A înnebunit luna

A căzut luna în lac,
arunc undiţa şi tac,
tac şi broaştele deodată,
uite luna agăţată,
bucuroasă trag s-o scot,
fuge cu nadă cu tot,
rupe undiţa în două,
alta n-am şi era nouă,
s-o las oare să înoate
liberă în miez de noapte?
să m-arunc eu după ea
şi s-o prind cu mâna mea?
alte vise, altă nadă,
n-am! ea râde şi se scaldă,
ce-ai avut, lună de vară,
s-aluneci din cer, pe sfoară?
nu-ţi era bine-n înalt
ori ţi-a fost şi ţie cald?
însă luna nu-mi răspunde,
se bălăceşte şi râde,
bine, îţi arde de joacă,
spun, rămâi atunci în apă,
îţi iau haina şi mă duc,
ce faci? mă strigi? nu te-aud!

poezie de Dori Lederer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul

Râul curge la picioarele mele,
Râul curge peste picioarele mele.
Peşti de argint scot capul din apă şi-mi spun:
"Aruncă undiţa să ne prindem în ea,
Aruncă repede undiţa".
Peşti de aur scot capul din apă şi-mi spun:
"Aruncă undiţa să ne prindem în ea.
Aruncă repede undiţa".
Mă uit la ei, zâmbesc şi grăiesc:
"Nu vreau să vă prind în undiţa mea,
N-am ce face cu voi, n-am ce face.
Aştept să cadă sara, aştept
Să răsară luna, să cadă în râu,
Să cadă în râu şi-n undiţa mea. "
Peştii de argint se uită la mine şi râd,
Peştii de aur se uită la mine şi râd.
"Luna e uscată şi aspră", îmi spun,
"Uscată şi aspră... "

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puf de argint

Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă,
Melopee-n poezie,
Luna-a scuturat prin rouă!

Picătură de magie,
Râde lacrima când plouă,
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!

Cântă vântul, legănându-l
Argintat sub clar de Lună,
Puf de vată clătinându-l...
O să-ţi spună, "Noapte bună"!

Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!

poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noapte

La noapte am să împuşc Luna!
La noapte, pe uliţa de derbedeu,
Voi scoate luneta, flinta şi briceagul,
Şi-am să mă cert cu Dumnezeu!

La noapte-am să mă caţăr între stele!
Am să mă pun pe cer de-a curmeziş,
Am să înfig cuţitul până la prăsele,
La noapte, voi ieşi din ascunziş.

La noapte, Luna va urla la mine!
Am să o-mpuşc fără de vreun motiv.
La noapte sângele turbat din mine,
În Lună s-o vărsa definitiv.

La noapte, Luna-i sângerie
Şi în al patrulea(!) pătrar.
La noapte, Luna nu va fi, se ştie,
Decât o mască a vieţilor pierdute în zadar.

La noapte, Luna împuşcată,
Va cere îndurare de la noi.
La noapte, când Luna în pătrar se-mparte,
Vom împărţi lumea la doi.

A mea, va fi la dreapta de Luceafăr!
A ta, la stânga de Polar!
La noapte, Luna nu va fi a noastră,
Iar tu, iubito, nu vei avea habar.

La noapte, Luna, ia forma lupilor bătrâni de mare,
Ce vor urla la ceru-ntunecat.
La noapte, Luna ţi-o voi pune la picioare.
Dar ce folos acum, că s-a' mpuşcat?!

poezie de Simina Păun-Moise‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot despre lună

Toarce luna-ntr-o poveste,
Suie luna sus pe creste,
Luna cade-n ochiul meu,
Luna curge-n Dumnezeu,

Luna mârâie-nspre oi,
Lupii-o mestecă-napoi,
Luna mişună pe mare
Şi m-adulmecă de sare.

Sare luna printre miei,
Se ascunde-n vocea ei:
Pielea ta îmi e totuna,
Când se-mpreună cu luna.

Dumnezeu închide-un ochi,
Luna-i spune de deochi,
Luna faţa îşi întoarnă
Şi mă ninge-n iarnă-iarnă.

Iarnă fără lună nu-i.
Lângă ea tu să mă pui.
Smirnă stau, să stai şi tu.
Lună-i, Doamne, dar trecu.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

După o perdea albastră
Luna s-a ivit.
Cu un nouraş de zdreanţă
S-a acoperit.

Noapte caldă, liniştită,
Noapte luminoasă,
Sus pe cer, printre steluţe,
Lună – eşti frumoasă.

poezie de Emilia Plugaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

Era ea,
sub clar de lună;
plângea,
iar el
îi aspira lacrimile.

Smulse o pană din aripa lui
şi îi cusu rănile sufletului
cu fir alb de fericire.

Deodată chipul ei
fu brăzdat
de lumina caldă
din privirea lui.

Luna întinde o mână,
îi apucă cu două degete
şi îi ridică în slava Cerului.

De atunci
luna
îi poartă pe umeri.

poezie de Iulia Pascaru
Adăugat de Iulia Pascaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dileme

A căzut o frunză şi-am călcat-o verde,
Nu ştiu de o doare şi nici de mă vede,
Rămasă în urmă a-nceput să moară,
Eu păşesc agale să nu mă mai doară.

Cred că vine toamna sosind dintr-o parte
Cu răzleţe lacrimi în cer adunate,
Încă-i cald spre seară şi e uscăciune
Şi plutesc prin aer miresme de prune.

Nu ştiu şi nu-mi pasă cum este afară,
Tu nu eşti cu mine şi n-ai fost de-o vară,
Ai plecat voioasă cu o dimineaţă
Fără stropi de rouă pe flori şi verdeaţă.

Nu erai mâhnită şi nici supărată
Cu-al meu braţ de vise te-ai pierdut deodată,
Am rămas cu luna să vorbesc în noapte
Când şi când îmi spune cât eşti de departe.

Pustiit în mine m-am prins de-a mea mână,
Nu vreau să fiu singur când mă ceartă luna,
Îmi vorbesc în şoaptă când aştern poeme,
Să-nţeleg femeia când iubind se teme.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite luna, nu e luna...

Uite luna, nu e luna!
Şi-a ascuns din mers cununa,
Printre vârfuri lungi de brazi,
S-o urmezi cu cei mai dragi,
Pe poteci cu clopoţei,
Să iubeşti umbrele ei,
Să-i descânţi fruntea de aur,
Să-i oferi poveşti cu lauri.
Să-asculţi vântul ce-o mângâie,
Să rogi noaptea să mai ţie,
Când totu-i o feerie.

Ce ne-am face fără Lună?
Fără sfânta ei lumină,
Cine visele ar scălda?
În vorbe de Nu mă uita,
Decât ea şi dragostea.

poezie de Valeria Mahok (11 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblă luna ca nebuna...

Umblă luna ca nebuna
Printre norii plumburii
Noaptea s-a lungit, de-acuma...
E-o vreme cu insomnii!

Frigu-n oase şi în case
Ne pătrunde tam-nisam,
Zorile ivite-n ceaţă
Ne salută de la geam...

Scoală, sturlubatic domn,
Pune pana pe hârtie
Vreme nefiind de somn,
Pana-nvaţ-o ce să scrie!

Despre lună, despre soare,
Despre nurii mici, zglobii,
Despre stele căzătoare-
E vreme cu insomnii.

La codane şi vădane
Li se-aprind călcâiele,
Ca nebuna râde luna,
Rupte îi sunt frâiele.

Umblă luna ca nebuna
Printre norii vineţii,
Ziua s-a topit în noapte...
E vremea de nebunii!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul lunii

ceea ce s-a strecurat în odaia mamei mele în acea
noapte târzie de iunie, pipăindu-i burta uriaşă,
m-a invitat să ies afară, cu capul rotund şi fără surâs.
o fi fost luna, obişnuia să rânjească tata.
legănându-mă? a fost luna,
dar nimeni nu conştientizase asta atunci.

luna înţelege locurile întunecate.
luna îşi are propriile secrete.
ea păstrează toată lumina pe care o poate păstra.

noi fetele aveam zece ani şi chicoteam
în hăinuţele noastre de mâna a doua. Ne doream sâni,
pretindeam că-i aveam, ne împleteam singure
lenjeria. ella se credea regină,
jay jonson mă învăţa sărutul frantuzesc;
pe tine cine te învaţă?

luna e regina a tot şi a toate.
ea stăpâneşte oceanele, râurile, ploaia.
când sunt întrebată ale cui sunt aceste lacrimi,
dau vina întotdeauna pe lună.

poezie de Lucille Clifton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In luna mai

In luna mai indragostit peste masura,
Eram de multa vreme, acum sunt si mai tare,
Barbati iubind femei, finaluri, multa ura,
Eu sunt mai diferit, caci eu iubesc o floare.

In luna mai imi zboara gandul doar la ea,
Zbura de multa vreme, dar n-am stiut sa-i spun,
Am reusit acum, oare o sa ma vrea?
Astept ca un copil, de draoste nebun.

In luna mai ma simt al ei carne si oase,
Eram de multa vreme, acum stie si-astept,
Sa ii castig gurita si mainile frumoase,
Si capul sa mi-l culce cu drag pe al sau piept.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună străvezie...

erai aseară ca o stea
să fi avut un vis cu stele?
- da, da un vis în care ea
zbura în stol de rândunele

şi ce vedeai în miez de noapte
sub clar de Lună străvezie?
- vedeam mereu aceleaşi şoapte:
- închide-mă în colivie

o rândunea în colivie?!
tu ştii, dacă-i închisă moare
- ba nu, era aşa de vie
şi brusc sa transformat în floare

şi ce-ai făcut cu dalba floare
închisă-n trista colivie?
- am întrebat-o dacă doare
când trece prag de nebunie

şi ţi-a răspuns că nu mai doare
şi tu-ai crezut ca-ntodeauna
- ba nu, am înţeles că moare
in mine străvezie Luna...

poezie de Iurie Osoianu (27 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nouă, lună nouă

Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive şi când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.

Către mine tinzi podeţe
Moleşite de blândeţe...

Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.

Lună nouă, lună plină,
Nopţile n-au nicio vină!
Se aruncă peste mine
Cu tot cerul în buline...

Smulge-mă pană cu pană
Şi întinde-mi o capcană,
Care să mă-mbrace viu
Cu un sânge auriu,
După care poţi să mori
Şi să mă iveşti din zori.

Lună plină, lună nouă,
Să mă plângă toţi în rouă!
De la ultimul pătrar,
Să mă-ntindă pe altar
Noaptea care ţi-e stăpână,
Noaptea care mi-e bătrână.

Luna tace,
Luna vrea
Să mă tulbure ca ea.

Luna curge,
Luna-i sus
Şi eu tocmai la Apus.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescar

Cu un cui
şi un ciocan
îmi prind barca...
de apă
Peştele mă invită la masă
şi îmi rupe undiţa
când e viu
Nu pot să prind apa
în plasa goală
Setea...
mă face să transpir

poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima zi

Aş dori să mai pot revedea acea primă zi,
Primă oră, primă clipă când m-ai întâlnit,
Dacă era Vară sau Iarnă, umbră sau timp însorit,
Să-mi amintesc ceva, un lucru de atunci, oricare-ar fi.

M-am strecurat prin viaţă fără a lăsa urme; vai,
Inertă, fără vedere-am fost – şi fără prevedere!
N-am sărbătorit îmbobocirea mea, nici a petalelor cădere,
Iar acest copac nu va mai înflori în altă luna mai....

poezie de Christina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna e de aur barcă

Când cu versuri se încarcă,
Luna e de aur barcă –
Fără vâsle, fără vele,
Plutitoare printre stele.
Trage-n portul unui vis
Şi-ţi şopteşte ce-ai de scris.
Când pe foaie ţi se-aşază
Sprijinită într-o rază
Şi te-aştepţi s-o prinzi, ei bine,
Printre stelele-albine
Vechea barcă aurie
E... de pepene-o felie,
Fiindcă, uite, vrăjitoare,
Şi-a luat altă-nfăţişare.
Lună nouă, lună plină
Scrie-n ceruri cu lumină
Şi-ţi surâde bucălată
Ca un chip ştrengar de fată.
- Ei, e gata poezia?
Te zoreşte durdulia.
- Gata-i! Şi-o să pun drept punct
Tocmai chipul tău rotund!

poezie de Passionaria Stoicescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetări în noapte

Plânge cerul când mă vede
Căci salvare n-am cum să-i aduc
Luna stă şi ea de veghe
I-aş zâmbi, dar nu apuc

Mintea oarbă se tot întrece
Şi nu ajunge nicăieri
Sufletu vrea să mi-l sece
Să mă scalde-n văpăieri,

Zbier în noapte, chin se naşte
Mult e pân' la răsărit
Eul strivit a recunoaşte,
Parcă simt un tresărit

E inima în colţ uitată
Trimite o undă-n infinit
Rupe ea doar o bucată
Din scoarţa sufletului ruginit

Cad iertări uscate-ncet
Cad trecuturi, suferinţe...
Aud în beznă un cald bocet
De şterse, pale voinţe

Nesigur urcă, tremurând
Acum în miez de existenţă
Şi parcă mintea tulburând
Scot eul din a ei latenţă,

De plumb se scutură şi zboară
Apoi din lumină se hrăneşte
Soarele pe scări coboară
Poduri de iubiri uneşte

Ceruri se îmbină iară
Lacrimile acum sunt şterse
Veseli ca de odinioară
Viaţă nouă acum se ţese.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu luna la pas

Oricât ar surâde luna
printre florile de tei
nimeni nu ştie lumina
din castana ei.

Fără glas
pocnetul de castană
mi-a luat un pas
de pe lună.

Te uită cum stelele
mă amână
să stau pe lună
cu gutuile
de mână.

Îndrăgostit de poezie
zi lumină
petrec luna de gutuie
chiar pe lună.

poezie de Constantin Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna de pe cer

Îţi promit că ies la noapte, sus pe cer
Să caut luna, ce se ascunde-n nori
Şi, dintre mii de aştri călători
O să ţi-o aduc, golită de mister.

Din razele pe care le va geme
O să îţi ţes o scară fermecată
Pe care să te urci, frumoasă fată,
Spre alte înălţimi ce-or să te cheme

De va fi timp, pe-acolo prin înalt
Îţi voi culege şi un buchet de stele
Să înţelegi, uitându-te la ele,
Că eşti de necuprins, că eşti de neuitat

Din luna de pe cer, şi stele, şi comete
Luminei care eşti o să-i aduc lumină
Şi poate că atunci, firească şi deplină,
Iubirea mea va şti o clipă să te-mbete

poezie de Constantin Cucu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsă

Astă noapte am văzut
Luna rece într-o eclipsă
Într-o baie de culori aprinsă
Cu bucăţi rămase lipsă

Geamul de plăcere îl înfiera
Din albastru Lună movalie
Albă când luceafăr o privea
Se rostogolea roşie zglobie

Ea este astrul cel frumos
Care visele ne însoţeşte
Este astrul cel mai curios
În tăcere noaptea ne priveşte

Şoapte ce se spun în noapte
Tăinuite şi nţelese de ea
Zile ce în săptămână-s sapte
Ce le animă cu putere este ea

Când în vis eu am căzut
Luna era caldă argintie
Printre gene am văzut
Luna fredona o melodie

Bucăţi din suflet au zburat
Eram purtată ca-ntr-un vals
Stele aprinse m-au înconjurat
Lună albastră strigă un glas

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!