
Dragoste hibernală
Un țurțure și-o țurțurea,
Cuprinși de-un ger ce le plăcea,
Se alintau, atinși de vânt,
În clinchet plin de simțământ.
-Cling-cling! - știi, țurțureaua mea,
În iarna asta, ce ți-aș da?
Ți-aș da, iubita mea, să bei
Tot ce e rece-n ochii mei,
Ți-aș da tot gerul ce îl am
Și ți-aș culege flori de geam,
Ți-aș da, la orice cling, sărut
Atât de rece și plăcut.
Din transparentă-ai deveni
Cum nici în vis nu te-ai gândi:
Mai albă ca zăpada. Hai,
Un clinchet franțuzesc să-mi dai!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ți-aș spune
Ți-aș spune că te...
Dar sunt prea emotiv.
Ți-aș spune că te...
În orice décor întâlnesc.
Ți-aș spune că te...
Fără teamă de consecinƫe.
Ți-aș spune că te....
În această viață.
Ți-aș spune că te...
Chiar de n-ai să-mi răspunzi.
Ți-aș spune că te iubesc
Într-un fel nou, absolut.
Ți-aș spune că te...
Dar mi-e teamă că și tu...
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul lunii de săpun
Iubita mea, te port pe brațe
atât de lin și-atât de greu!
de-mi seacă mușchii-n antebrațe
Iar tu ești, toată,-n dorul meu.
Ai ochii-nchiși, plutești pe unde,
visezi la luna de pe cer,
ți-aș zice: "Ia-o!", dar... de unde?
- că-n noaptea asta-s cavaler -.
Iubito, n-am, că de-aș avea,
ți-aș da-o ție, la pachet,
cu steagu'-american pe ea
și paișpe versuri de sonet.
Iubita mea,-n final, îți spun:
-N-am luni, dar marți, nu ți-aș fi bun?
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Eu ți-aș aduce în suflet Primăvara,
Ți-aș pune în cafea și ghiocei
Iar la desert, ți-aș servi Vara
Doar să privești adânc, în ochii mei!
De mână să mă iei, când vine Toamna
Să nu mă lași singură prin vânt și ploi,
Cu iubirea ta să mă învelești, când vine Iarna
Iubirea nu e simplă, dragul meu... și se împarte la doi!
poezie de Elena Bulancea (24 martie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș avea puterea
Dacă aș avea puterea
Domnului de sus din cer
Ți-aș da toată mângâierea
Îngerilor ce nu pier.
Ți-aș da fericire-n suflet
Că să nu fi trist nicicând
Ți-aș trimite bucurie
În al tău orșice gând.
Dacă aș avea puterea
Celui care ne-a creat
Ți-aș pecetlui iubirea
În pieptul tău nemângâiat.
Sărutându-ți umbra ștearsă
De pe fiecare floare
Ți-aș îmbrățișa privirea
Și-aș face-o nemuritoare.
Dacă aș avea puterea
Dumnezeului din Rai
Ți-aș da ție frumusețea
Florilor din luna Mai.
Venerându-ți astfel chipul
Te-aș păzi de orice rău
Mi-aș vinde și nemurirea
Unicului Dumnezeu.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam

Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
dacă aș fi un om curajos
ți-aș mărturisi că te visez
aproape în fiecare noapte
dacă aș fi un dandy
ți-aș trimite prin curier
un buchet de flori
dacă aș fi respectabil
ți-aș spune că e prea devreme
dacă n-aș avea inimă
ți-aș da de înțeles că e prea târziu
dar sunt un poet ușor nevrotic
și de-a pururi sărac
drept pentru care
am scrijelit acest poem
pe scoarța unui copac
dintr-o pădure despre care
tu nici măcar nu știi
că există
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem necrolog
Ți-aș mai muri din când în când pe prag
Sculptându-te în palma mea femeie,
Ți-aș mai picta pe pleoape curcubeie,
Culcuș ți-aș face-n scorbură de fag.
Ți-aș mai cânta ca un ieșit din minți
Cu un sărut pecetluindu-ți tâmpla,
Și-aș învia în zori de zi la simpla
Atingere a sânilor fierbinți.
Te-aș nemuri în versul meu olog
Oximoroni arzând pe-un rug albastru,
Din șoapte ți-aș zidi pe ape castru
Dorințele punându-le zălog
Și-n timp ce-ți fluturi zâmbetul ca steag
Te-aș răstigni plângând pe-al nopții prag.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de multe
Ți-aș spune-o mie de povești
Dar nu mi-ar fi de-ajuns cuvântul
Să îți explic ce simt, ce-mi ești
Și-atunci mai povestesc cu vântul
Ți-aș tot șopti, noaptea, în taină,
Povești de-amor, iar din săruturi
Ți-aș îmbrăca trupul cu-o haină
Cu-atingeri fine, ca de fluturi.
Ți-aș spune-n vers, în poezie,
În felul meu, cam tot ce simt,
Dar vorbele care-ți plac ție
Din alte guri vin, chiar de mint.
Atât de multe ți-aș fi spus
Și-n șoaptă te-aș fi mângâiat,
Dar n-am putut! Mereu te-ai dus,
Iar eu nicicând n-am terminat.
Și din povestea începută
Mă-ntreb de-ai auzit ceva,
Fiindcă urechea ta ascultă
Un nu știu ce, altundeva...
24.04.2018
poezie de Florentina Mitrică (24 aprilie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică

Comentează! | Votează! | Copiază!
Soției mele, la împlinirea vârstei de 40 de ani
Părinți și rude, și mulți fani
Toți îți spun, astăzi, "La mulți ani!"
De ziua ta, nu ți-aș mai da,
Ci, dimpotrivă, ți-aș lua:
De ziua ta, dintr-un condei,
Eu ți-aș lua 20 din ei.
poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (23 ianuarie 2008)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să ne fim!
Ce-ar fi să ne fim
unul altuia
flori?
Eu ți-aș putea fi
un trandafir,
iar tu mi-ai fi, mie,
floarea florilor.
Să ne fim aripi?
Eu ți-aș fi aripa stângă,
tu mi-ai fi aripa dreaptă
și, împreună,
am putea desena
pe cer
dansul îngerilor.
Nu?
Atunci, hai să ne fim:
tu, mie, tu,
iar eu, ție, eu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Gingașă floare
Să mai fie-un fir de rouă
Pe gingașa ta petală
Și pe cer o lună nouă
Cu sclipirea ei regală
În a nopții-mbrățișare
Peste inima-mi rănită,
Ți-aș putea culege, oare,
Mlădierea cea vrăjită?
Ți-aș cânta cu versul dulce
Să îți fie alinare,
Roua să ți se usuce
Într-un răsărit de soare.
Ți-aș turna la rădăcină
Doar iubirea mea curată
Să îți fiu astfel pricină
De-a zâmbi nevinovată,
Floare cu petala fină
Și cu doruri parfumată!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiția strigătului
Ți-aș spune ceva,
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.
Ți-aș spune ceva,
orice,
numai să nu crească iarba tăcerii între noi.
Ți-aș spune ceva,
ce-ai știut,
sau ce știu,
dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
și s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Genovica Manta

Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiția unui strigăt
Ți-aș spune ceva,
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.
Ți-aș spune ceva,
orice,
numai să nu crească iarba tăcerii între noi.
Ți-aș spune ceva,
ce-ai știut,
sau ce știu,
dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
și s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

De ți-aș fi cerut...
De ți-aș fi cerut albastrul să-l culegi din ceruri toate,
L-ai fi adunat din stele cu toți îngerii de noapte
Și-ai fi vitregit cicoarea de culoarea ei sublimă
Și poemele albastre de metafore și rimă.
De ți-aș fi cerut din zile, să-mi dai dimineți albastre,
Ai fi alungat apusul din matricea vieții noastre
Și ai fi oprit tic-tacul din clepsidre ancestrale,
La răscrucea dintre-amurguri și a nebuniei tale.
De ți-aș fi cerut lumina din altare, la-nviere,
Ai fi dus toți mieii lumii-n Carul Mare, la tăiere.
Și ai fi cărat în spate ale lumii vini, păcate,
Numai să-mi aduci, iubite, tot ce-aș fi cerut, din toate.
Dar nu ți-am cerut nimica, doar să-mi fii paznic durerii!
Tu te-ai scufundat în moarte și în brațele tăcerii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
De m-ai lăsa...
De m-ai lăsa să te iubesc
Covor ți-aș fi, să calci, să zbori,
Alei-n câmpii să-ți-mpletesc...
M-aș face tot parfum de flori.
De m-ai lăsa să te iubesc
Ți-aș fi pe veci străjer, alai,
De tot să mă-nvinovățesc;
Să-ți fiu erata, griji să n-ai.
De m-ai lăsa să te iubesc
Ți-aș fi eu somnul de odihnă;
Cu zâmbet să te-nveselesc
La infinit, să fii o tihnă.
De m-ai lăsa să te iubesc
Fuior de patimi m-aș fi scurs;
Eu ți-aș fi ceas să te trezesc...
Rezervă d-inimă aș fi, puls.
De m-ai lăsa să te iubesc
Ți-aș cumpăra toți ani ce vin
Din contu-mi să te-mpodobesc;
Să scoți visări, să depui chin.
De m-ai lăsa să te iubesc
M-aș face sticla-ți, eprubetă;
Să-ncânți întregul Univers...
Ti-aș fi-n periplu o cometă.
De m-ai lăsa să te iubesc
Te-aș preschimba în chip de zână;
Planeta s-o înebunesc...
Să fii pe veci, a mea cadână!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ți-aș mai spune
Ți-aș mai spune în miez de seară
Domnule cu ochii triști
Să nu bei cafea amară,
Doar ca să știi că exiști...
Bea roua fierbinte a vieții
Și admiră îndrăzneț
Ființa caldă a dimineții
Și iubește fără vreun preț....
Ți-aș mai spune în prag de toamnă
Să privești cerul mai des
Iar... De alții te condamnă
Spune, simplu: ~mulțumesc!
Dacă vântul îți trimite
Și stropi de ploaie pe chip
Tu, fără vreo rugăminte
......
Încearcă să mai zâmbești
Și așa simți că trăiești!
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Te ador
în jurul tău
de aș putea să zbor
să-ți fac coroană dintr-un nor
ploaie de stele
ți-aș trimite-n zori
din infinitul cer
ți-aș face un izvor
cu apă cristalină
ca-n veci să nu mai mori
și păsări
ți-aș trimite-n cor
să-ți cânte
romanța mea de dor
visând la tine
și al tău amor
eu nu știam
că te ador
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-aș spune
Ți-aș spune...
Mi-aș lega curaj proaspăt
De suflet și buze,
Atunci când cântă;
Le-aș fenta ușor
Pentru că nu știu să audă
Când simt...
Ți-aș spune...
Mi-aș prinde picioarele-n elastic
Din pas în pas
Să meargă...
Pentru că singure
Nu pot să ardă distanțe
Când vin...
Ți-aș spune...
Mi-aș vărsa în ochiul drept
Un strop de atropină
Să stingă din focul privirii
Cu-o urmă de ceață
Pentru că ochiul nu iartă
Când vede...
Ți-aș spune...
Mi-aș vinde din minus pe plusuri
Ca-n vechile trocuri,
Ca 1 + 1 să uite
De logica minții deșarte
Pentru că 1+1 e UNU
Când poate...
poezie de Gabriela Chișcari (23 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari

Comentează! | Votează! | Copiază!
Și, dacă ți-aș spune...
Și, dacă ți-aș spune, m-ai crede?
Ți-ai frânge degetele-n mâini
Și ți-ai zdrobi privirea în perete,
Tăcând,
Și poate
Mi-ai vorbi despre nimic
Uitând...
Și, dacă ți-aș spune, m-ai crede?
Mi-ai lăsa ochii să vorbească
Și ți-ai strânge sufletul în resemnare,
Știind,
Și poate
Mi-ai cânta despre nimic,
Plecând...
Și, dacă ți-aș spune, m-ai crede?
Mi-ai curma dorul în răspunsuri
Și ți-ai opri ecoul în distanțe,
Simțind,
Și poate
Mi-ai striga despre nimic,
Trecând...
Și, dacă ți-aș spune, m-ai crede?
Ți-ai tăia partea din mine
Și ți-ai scurta vocea din cuvinte,
Ieșind,
Și poate
Mi-ai ura despre nimic,
Fugind...
Și, dacă ți-aș spune, m-ai... iubi?
poezie de Gab (23 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-aș fi
De-aș fi soare ți-aș atinge sufletul cu-a mea săgeată,
Alta ți-aș topi pe gene sau ți-aș împleti-o-n pleată,
De-aș fi luna de pe cer, te-aș pupa noaptea cu raza
Și-n deșertu-ntins și aspru ți-aș fi-n însetare oaza
De verdeață, de răcoare, de popas și alinare
Și ți-aș săruta, smerită, urmele de la picioare.
De-aș fi cer ți-aș plânge-n pleoape ploile de neputință
Și ți-aș inunda cu lacrimi fiecare por din ființă.
Dar sunt mică, nu sunt cer, nu sunt lună și nici soare,
Sunt doar umbră, sunt doar suflet, sunt doar viață trecătoare.
Sunt surâs, sunt plâns, sunt gândul, sunt pământ, și lut, și tină
Sunt mirarea mea că ești, zborul meu către lumină.
De-aș fi stea pe bolta lumii te-aș chema prin galaxie
Să-mi urmezi, să-mi fii aproape, să mă-mbeți în reverie.
Și de-aș fi un curcubeu între două văi cu ape
Scoate-aș una din culori să ți-o fac rimel pe pleoape.
Dac-ar fi să fiu din toate sau un strop din infinit...
Dar sunt doar aceea care știu atât, că te-am găsit.
Iar scăparea ta n-o văd, nici de-s vie, nici de-s moartă
Că te-am întâlnit pe tine și... regret, n-ai altă soartă.
Ia ghiciți cui o dedic, pentru tine, pentru altul?
Pentru lumea asta mare...? Știe Dumnezeu, înaltul...
poezie de Eugenia Mihu (3 octombrie 2015)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste II
Ți-aș spune despre zorii răsăriți ce ard,
Când curge dimineața în viselele de iele,
Și marea din privirea ta e-o pură adiere
Ce se revarsă-albastru pe țarmul tău de jad.
Ți-aș pune un pământ himeric la picioare,
Când ziua lunecată-i în paradis de vară,
Pe-al său covor pășește, poveste solitară,
Mareele amiezii iubiva-ți trupul moale.
Ți-aș spune bucuria-n chemări îngemănate,
Când naște seara cerul prins în amurgul său,
Și tu miroși a iarbă și viața-a trupul tău
Ce dulce-i din izvorul al sânilor să-adape.
Ți-aș pune veșnicia pe trupu-ți de vioară
Și aș pluti cu ea în ochii tăi să piară!
sonet de Aurel Petre (27 iulie 2017)
Adăugat de Aurel Petre

Comentează! | Votează! | Copiază!