O mare de stele e patria mea

Patria mea-i o mare de stele
Pe care în palmă ţi-o pui
Ca să distingi lumina din ele
Şi orhideea prinsă în cui

Patria mea-i un infinit de priviri
Pe cumpăna timpului startul luând
Din împletirea zborului s-admiri
Atâţia ochi — doar stele căutând

Patria mea-i — o serie de izvoare
Din mii de stele — stropi gingaşi
Să-ţi prindă paşii pe răcoare
Nicicând să nu mai fii acelaşi

Doar o oglindă — e patria mea
Pe faţa vântului stelar
Să fii un glas cântând în ea
De ape plin — mărgăritar

Să-ţi pui cuvintele-n oglindă
De dragul ei uşor mimând
Căci ziua doar vine să-ţi prindă
Albastrul tainic — inserat în gând

poezie de Ioan Daniel Bălan (19 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, limba romana!

Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.

Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.

Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.

Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.

Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.

Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (31 august 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt o victimă. Nu vreau să îţi tai capul, dar vreau să aud mărturisirea că ai făcut rău. Şi atâta timp cât aud că ţi-ai apărat patria... care patrie? Patria ta a securiştilor şi a beliştilor. Care ne-au încălecat timp de 40 de ani. Asta a fost patria pe care ai apărat-o. Că ei nu au fost în stare să prindă un spion rus. Marea Securitate care avea o armată. Şi atunci, ce păzeau ei? Ei păzeau înăuntru, păzeau patria de noi ăştia care din când în când domnule, da mă doare, domnule dar n-am pâine, n-avem lumina, n-avem cutare. Pe noi ne pedepsea. Şi asta numeşte el patriotism? Neg legitimitatea apariţiei în public a unor criminali care nu au fost judecaţi!

Paul Goma în interviu, Evo TV
Adăugat de Simona Z
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte priviri să îmi dai

Tu
care îţi pui mâna peste mine
şi
mă încojori
pe dinainte
şi pe dinapoi

cu privirea Ta
din ochii
ca para focului
îmi străpungi
sufletul şi inima
şi Tu Însuţi cu mâinile Tale
mă aşezi pe stâncă
şi cu totul alte priviri îmi dai să disting
real natura tuturor lucrurilor ce mă înconjoară
un strigăt din ape
să fiu
pe palma Ta dreaptă
un crin
şi un zbor printre stele

doar Tu
îmi înscrii menirea
căci asemeni cu Tine mă vrei
să-mi iei
lucrurile

ce de Tine mă despart
o cu totul altă fiinţă de-a fi
nu doar voia mea să se facă în mine ci doar voia Ta Isus
pentru că Tu
fericirea îmi vrei
pe veci

pune-mă
să-ţi cânt mersul
dintre o floare şi alta
dintre
un cuvânt
şi-un alt cuvânt albastru de albastru
până în inima pietrei de vară
supusă privirii
din stele

înţelepţeşte-mi
cuvintele
şi pe degetele Tale Tu mersu-mi aşează
o stea să fiu ascunsă-ntre crini la marginea mării în stropi
de cântare
melodie
şi cântec din stele spre stele plutind

mă-nvăţ
să-ţi cânt imaginea
ascunsă-n lumina scăldată-n lumină
ca para focului
ce-ţi arde din ochii Tăi
orice secret anihilându-l pentru Tine
căci Tu eşti
Acel ce eşti

poezie de Ioan Daniel Bălan (17 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria română

Patria ne-a fost pământul
Unde ne-au trăit strămoşii,
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
Şi la Neajlov te făcură
Fără dinţi, Sinane,-n gură,
Şi punând duşmanii-n juguri
Ei au frământat sub pluguri
Sângele Dumbrăvii-Roşii.
Asta-i patria română
Unde-au vitejit strămoşii!
Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viaţă,
Cei ce ne iubim frăţeşte,
Ne dăm mâna româneşte:
Numai noi cu acelaşi nume,
Numai noi români pe lume
Toţi de-aceeaşi soartă dată,
Suspinând cu toţi odată
Şi-având toţi o bucurie;
Asta-i patria română
Şi ea sfântă să ne fie!

Patria ne-o fi pământul
Unde ne-or trăi nepoţii,
Şi-ntr-o mândră Românie
De-o vrea cerul, în vecie,
S-or lupta să ne păzească
Limba, legea românească
Şi vor face tot mai mare
Tot ce românismul are:
Asta-i patria cea dragă
Şi-i dăm patriei române
Inima şi viaţa-ntreagă.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria ţine în viaţă un popor, dar dacă poporul nu ţine patria în viaţă, el este sortit pieirii; Patria e mama tuturor mamelor.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria mea

revii iarăşi în minte,
în gând şi în simţiri.
eşti patria mea, nebănuită iubire.

iubire de deal, de munţi, de câmpie, de ape şi oameni,
eşti înăuntrul meu,
mereu dureroasă, dumnezeiesc de frumoasă.

ai cerul albastru şi ape smaralde,
vârtejuri de dans,
cuvinte venite din timpul arhaic.
eşti patria mea cu tot ce e vechi şi e mit,
un dor ce-l duc cu mine dincolo de timp.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria mea

patria mea
este universul meu
"dodoloaţă" ciuntită,
denigrată, furată,
defrişată, minţită
părăsită de fii şi fiice
rămâne pentru mine
mama
copilăriei mele
locul unde m-am născut
şi trăiesc
orinde aş pleca
în universul
sufletului meu
rămâne patria mea
mai presus
de orice sentiment

păsările călătoare
migrează toamna
spre ţările
unde clima e caldă
primăvara
se întorc la cuiburile lor
cum reuşesc?
au şi ele patrie?
- da.... patria mea!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria nu este numai pământul din care scoatem rente. Patria o face şi limba şi istoria, şi religia şi tradiţiile. A da cu piciorul în toate acestea, este a se lepăda cineva de patria sa. Precum un părinte nu are dreptul a-şi lăsa copilul fără instrucţie, cu mai mare cuvânt el nu are dreptul de a-i da o educaţie antinaţională, care face dintr-însul un element înstrăinat de ţară.

citat din Spiru Haret
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria

Patria nu-i suprafaţa
Închisă-ntre frontiere,
Patria este prestanţa
Celor aflaţi la putere.

Patria nu-i Tricolorul
Căruia îi dăm onorul,
Patria este simbolul
Căruia îi dăm obolul.

Patria e vorbă goală
A celor cu multă şcoală
Şi care una vorbesc,
Iar alta înfăptuiesc.

Patria e Mamă Mare
Şi e recunoscătoare
Fiilor săi de folos,
Dar numai... de sus în jos.

Patria, în mod arhaic,
Este orice şef ierarhic,
Investit cu o putere
Şi face rău din plăcere.

Patria e şeful care
Crede că dacă e mare,
Meritul îi aparţine
Şi-n funcţie îl menţine.

Patria e poliţaiul
Ce dirijează alaiul
Unui grangure băţos,
Parc-ar fi-nghiţit un os.

Patria-i anchetatorul
Ce-ţi ia interogatoriul
Şi fără vinovăţiei,
Te bagă la puşcărie.

Patria-i judecătorul
Ce face pe împărţitorul,
Dreptăţii imaginare
Şi-o dă... Celui ce n-o are.

Patria e magistratul
Ce umblă cu necuratul
Şi aplică ca toţi blegii
Litera... spiritul legii.

Patria e deputatul
Care face pe-ngâmfatul
Şi crede că e ales,
Pentru al său interes.

Patria-s parlamentarii,
Ce dau legi şi ordonanţe
Şi făcând pe proletarii,
Ne atacă la finanţe.

Patria e comandantul
Care a primit mandatul,
De subalterni să dispună,
La distincţii să-i propună.

Patria e gardianul
Care face pe tiranul,
Mai rău decât comandantul
Şi bruschează condamnatul.

Patria e controlorul
Care prinde călătorul,
Pe care nu-l amendează,
Însă în schimb... îl tapează.

Patria e controlorul
Ce nu vede vânzătorul
Tolerat cu-ngăduinţă
Să vândă cu preferinţă.

Patria e parvenitul
Ce face pe-nţepenitul
Într-un post nemeritat,
Privind pe toţi arogant.

Patria e orişicare
A ajuns mare şi tare,
Fără griji, fără nevoi,
Dar munceşte pentru noi.

Patria e teritoriul
Mărginit între hotare,
Trasat de-nvingătorul
Sau dreptul celui mai tare.

Patria e vorbă sfântă,
Se proslăveşte şi cântă,
De către cei mulţumiţi,
Nu şi de... DEZMOŞTENIŢI.

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România - picur de rouă

România
e piatră luată din stele
un picur de rouă
din Univers
bucuria
primului vers

România
e umbra chipului tău
întins peste ape şi munţi
e floarea iubirii
de vrei s-o asculţi
ţâşnind peste hău

România
e mâna fecioarei
ce-n gingăşie
cu atâta sete faţa îşi spală
ca luna să fie
şi haine de gală

cântul
ciocârliei ce urcă spre soare
înveşmântând păşunea-n melodie
cu flori de aer pe-aripioare
mai altfel veşnic ea să fie
e România

pe nori de stele şi de astre
croind lumina uneori
ne soarbe-n căile albastre
cu flori de zi
la subsiori
România
patria mea

poezie de Ioan Daniel Bălan (28 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia e sfântă, pe când patria.... cum să vă spun, patria e sacră.

perlă de Dumitru Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Militarul proclamă solemn: "Servesc Patria!" Civilul, onctuos: "Debarasez Patria!"

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Patrie

Patria ta e acolo unde vei găsi braţele deschise.
Neamul tău e acolo unde vei sta la masă.
Ţara ta e acolo unde vei simţi pământul sub picioare.
Casa ta e acolo unde vei avea căpătâi.

Nu ai ales cine să te aducă pe lume.
Nu vei alege unde vei sfârşi zilele tale.
Patria ţi-o porţi în suflet şi-n simţiri.
Patria e unde simţi că trăieşti şi iubeşti.

Ai ales să fii veşnic călător.
Visând la o viaţă mai bună.
Dar ce e bun si ce e drept în astă lume?
Drag poet ce simţi cum bate inima în piept.

Patria ta e un cântec de leagăn
În fiecare noapte când somnul nu te-alină
Şi zorii zilei te pândesc la geam cu luna plină
Poezia ţi-e întâiul căpătâi şi graiul acel suspin.

Patria ţi-e lumină.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria mea

patria mea între plâns de viori şi balade
biserici cu ziduri înalte între
case despuiate cu frigul înfipt în grinzi
şi-n ferestre
copii desculţi şi curţi mărunte
icoane roase devreme plângând la comandă
cutia milei la poartă
în curţi de mănăstiri vuiesc meghanuri

spitale neutre cu umbre de ceaţă
obosite de timp şi de boală
au fâlfâit de mort şi de pământ

trenuri cu mersul de melc aflat în prăbuşire
pe calea ce mâine posibil nu este
păduri cu verdict de plecare
fantome ghemuite în unghere pe străzi
cuvinte desfrânate în orele serii
premiate în poeme de juraţi fandosiţi

şi-o lună tăiată şi-o mare oarbă
tu într-o nevedere verticală
pereţi acoperiţi cu stele răsturnate
o rotire a orizontului crescând cât mai departe

mă smulg din prezenţa ce-o decapitez
mutând-o într-o altă culoare
sub umbra unui copac rămas în picioare

patria mea din care iau forma merelor
a frunzelor a păsărilor a vântului
patria mea din care iau cuvinte
te vreau schimbată
te vreau acasă

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau Isuse eu să ard

Cum Isus să-ţi mulţumesc
pentru a Ta vie-ndurare
prin care şi eu trăiesc
şi mai sunt pe-a Ta cărare

cum să-ţi laud azi Fiinţa
cinste dând Duhului Tău
căci îmi dărui biruinţa
şi-mi eşti Domn şi Dumnezeu

vin Isus acuma dar
şi în Faţa Ta mă-nchin
c-am gustat al milei har
din izvorul Tău Divin

leagă-mă cu-a Ta iubire
să te laud şi să-ţi cânt
viaţa de neprihănire
să mi-o dărui pe pământ

în lumina sfinţeniei
să îmi scald sufletul meu
şi pe culmea bucuriei
să îţi cânt o Domnul Meu

ochii Tu mi i-ai deschis
să văd şi eu azi lumina
ca s-alerg spre Paradis
să-ţi cânt Doamne-ntodeauna

în lumina Ta cea sfântă
şi-n privirea Ta de foc
aşează-mi a mea fiinţă
în lume să n-am vr-un loc

ci prin Tine şi cu Tine
Viaţa Sfântă s-o trăiesc
până-n ziua care vine
pe Tine să te-ntâlnesc

Doamne vreau a Ta Fiinţă
să mă ia pe-a Tale braţe
să trăiesc azi prin credinţă
Duhul Tău să mă înalţe

până-n patria iubirii
şi Isus pe braţul Tău
florile desăvârşirii
să le dau Lui Dumnezeu

Doamne-n palma Ta mă pune
să îţi cânt Numele Tău
să trăiesc prin rugăciune
slava Ta de Dumnezeu

fă-mă dar precum voieşti
să îţi cânt a Ta Fiinţă
până-n slăvile cereşti
Tu să-mi dărui biruinţă

cânt de aceea a Ta lumină
şi iubirea Ta o cânt
a Ta Fiinţă să mă ţină
câct voi fi pe acest pământ

vreau Isuse ca să ard
de iubire — de dor plin
pe braţe eu să îţi cad
o Isuse Miel Divin

în iubirea Ta adâncă
vreau Isus să mă topesc
să-mi fii soare să-mi fii stâncă
pentru veci să te iubesc

legătura sfinţeniei
fiinţa mea să o cuprindă
pe cărarea biruinţei
dorul azi să mi-l aprindă

dorul Isus după Tine
şi azi dup-a Ta Fiinţă
până-n slăvile Divine
să ne umple de credinţă

căci pe Tine noi te vrem
chiar în noi Tu să domneşti
Numele să-ţi lăudăm
căci Mire Isus ne eşti

prinde-ne acum de mână
ne pune-n poporul Tău
dragostea să ne rămână
căci eşti Domn şi Dumnezeu

iar noi vrem ascultători
de Tine în veci să fim
ai iubirii sfinţi fiori
pururea să îi simţim

ai Tăi Doamne-n veşnicie
pe toţi fă-ne să-ţi cântăm
chiar în patria Ta vie
cu drag să te lăudăm

poezie de Ioan Daniel Bălan (6 ianuarie 2019, Betania Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria eternă

Patria eternă

Eu patria eternă şi neamul meu, divinul,
Ce a luptat în cuie spre-un Paradis ne-nvins,
Îl port ca pe-o verigă de aur si de sânge-
Iscoditoare jertfă ce mă inundă-n plâns...

Si faima lui în fine, ca soarele pe boltă
Ce-a fost menit să schimbe culorile-n lumini,
Ridică-n mine astăzi, istoria-n picioare
Să-şi regăsească locul, pe-aici, printre străini

C-am renunţat la slova de lege şi de datini
Şi ne-a cuprins in sine iubirea lui Christos,
Iar patria eternă a strălucit pe pleoape
Ca o mireasmă vie, ca cerul luminos

Şi-atâta înfrăţire a fost să prindă aripi,
Înfloritoare boltă să ne cuprindă-n gând,
Căci a-ncolţit Edenul mai sfânt ca altădată
Într-o grădină-farmec şi întrun neam ne-nfrânt.

Şi-acuma veşnic dorul, cel călător spre soare
Îşi ţine-ntruna mersul spre patria de vis,
Spre ţara de lumină, spre ţara integrală
A celor de acolo, şi-a celora de-aici...

Şi-atât purtând în suflet, lumina de lumină
Precum se leagă simplu şi-atât de evident,
Parcurg distanţa vremii, distanţa propriu-zisă
Ca o scântee stinsă, organic şi absent.

Şi mi se-nalţă dorul cel călător spre soare...
Iar eu, revin din urmă, revin spre fraţii mei,
Spre neamul meu, divinul, ce a luptat in cuie
Şi-a reîntors Edenul cu bunul Dumnezeu!

Chişinău 25 ianuarie 2019

poezie de Mihai Ghidora (25 ianuarie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin suflet

Fiindcă suntem doar la depărtare,
Cum să-ţi rostesc simţirea-mi prin cuvinte?
Cum să-ţi ating în gând o sărutare?
Cum să-ţi arăt că gura mea nu minte?

Cum să-ţi întorc privirile în palmă?
Cum să-ţi cunosc visarea în tăcere?
În mine e vulcan de toamnă calmă,
Iar timpul meu te caută... Te cere...

Suntem uniţi de-aceeaşi întrebare,
Dar despărţiţi de multe drumuri reci...
Şi paşii noştri merg spre o chemare
În care tu doar vii... şi nu mai pleci.

poezie de Florin Răileanu (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbă de clopot

Între

Limba Română
este
patria României

şi

Europa
este
patria noastră

Ne
înmormântăm
într-o
veselie

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (9 mai 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi fiu în gând...

Iernile nu mă apasă.
Îmi ţes ie de mătasă,
Să răsar în primăvară
Când zăpada-i pată rară,
Veselă, în pas sprinţar,
Cu ochi de mărgăritar,
Să admir verde în munţi
Şi cerbii cu paşii iuţi...
Să aud cucul cântând
Şi să-ţi fiu mereu în gând
Cu un vers ce-i curgător
Ca şi apa de izvor!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc cu nepăsare patria poetului

plină ochi cu utopii la mâna a doua
şi vise neîmplinite first class
deşi cu o metaforă
pusă drept punct de sprijin pe o iluzie
ar putea răsturna universul
şi poate chiar clădi un pic de neant acolo
sau doar un colţ de nemurire
cât se poate cuprinde într-o viaţă ratată

privesc cu nepăsare un firav licăr de licurici
prin patria poetului care se simte părăsită
ca o piramidă violată decent de un curcubeu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!