Târziu de vară

Stăteam aplecaţi deasupra şinelor strălucitoare,
cu feţele iluminate de flăcări roşiatic-albastre.
Aerul ridica un sunet înalt de privighetoare,
străpuns de săgeţile sufletelor noastre.

Reparam o linie de tramvai pe largul bulevard,
o sudam, o-ndulceam sub ciocane rapide.
Umbrele noastre, ca un paşnic stindard,
pe adormitele ziduri se căţărau, arcuite.

Fierul isca, izbit, hieroglife în aer, sonore,
şi noi descifram curioşi o mitologie,
se perindau prin imaginaţia acelor dinamice ore
obeliscuri de foc, piramida furnalelor liliachie.

Feţe de oţelari apăreau în deasa lumină
pe care metalul topit o zvârlea.
Iar săgeţile sufletelor smulgeau o senină
cântare, din aerul care ne înconjura.

poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o uşoară nostalgie

Cu cât se-nsera peste arborii rari,
cu atât începeau să lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
căutătorii pietrei filozofale.

Totul trebuia să se transforme în aur,
absolut totul:
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.

Clipele erau mari ca nişte lacuri
de câmpie,
şi noi nu mai conteneam traversându-le.
Ora îşi punea o coroană de nori, liliachie.
Ţi-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeţile lui Cincinat

Fiind un umorist de soi
Săgeata nemiloasă-mpunge
Dar dacă ar trăi cu noi,
Săgeţile nu i-ar ajunge.

madrigal de Nicolae Fulga (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

conştiinţă

Conştiinţa este oglinda sufletelor noastre, care înfăţişează greşelile din vieţile noastre în forma lor completă.

definiţie de George Bancroft
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jur, prin acela care a dat sufletelor noastre tetraedru, izvorul naturii eterne!

în Juramântul pitagoricienilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod sigur, avem responsabilitatea să ascultăm în cele din urmă – şi să onorăm – chemările de sirenă ale sufletelor noastre, care au fost amuţite de egourile noastre de-a lungul vieţii? Cum altfel ne-am putea conecta cu esenţa noastră, sursa chemării noastre?

citat din Lance Secretan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara sufletelor noastre

Vino,
Cuprinde-mi inima
cu braţele iubirii;
Nu-mi spune:
este toamnă
în suflete.
Ştiu...
E vremea asfinţitului
când iubirile se sting
ca nişte stele căzătoare.
Dar te rog,
lasă-mi clipa aceasta.
Pentru mine
va fi
o eternitate.
Vino,
Nu privi spre iarnă...
Hai să topim
florile de gheaţă
de la fereastra
iubirii noastre.
Şi să ne bucurăm
de noi.
Eu mai am un strop
de primăvară
şi
cu toamna ta
vom face să fie
vara
sufletelor noastre...
Vino,
Eu încă te aştept...

poezie de Angelina Nădejde (18 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară fără tine

O vară grea,
o vară cu o altă lumină
în interiorul nostru.
O vară fără tine...
şi încă o lumină din noi,
învelită în lacrimi.
Un an lung fără sfârşit, greu,
visuri noi, visători,
ce vom scutura
în inimile noastre,
chiar dacă nu suntem acolo.
Tu pentru totdeauna...
aprinzi încă o lumină
şi vocea sufletelor noastre,
iar inimile noastre
vor fi veşnic în noi...

poezie de Eugenia Calancea (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi, dar... de dragoste mai ales.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Dana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeţile satiricului Petru Cărare

Săgeţile de-odinioară,
Lovind în clica elitară,
La cât avem, şi azi, hoţie,
Sunt bune şi-n democraţie!...

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Într-un colt caldut al inimii mele, stropit cu mir de iubire...
infasurata intr-o panză alba şi fina,
păstrez bucăţica de pâine pe care mi-ai daruit-o,
c-o mână blânda ruptă din Raiul fiinţei tale,
pâine sfinţita cu sufletul tau...
veghindu-mi foamea de lumină...
Cerul coboara pe pamant cuprinzând in el bataile inimilor noastre...
infăşurandu-si albastrul in aripile fremătând de dor...
care ni se-mpletesc deasupra lumii...
luminandu-ne paşii de la apus la răsărit...
Pe inserate, cu palmele impletite intr-o ruga de amândoi...
culegem clipe asemeni unei vecernii...
topind lumânări pe pragul templului zidit din răsuflările noastre,
impărtăşindu-ne cu pâine de lumina inmuiata-n psalmi de iubire...
Iubire albă... nascuta din aluat dospit in lumina sufletelor noastre...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se miscă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad înainte.
Cu ovalul feţei să stea înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu lucrează la salvarea sufletelor noastre şi prin Artă.

Aneta Timplaru Horghidan în În Albastru (4 aprilie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor lent

I se apropiau ochii unul de altul
la fel de încet şi de timid
cum se apropie adâncul de înaltul
gândit, de negândit

Vedeam ce poate vede doar urechea de măgar
sau cea de iepure mult lungă,
un fel de văz cam sunet şi neclar,
un fel de stare demiurgă

în care aerul era pe bani
mult scump, mult pe plătite,
în care timpul pe cartele-n ani
dăduse grade la clipite,

în care-abia dacă trecea ceva,
în care cel mai mult costa o clipă
iar pasărea pe când zbura
nu da vreodată din aripă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul rece e aerul în care atomii, sau mai bine zis moleculele, aleargă mai încet. Aerul cald e aerul în care moleculele aleargă mai repede. Simplu şi frumos. Dar asta nu e totul.

Carlo Rovelli în Şapte scurte lecţii de fizică, Probabilitate, timp şi căldura găurilor negre
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeţile lui Cincinat

C-aveau săgeţile-i magnet
Ori că erau chiar fermecate,
A fost un magistrat poet,
Ţintind drept în posteritate.

madrigal de Georgeta Vătavu din Săgeţile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimile sunt graniţele sufletelor noastre, dincolo de care redescoperim în noi pe bunul Dumnezeu

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin intermediul viciilor, Diavolul negociază indirect preţul sufletelor noastre!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această criză a lumii moderne e o criză a interiorităţii noastre, a sufletelor noastre pustiite şi tocite la taina creaţiei.

citat din Martin Rock
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea trebuie să fie un spărgător de gheaţă care distruge mările îngheţate dinăuntrul sufletelor noastre.

citat celebru din Franz Kafka
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În detalii

Am grijă să respir ca un accesoriu
printre cuvintele ridicate-n tavan,
o scenă de elită a lor
unde sunt doar o fantomă de fum.

Arborii se distanţează în diferite ipostaze,
frunzele părăsesc crengile.
În detalii, prin fisuri, se văd săgeţile scoase
de doamnele preaînalte suite pe cuvinte cu vârfuri
încercând o prăbuşire de ziduri la care nu au acces.

Unele litere par surde,
iar pianul a început să cânte singur un recviem de Mozart.
Aerul îşi dezbracă mândria ţanţoşă
de pe tocurile cu picioare încordate,
iar mâinile se vor spălate ca Pilat din Pont.

Ieşim la timp lăsând lumina aprinsă
şi formele se lipesc de pereţi.
Prefăcuta stare de înţelegere e muşcată de himerele serii.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!