la etajul 4 e pământul,
Cea de la etajul 5 e cerul;
Și gata.

Dacă mai continuăm așa,
Doamne ferește,
Vom ajunge la biserică,
Duminica, Sâmbăta
Și-n alte zile sfinte,
Programatic.

Va exista o clădire de biserici,
Așa cum există clădiri de birouri.

Biserica noastră, să zicem,
Dacă nu va fi doar a mea,
Se va găsi la etajul cutare
Al complexului cutare.

Cred că bisericile vor fi
Din ce în ce mai multe,
Numărul figurilor care le conduc
Progresând geometric.
Vor fi nu doar multe, ci și mari
Aceste figuri.

Dacă, privind în jur,
Voi spune cuiva
Că nu văd nicio biserică,
Mi se va răspunde, zâmbind,
Că lipsa de spațiu chiar e o problemă,
Pământul e tot mai puțin!

Bă, le voi răspunde, poate,
Cerul e tot mai puțin
Când pământurile toate
Omului îi aparțin!

poezie de din Aproape alb (20 iunie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton amuzant

Distribuie
Marius Robu

* * *

Iubirea mea - o iarnă prelungită,
Să plece vrea, dar nu-i deloc grăbită.

distih de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dan Mitrache

Metamorfoză

"te uită cum ninge decembre"
îmi cânta susurat mama
către un viitor predestinat
mai mult ca perfect
în prima zi din viață

și am văzut în cerul ochilor ei
fulgii de nea ce-mi încingeau obrajii
ghioceii zânei iarnă
dalbe suspine de iubire
dăruite primăverii-surori

am văzut delicate petale de cireș
ce așterneau în volte fine
pământul

atunci inima mea s-a transformat în fluture
sufletul a devenit un albatros
cu retorice chemări în zboruri de lumină
pe întinderea marină
a lacrimilor planetei albastre

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Toamna din această iarnă a fost atât de lungă... încât a prins-o primăvara.

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Iarnă. Anotimpul când primăvara este așteptată cu speranța renașterii, când vara este plecată să se răcorescă de prea multă arșiță care prin fulgii de zăpadă râde de fericire, toamna doarme prin samânța noastră, iar regina iarnă, cea care depune coroană dalbă celui ce se naște!

(decembrie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Marius Coge

Sonet de iarnă

E iarnă, iubito, sub cetini de brad,
E viscol afară și-i tropot de cai,
De fulgi rotocoale tot cad și iar cad,
Eu stau și aștept doar o veste să-mi dai.

Aștept să fugim împreună din iad
Și-aș vrea să ne pierdem pe-o gură de rai,
'Mi-e dor să mai mângâi o coapsă de jad
Și-o tâmplă umbrită de părul bălai!

Mai știi că-ntr-o vară, iubito, te-am dus
Departe de-ai tăi, de orașul încins,
Și-n fânul de munte de-acolo de sus
O noapte întreagă cu stele ne-a nins?!!

E iarnă, iubito, și am doar un vis
Să-mi fii din nou Evă-n acel paradis

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook