Vară fără tine

O vară grea,
o vară cu o altă lumină
în interiorul nostru.
O vară fără tine...
şi încă o lumină din noi,
învelită în lacrimi.
Un an lung fără sfârşit, greu,
visuri noi, visători,
ce vom scutura
în inimile noastre,
chiar dacă nu suntem acolo.
Tu pentru totdeauna...
aprinzi încă o lumină
şi vocea sufletelor noastre,
iar inimile noastre
vor fi veşnic în noi...

poezie de Eugenia Calancea (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem lumină din lumină

Motto:
"Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui, suntem copii Lui care greşim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie şi nevrednica de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos şi adevăr, suntem lumină din Lumină."
V. Pîrvan

Suntem lumină din Lumină
Copiii Domnului ne ştim
Cu haina de pământ, de tină
Ca şi copii noi mai greşim

Cu chipul Lui, faţă creştină
Din lut un înger noi zidim
Suntem lumină din Lumină
Copii Domnului ne ştim

În viaţa ce-o avem puţină
Nevrednici pentru cer ne ştim
Având însă la fel tulpină
Venim la El şi ne smerim
Suntem lumină din Lumină

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş alege...

Dacă aş putea alege,
aş alege zâmbetul luminos
cu nasul roşu, obrajii îmbujoraţi,
şi o rochie plină de culoare.
Aş alege soarele sau luna cu stelele
şi un curcubeu după ploaia măruntă,
şi uitându-mă la apusul ăla de pe mare,
poate fi totul o lumină, o veşnicie,
dar facem totul aşa cum se poate,
fără vise, cu nelinişti vechi şi noi.
În fiecare zi, în fiecare moment al vieţii,
aducem în inimile noastre un pic de căldură
şi de fiecare dată când mă ridic zâmbesc...

poezie de Eugenia Calancea (2 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Războiul e în noi, dar sigur se va termina,
Nu e un vis al unui om bolnav, ci doar
Un scenariu nereuşit, dintr-un film neregizat.
Uităm cum să pierdem, lacrimile noastre se scurg,
Sau să pătrundem în esenţă vii, într-o lumină fără sfârşit.
Vom izbăvi în orice mod, cu lumina dragostei divine
Şi vom atinge norii într-un alt decor.

Nu ne mai distrugeţi inimile în zadar,
Noi suntem liberi şi nu suntem sinucigaşi,
Vom lumina ca un far în noapte,
Iar aripile vor zbura spre alte orizonturi,
Evoluăm, ne mântuim, dispunem de vis,
De emoţie, de lumină, de paradisul trist.
Vom izbăvi oriunde, oricând,
În orice mod, de orice mijloace dispunem.

Dominaţia rusească ne ascunde lumina
Sub predicţia unui vis uitat al copilăriei sumbre,
Suntem mai atinşi de vină, sau uităm să luminăm,
Ne pierdem în ale lumii măşti,
Suntem ca un pian dezacordat,
Ce nu mai poate schimba inimile oamenilor,
Nici minţile nu le vor mai relaxa.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clar (viziune)

lumea a devenit o frapieră uriaşă
în care inimile noastre efervescente
şi-au păstrat intactă
prospeţimea sentimentelor.
încă de la prima oră a dimineţii
şi până târziu
la căderea nopţii
suntem pe rând copii
adolescenţi
tineri visători
adulţi
preocupaţi de bunul mers al lucrurilor
apoi
totul devine clar
încărunţim
punem punctul pe i
tot aşa cum aruncăm un cub de gheaţă
în vinul înţelepciunii.

din ziua-n care nimic
nu ne mai rămâne de făcut
inimile noastre suspendate înafara lumii
vor avea buletine de analiză ştampilate
cu aripa înmuiată în senin
a unui înger.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, cuvântule, eşti esenţa existenţei noastre în ce am fost, în ce suntem şi în ce vom fi. Tu, cuvântule, rămâi şi după ce nu mai suntem, sub forma numelui şi pomenirii noastre. Tu ne poţi face buni sau nebuni. Tu poţi să ne faci curaţi sau murdari. Tu, cuvântule, poţi transforma întunericul în lumină, răul în bine, tristeţea în fericire, poţi uşura suferinţa. Tu poţi să ne ridici deasupra tuturor lucrurilor, dar şi coborî în beznă. Tu poţi salva sufletele noastre. Să facem ca vocea noastră, mâna noastră, mintea noastră să gândească, să scrie şi să vorbescă numai cuvinte lumină. De aceea primul cuvând venit de la Dumnezeu a fost: Să fie lumină!

Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vraja unei nopţi de vară

Peste zăvoiul cu mistere
Cuprins de tainică tăcere
Luna argintul îşi presară
În vraja unei nopţi de vară.

Iar noi în dulce contopire
Trăim povestea de iubire
Cu inimă caldă uşoară
În vraja unei nopţi de vară.

Către înalte necuprinsuri
În lumi de basme şi de visuri
Noi am pornit întâia oară
În vraja unei nopţi de vară.

Din sufletele noastre pline
De tot ce e frumos şi bine
Am aruncat orice povară
Sub vraja unei nopţi de vară.

Şi-acum în permanenţă gândul
La fericire noi avându-l
Vom reveni aicea iară
În vraja unei nopţi de vară.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară, vară

Vară, vară şi iar vară,
Taberele-s pline,
Toţi copiii stau afară,
Iar profesorii-o duc... bine.

epigramă de Vasile Iuşan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câte chipuri străine vor înnopta pe feţele noastre
şi câte curcubeie ne vor separa
de acum înainte?
vom mulţumi orgoliilor
pentru cât ne-au dispreţuit
surâsurile şi inimile pregătite de lumină?

am făcut bine?
suntem oare liberi atunci când
ne blestemăm cu lacrimi perfecte?

opreşte-mi carnea te rog

sângele meu nu mai are direcţie
s-a oprit în dragostea de tine
şi a amorţit

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea

pe vremea coronavirusului
fără măşti ne sărutăm
buzele noastre şoptesc
aşchii de sânge fierbinte
în
ţeapă inimile - noi ne simţim
loviţi de fulger - ardem
mistuiţi de pasiune
ne
atingem mângâiem pipăim
fără mănuşi se ating epi
dermele noastre tu eşti cal
dă
încă un sărut
şi catifelată ca o cafea
cu
ciocolată miroşi a pasiune
a flori sălbatice

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domino

Sub crucea încrederii destinul joacă domino
Cu inimile noastre înşirate în cerul iubirii,
Pune degetul pe rana ochilor, săgetaţi de lumină
Ochii poartă, puncte de suspensie ale amintirii.

Vântul porneşte sângele rozelor în valve rezemate,
Un cerc măreţ cât ecuatorul braţelor noastre
Desface aripile zborului, iadeşuri zgâriate-n colţuri
De curcubeul gândurilor inofensiv mototolite, albastre.

Munţii urmelor urlă peste orizonturile firii,
Lacrimile trec în neodihna clepsidrei din trup,
Toate inimile înflorite-s strivite de dor şi de timp,
Ale noastre îl scot pe Cupidon din gura unui lup!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu

Te voi invita la o cafea
simplă, fără zahăr.
E o dimineaƫă de vară,
pe malul mării noastre.
Două şezlonguri răsfăƫate
aşteaptă la umbră
trupurile noastre fierbinƫi.
Rostim cuvinte şi emoƫii,
în mii de culori...
E felul nostru simplu
de a ne spune.
Bună dimineaƫa!

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu vă mărturisesc azi, după ani de suferinţă, meditaţie şi frământări, cu viaţă aspră, că Viaţa nu are niciun sens fără Hristos! Că toate alergările noastre, fără Iisus sunt deşertăciune şi goană după vânt! De aceea, să căutăm ca prin modul nostru de trăire să-l câştigăm pe Mântuitorul în inimile noastre.

citat din Valeriu Gafencu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu de vară

Stăteam aplecaţi deasupra şinelor strălucitoare,
cu feţele iluminate de flăcări roşiatic-albastre.
Aerul ridica un sunet înalt de privighetoare,
străpuns de săgeţile sufletelor noastre.

Reparam o linie de tramvai pe largul bulevard,
o sudam, o-ndulceam sub ciocane rapide.
Umbrele noastre, ca un paşnic stindard,
pe adormitele ziduri se căţărau, arcuite.

Fierul isca, izbit, hieroglife în aer, sonore,
şi noi descifram curioşi o mitologie,
se perindau prin imaginaţia acelor dinamice ore
obeliscuri de foc, piramida furnalelor liliachie.

Feţe de oţelari apăreau în deasa lumină
pe care metalul topit o zvârlea.
Iar săgeţile sufletelor smulgeau o senină
cântare, din aerul care ne înconjura.

poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri pe diguri

E vară în mine, e vară în noi
Mâine focul se va stinge
Cu o magie de nedescris.
Dacă inimile noastre nu vor mai bătea
Se vor îndrepta spre miracolul mării
Valuri desprinse de întinsele diguri
Cer minunat, steag arborat.
Se va unge cu uleiul de cocos
Şi buzele se vor lipi cu blândeţe de obraji
Mingea va atinge lumina cuvântului,
Alungând norii de zăpada.
Vino, să ne trezim la viaţa!
Magia iubirii ne va face mai buni
Ni se vor lumina ochii,
Dincolo de frumuseţea universului.

poezie de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte zile de vară

în plină vară noaptea nu încetează să cadă

// nu, nu scriu despre moarte //

scriu despre lumina de pe străzile iaşului

care străluceşte ca un bec incandescent şi transformă culorile

/

se vede cum asfaltul s-a facut negru

sufletele copiilor roşii

inimile noastre albastre

şi roţile se învârt/ mergi în urma unei maşini ca un câine pe care stăpânii l-au abandonat

aceea e maşina în care ţi-ai uitat copilăria

dar e o dulce tristeţe/ eu şi mici umbre trecem strada

eu şi câinele meu mai aşteptăm să ne ia cineva acasă

să ne lege în lanţuri / să ne dea de mâncare şi apă

în plină vară pe străzile iaşului oamenii s-au transformat în fantome

maşinile trec prin ele

şi tot ce rămâne sunt glasurile noastre care strigă după fericire

// în copilăria noastră visele se închideau noaptea. /

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu se ia după cuvintele noastre, ci priveşte până în străfundul inimilor noastre. Nu ceremoniile sau rânduielile au însemnătate, ci dacă inimile noastre sunt îndeajuns de curate sau nu.

Elif Shafak în Cele patruzeci de legi ale iubirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când încă...

Erai ca un cântec de liră şi nai,
Ecou al tăcerii de seară,
Prin mine, cu braţe de flori, alergai,
Când încă eram o vioară.

Valsam printre lumi neştiute de noi,
Doi fluturi cu aripi de ceară.
Muream şi-nviam într-un zbor amândoi,
Când, încă în noi, era vară.

Scriam şi pe nori şi pe stele-un sonet
Şi luna era, vai, geloasă,
Eram poezie în ritm violet
Şi tu mă făceai mai frumoasă.

Se-oprise şi timpul în loc, într-un vis
Şi noaptea râdea pe sub gene,
Ningea cu iubire şi flori de cais,
Când încă-nfloream în poiene.

În zori măsuram în săruturi o zi
Şi ziua era nesfârşită,
Amurgu-aştepta pe o lacrimă gri,
Când încă ţi-eram o iubită.

Departe de noi, uragane şi ploi
Pândeau sub perdele albastre,
Era o eternă lumină în noi
Din astrele clipelor noastre...

Azi, cântă un cer orfelin de iubiri
Dintr-o frunză de toamnă târzie
Şi plouă pe frunţile noastre de miri
Dramatic ca în elegie...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de vară

Sfârşit de vară, de nisip fierbinte,
în suflet roade timpul ca un ornic,
din fiecare colţ în cleşti mă prinde
surâsul rupt pe chipu-ţi nestatornic.

Furtuni păgăne-n mine se adună,
venind pe vântul care bate-afară
cu neuitări sădite împreună
peste iubiri trăite-n plină vară.

Pe ţărmul aspru, dăltuit în piatră,
azi nu mai pot să trec ca înainte –
privind în largul nesfârşit, deodată,
un dor nebun de ducă mă cuprinde.

Tu ce mai faci acolo fără mine,
femeia mea de visuri şi de viaţă,
când vremea-nceţoşată care vine
cu reci fiori de toamnă mă îngheaţă?

poezie de Corneliu Neagu din Fata morgana, Ed ePublishers, Bucureşti, 2016
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii

Ochii mei azi sunt senini
Au în ei privire blândă.
Cred şi văd iar în minuni
Şi sunt plini de voie bună.

Ochii mei au plâns destul
Lacrimi multe au vărsat.
Din iubire neîmplinită
Şi de dor ei au oftat.

Ochii au crezut unul în altul
Şi am ales să fim noi doi.
Să ne unim inimile noastre
Să bată pentru amândoi.

poezie de Eugenia Calancea (12 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdute clipe

Tremurătoare şi stângace gânduri
Care-au venit l-acest sfârşit de vară
Şi-adună clipele ce-s arzătoare
Şi lacrima usucă de povară.

În tine am crezut o vară-ntreagă
Ca verdele întins spre o speranţă,
Şi mâinile-mi cuprinse între clipe
Te aduceau cerându-ţi o creanţă.

Piedută-n zbor, neprefăcut sărut
Ţi-l dăruiam... lumină spre-ntuneric?
Învăluind iubirea-n absolut
Mă lepăd de visări în timp eteric.

Şi dincolo de-o vară împietrită,
Din toamnă, te visez dansând cu vântul
Şi dincolo de întuneric şi lumină
Voi învăţa, eu, singură prezentul.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!