Ţi-aş mai spune

Ţi-aş mai spune în miez de seară
Domnule cu ochii trişti
Să nu bei cafea amară,
Doar ca să ştii că exişti...
Bea roua fierbinte a vieţii
Şi admiră îndrăzneţ
Fiinţa caldă a dimineţii
Şi iubeşte fără vreun preţ....
Ţi-aş mai spune în prag de toamnă
Să priveşti cerul mai des
Iar... De alţii te condamnă
Spune, simplu: ~mulţumesc!
Dacă vântul îţi trimite
Şi stropi de ploaie pe chip
Tu, fără vreo rugăminte
......
Încearcă să mai zâmbeşti
Şi aşa simţi că trăieşti!

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş spune

Ţi-aş spune că te...
Dar sunt prea emotiv.

Ţi-aş spune că te...
În orice décor întâlnesc.

Ţi-aş spune că te...
Fără teamă de consecinƫe.

Ţi-aş spune că te....
În această viaţă.

Ţi-aş spune că te...
Chiar de n-ai să-mi răspunzi.

Ţi-aş spune că te iubesc
Într-un fel nou, absolut.

Ţi-aş spune că te...
Dar mi-e teamă că şi tu...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata care nu e...

Nu-mi spune că râzi
Dacă nu ştii să plângi

Nu-mi spune că iubesti
Dacă nu ştii să urăşti

Nu-mi spune că pleci
Dacă nu ştii să revii

Nu-mi spune că ţi-e dor
Dacă nu ştii să uiţi

Nu-mi spune că trăieşti
Dacă nu ştii să mori

Nu-mi spune că înţelegi
Dacă nu ştii...
Nu-mi spune că simţi
Dacă...
Nu-mi spune că exişti
....

poezie de Eugen Lovin (6 iulie 2008)
Adăugat de Eugen Lovin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, dacă ţi-aş spune...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?
Ţi-ai frânge degetele-n mâini
Şi ţi-ai zdrobi privirea în perete,
Tăcând,
Şi poate
Mi-ai vorbi despre nimic
Uitând...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?
Mi-ai lăsa ochii să vorbească
Şi ţi-ai strânge sufletul în resemnare,
Ştiind,
Şi poate
Mi-ai cânta despre nimic,
Plecând...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?
Mi-ai curma dorul în răspunsuri
Şi ţi-ai opri ecoul în distanţe,
Simţind,
Şi poate
Mi-ai striga despre nimic,
Trecând...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?
Ţi-ai tăia partea din mine
Şi ţi-ai scurta vocea din cuvinte,
Ieşind,
Şi poate
Mi-ai ura despre nimic,
Fugind...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai... iubi?

poezie de Gab (23 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

dacă aş fi un om curajos
ţi-aş mărturisi că te visez
aproape în fiecare noapte
dacă aş fi un dandy
ţi-aş trimite prin curier
un buchet de flori
dacă aş fi respectabil
ţi-aş spune că e prea devreme
dacă n-aş avea inimă
ţi-aş da de înţeles că e prea târziu
dar sunt un poet uşor nevrotic
şi de-a pururi sărac
drept pentru care
am scrijelit acest poem
pe scoarţa unui copac
dintr-o pădure despre care
tu nici măcar nu ştii
că există

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafea

Te-aş invita la o cafea, iubire,
Dar nu ştiu unde, cafeneaua noastră
E-nchisă acum şi doar în amintire,
Îi susură un rău pe sub fereastră.

Poate-am găsi o alta, în vreo toamnă
Ce rătăceşte astăzi, ca şi noi,
Tot neaflând un loc unde să-şi cearnă
Din ochii trişti, încă neplânse ploi.

Ne-am saluta cu câteva cuvinte,
Ne-am spune cât de bine ne e-n suflet,
Apoi ştiind că fiecare minte,
Am trece peste clipă, cu un zâmbet.

De una şi de alta am vorbi,
De vara ce-a plecat să doarmă-un pic,
De iarna ce cândva, iar va veni,
Fără de fapt, să povestim nimic.

Doar gândul, fără voie ne-ar zbura,
La fel ca frunzele purtate lin de vânt,
În vremea când privirea doar, vorbea,
Fără ca noi să spunem vreun cuvânt.

Banal, într-un final ne-am despărţi,
Plecând pe drumul nostru către seară,
În timp ce fiecare ne-am gândi,
Oare de ce, cafeaua e amară?

poezie de Elena Neicu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să pot să te respir prin mine

Dacă ţi-aş spune că te iubesc
şi aş ruga frunzele să mai aştepte
şi ţi-aş atinge părul cu mâinile disperate,
aşa, să simt mirosul tău prin adierile toamnei,
să simţi întârzierile din mine,
m-ai crede fără să eziţi?
Dacă ţi-aş spune de inima mea slăbită
ce bate numele tău de floare,
şi încă ticăie asemeni unui ceas adormit,
şi oxigenează rătăcit sufletul meu,
să pot să te respir prin mine în dimineţile noastre
când ne îmbrăţişează lumina lumii
m-ai ocroti renunţând la părăsire?
Tu ştii ce tristă este singurătatea nopţilor
fără iubirea ierbii, fără anotimpuri,
fără soarele lumii, de vezi cărucioare plimbând
amnezia într-un spital final,
unde nu mai sunt cărţile şi pipa,
nici mirosul cafelei noastre din iubire,
eu privind în gol prin ferestrele ferecate
pe care pictez amintirile noastre.
Cum tu eşti urma mea pe nisip,
o zână cu tâmple de zăpadă,
şi nu aud, şi nu simt temperatura noastră.
Dacă ţi-aş spune că florile mele nu au vârstă,
că ele vor pleca odată cu noi,
că vocea ta tăcută se vede prin pupile,
că fiecare pas al tău este în mine
şi nu pot înţelege viaţa fără tine,
crede-mă, nu renunţa la mine!
Dacă ţi-aş spune, acum,
când frunzele ne mai aşteaptă
că sigur vom păşi în doi, în altă viaţă?

poezie de Nicolae Nistor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş spune

Ţi-aş spune...
Mi-aş lega curaj proaspăt
De suflet şi buze,
Atunci când cântă;
Le-aş fenta uşor
Pentru că nu ştiu să audă
Când simt...
Ţi-aş spune...
Mi-aş prinde picioarele-n elastic
Din pas în pas
Să meargă...
Pentru că singure
Nu pot să ardă distanţe
Când vin...

Ţi-aş spune...
Mi-aş vărsa în ochiul drept
Un strop de atropină
Să stingă din focul privirii
Cu-o urmă de ceaţă
Pentru că ochiul nu iartă
Când vede...

Ţi-aş spune...
Mi-aş vinde din minus pe plusuri
Ca-n vechile trocuri,
Ca 1 + 1 să uite
De logica minţii deşarte
Pentru că 1+1 e UNU
Când poate...

poezie de Gabriela Chişcari (23 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Ţi-aş spune cât de dragă-mi eşti,
Că-n ochii tăi fiinţa mea se pierde,
Te-aş şi-ntreba – de ce roşeşti,
Când vorba-mi caută să te dezmierde?

Parcă nu pot, dar de-ndrăznesc
Cuvântu-mi vreau să-ţi cadă omeneşte!
C-aşa frumoasă te găsesc,
Cu sfiiciunea ce te oglindeşte!

Să pot, aş vrea, a-ţi spune cum
Din ochi îţi curge-a soarelui lumină,
Şi cum splendoarea lor acum
Destinul meu aş vrea să îmi devină.

Ţi-aş spune cum că glasul tău
Îmi pare-un cântec ce înduioşează.
Când te ascult îmi pare, zău –
Un înger parcă cerul intonează.

Şi vreau să pot şi îndrăznesc,
Vorbindu-ţi cald de dragoste şi vervă,
De glasul tău cel îngeresc
Şi ochii tăi de-o dragoste acerbă.

Şi-aş vrea acum să-ţi mulţumesc
Că eşti ceea ce eşti întru vederea-mi,
Faptură-n ce mă regăsesc –
Un înger ce mi-a înţeles durerea-mi.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (11 martie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste II

Ţi-aş spune despre zorii răsăriţi ce ard,
Când curge dimineaţa în viselele de iele,
Şi marea din privirea ta e-o pură adiere
Ce se revarsă-albastru pe ţarmul tău de jad.

Ţi-aş pune un pământ himeric la picioare,
Când ziua lunecată-i în paradis de vară,
Pe-al său covor păşeşte, poveste solitară,
Mareele amiezii iubiva-ţi trupul moale.

Ţi-aş spune bucuria-n chemări îngemănate,
Când naşte seara cerul prins în amurgul său,
Şi tu miroşi a iarbă şi viaţa-a trupul tău
Ce dulce-i din izvorul al sânilor să-adape.

Ţi-aş pune veşnicia pe trupu-ţi de vioară
Şi aş pluti cu ea în ochii tăi să piară!

sonet de Aurel Petre (27 iulie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţia strigătului

Ţi-aş spune ceva,
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.
Ţi-aş spune ceva,
orice,
numai să nu crească iarba tăcerii între noi.
Ţi-aş spune ceva,
ce-ai ştiut,
sau ce ştiu,
dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
şi s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţia unui strigăt

Ţi-aş spune ceva,
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.

Ţi-aş spune ceva,
orice,
numai să nu crească iarba tăcerii între noi.

Ţi-aş spune ceva,
ce-ai ştiut,
sau ce ştiu,
dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
şi s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş spune

Ţi-ar spune ceva
ţi-aş spune orice
despre luna din geam
despre nopţile albe
şi despre visele din zori...
despre zilele negre...
despre cerul cu soare
sau chiar despre cel cu nori...
despre ciorile ce-l străbat
la ore fixe
dimineaţa şi seara...
despre cafeaua amară
sau despre ceaiurile dulci
sorbite cu înghiţituri mici
din aceeaşi ceaşcă...
despre grădina
în care aştept mai întâi ghioceii...
apoi păsările
şi fluturii...
despre ticăitul ceasului
ce mă-nsoţeşte
şi despre alte ceasuri
ce au trecut
sau despre cele care au ruginit
şi între timp s-au oprit...
despre oameni
ce erau dar au plecat...
despre alte nimicuri
despre nimic...
doar să nu las zăpada
din anotimpul în care-am ajuns
să se-aştearnă între noi

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu ţi-aş aduce în suflet Primăvara,
Ţi-aş pune în cafea şi ghiocei
Iar la desert, ţi-aş servi Vara
Doar să priveşti adânc, în ochii mei!

De mână să mă iei, când vine Toamna
Să nu mă laşi singură prin vânt şi ploi,
Cu iubirea ta să mă înveleşti, când vine Iarna
Iubirea nu e simplă, dragul meu... şi se împarte la doi!

poezie de Elena Bulancea (24 martie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş spune

În zori, ţi-aş spune "bună dimineaţa"
Şi ţi-aş aduce roua de pe flori,
Prin iarba rece, aş căuta speranţa,
Pierdută-n crud, de mii de ori.

Nisipul din clepsidră, se strecoară
Şi-n liniştea ce doare, timpul trece,
Amplificat de orologiul ce-l măsoară
Şi de cadranul înnegrit, de plumbul rece

Când luna se înalţă-ncet pe cer,
Aş vrea să mă strâng lângă tine,
Dar eşti o vrajă, un mister,
Eşti astrul, care răsare şi apune.

Şi-aş vrea să-ţi spun "noapte bună",
Pe braţul tău s-adorm aş vrea,
Să mă-nveleşti cu razele de lună
Şi timpu-n loc, doar pantru noi să stea.

Zorii răsar, şi iar, şi iar
Oare azi-noapte, pe tine te-am visat?
Şi dacă da, a fost un vis hoinar,
Un vis, pe care, poate, l-am uitat.

poezie de Margareta Merluşcă (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai fi...

De-ai fi tu Lună, iar eu
De-aş fi Pământ,
M-aş uita cum mă orbitezi
Zi şi noapte, aproape la nesfârşit,
Şi din când în când
Ţi-aş trimite câte un om
Să umble pe scoarţa ta,
Pe praful tău selenar,
Să vadă mai de aproape
Dacă eşti chiar aşa de frumoasă
Cum pari de la distanţă.
De-ai fi tu Soare, iar eu
De-aş fi Pământ,
M-aş uita la tine prin ochelari fumurii,
Şi te-aş orbita câte zile şi nopţi oi avea,
Şi din când în când
Ţi-aş trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca şi atmosfera ta,
Dar om nu ţi-aş trimite
Să vadă cât de frumoasă eşti,
Căci s-ar topi de tot
Şi ar muri, frumoasa mea,
Aşa să ştii...

poezie de Mihail Mataringa (8 februarie 2010)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui cârcotaş

Nu stai pe gânduri, şi-una-două
Mi-arunci mănuşa înainte!
Cum ţi-aş mai spune eu vreo două,
Dar m-ai lăsat... fără cuvinte!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu da bir cu fugiţii. Nu spune că nu poţi. Nu te ascunde. Nu băga capul în pământ. Nu spune că nu ai timp. Nu spune că nu te priveşte. Nu spune că te grăbeşti. Nu spune că nu cunoşti. Nu spune ca eşti neputincios. Nu fi ticălos! Încearcă!

Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eşti modest, se spune că n-ai făcut nicio ispravă. Dacă eşti strălucit, se spune că eşti orgolios. Dacă eşti pios, se spune că eşti ipocrit. Dacă eşti puternic, se spune că eşti despot. Dacă eşti tăcut, se spune că eşti ciudat. Dacă eşti blând, se spune că eşti linguşitor. Dacă eşti perseverent, se spune că eşti încăpăţânat. Există oare vreo calitate ce nu poate fi tendenţios interpretată?

proverbe sanscrite
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii că Te Iubeşte atunci când simţi că se bucură când ajungi acasă, că se întristează atunci când pleci. Ştii că Te Iubeşte când e îngrijorată de durerea ta de cap şi nu mai spune nimic de a ei. Ştii că Te Iubeşte când fiecare zâmbet al ei îţi spune: Te iubesc!

aforism de Alexandru Chermeleu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om simplu

Dac-aş fi un pictor
Ştiu că zi de zi
Te-aş picta pe tine
Doar în culori vii.

Dac-aş fi un sculptor
Cu mâna sprinţară
Ţi-aş face statuie
Dintr-o piatră rară.

Dac-aş fi un meşter
Aplecat pe roată
Ţi-aş frământa trupul
Ziulica toată.

Dac-aş fi un înger
Coborât din slavă
Ţi-aş da nemurirea
Fără de zăbavă.

Dar sunt un om simplu,
Nu mă amăgesc,
Tot ce pot să fac
E să te iubesc.

poezie de Octavian Cocoş (13 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!