
Triere
Pătrund în regatul zăpezii
cărându-mi rucsacul cu trudă
pe spatele ce îmi asudă
în recea lucire-a amiezii.
M-așteptă-adăpostul în care,
ferit de priviri încruntate,
voi face-amintirile, toate,
să iasă, pe rând, din uitare.
La focul aprins pe-nserate,
voi face-ntre ele-o triere
și doar de-mi provoacă plăcere
vor fi, peste timpuri, păstrate,
iar cele-mbibate-n durere,
vor arde în foc și uitate.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Foc nestins
Sărutul tău, o dulce adiere,
mi s-a lipit pe buze, fremătând,
iar sufletul, în clipa de plăcere,
s-a luminat, de tine... mai flămând,
Și ți-a trimis, pe-o cale neștiută,
o altă sărutare drept răspuns,
iar ochii mei, ca într-o rugă mută,
ți-au săgetat priviri ce te-au pătruns.
În jurul nostru a-nceput să ardă,
ca focul unui Iad aprins în Rai,
orice obstacol, tot ce-a stat de gardă
și te oprea iubirea să îmi dai.
E-un foc ce arde încă, nu se stinge,
Căci tot ce îl atacă, el învinge.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Uitare
Am fost invitat într-o seară,
la masa din Marea Uitare,
acolo gustând, fiecare,
doar gânduri ce-s gata să moară.
Eram invitat de onoare,
servit doar cu cele lăsate
la urmă să fie uitate
-desert pregătit cu răbdare-
Zâmbeam cu tristețe pe față,
știind că eram doar o umbră
uimită, la masa cea sumbră
a celor plecați dintr-o viață
spre alta, un drum ce te-nvață
că "Marea Uitare" răsfață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă urc în cireș
Mă urc în cireșul pietros al zilei,
din spatele nopții coborâtă de pe scară,
soarele urcă pe treptele înalte ale cerului,
cireșele strălucesc în razele lui.
Așteaptă-mă la marginea amiezii
unde se odihnește liniștea la umbră,
se deschid ușile raiului
și nu-i nicio adiere de vânt.
Acolo cu limba subțiată de aromă
îmi vei înflori cuvintele nespuse
și-mi vei înroși cu buzele iubirea
în carte-mi arde răsuflarea
în focul aprins.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum
Era atât de vară! Doamne, cum era!
Credeam că arde tot... și chiar ardea.
Ne-a ars, întâi, tot focul din priviri
Și-a aruncat cenușa-n întâlniri.
Ne-a spulberat cuvintele-n scântei
Și ne-a făcut din dor un obicei.
Au ars și norii-aceia de sub noi.
Mai știi? Ne înveleau pe amândoi.
Plutesc cenușile, pierdute-n vânt...
"Precum în cer, așa și pe pământ".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri și îngeri
Ploua în Craiova aseară,
Iar noi, prin atingeri de gând,
Am vrut, pentru vremea de-afară,
Să fim stropi de cer, fremătând.
Și-am fost, printre stropii de ploaie,
Doi îngeri veniți pe Pământ
Cu aripi arzând în văpaie
Și doar cu iubirea veșmânt.
Schimbam, din albastru-n albastru,
Priviri cu reflexii de Rai,
Dorindu-ne-un colț de sihastru
Ferit de al lumii alai.
Fereastra terasei, plouată
Cu stropii de lacrimi de zei,
Părea printre timpuri uitată,
Când mi te priveau ochii mei.
Și-am fost, și mi-ai fost o-ncântare
Când toată ființa-mi șoptea
Că-s îngeri și îngeri sub Soare...
Iar ploaia-n Craiova cânta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc
Un foc de aș fi... doar langa tine aș arde,
Și cenușa mea in cele patru vânturi ar zbura.
Ca foc... pot toată lumea vede...
Și flacăra... mi-o pot a alina.
Sunt foc... pătrund schăntei aprinse
In sufletul pe care îl iubesc.
În nopțile senine și deschise
Doar eu voi arde până te zăresc.
Nu vrei sa fiu eu focul vieții tale
Să ardem la nesfârșit numai noi doi.
Să nu ne stângă marile puhoaie
Să fim puternici chiar și peste ploi.
De nu pot arde... inima îmi tace
Și clipele frumoase se topesc.
Un foc de sunt vă rog să îmi dați pace
Să ard... pe acest pământ căt mai trăiesc.
La foc... v-ați încălzit in zile triste
Și-n ieri geroase, eu v-am ocrotit.
Acum... în jur sunt dealuri pustiite...
Și eu... sunt stins... că voi nu m-ați iubit.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Menaj
- De data asta nu mai scapi, te-am prins
Și-aștept, din gura ta, doar adevărul,
Dar povestit așa, de-a fir-a-părul,
Că prea mă minți demult și dinadins!
- Eu, draga mea, n-aș vrea să abordez
Un subiect ce nu-ți face plăcere
Sau care să-ți provoace vreo durere;
Iubito, nu te mint, te menajez!
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Titanul
Pe curba directoare a miturilor scoase
din zvonuri aruncate în noul anotimp
îl plânge încă Omul pe cel care furase
secretele păstrate de zeii din Olimp.
Legenda regăsită ajunsă peste vreme
prin cărțile ascunse de asprele priviri,
în iernile haine încearcă să ne cheme
să cernem adevărul din false amintiri.
Din forja lui Hefaistos luase focul magic
să-l ducă omenirii pe timp nedefinit,
apoi veni pedeapsa între hilar și tragic
să fie el, Titanul, de-a pururi țintuit.
Pedeapsa fără seamăn ne înspăimântă încă,
din cumpăna de timpuri, văzută uneori,
revarsă peste lume aceeași teamă-adâncă
cernându-și din legendă temuții săi fiori.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Titanul
Pe curba directoare a miturilor scoase
din zvonuri aruncate în noul anotimp
îl plânge încă Omul pe cel care furase
secretele păstrate de zeii din Olimp.
Legenda regăsită ajunsă peste vreme
prin cărțile ascunse de asprele priviri,
în iernile haine încearcă să ne cheme
să cernem adevărul din false amintiri.
Din forja lui Hefaistos luase focul magic
să-l ducă omenirii pe timp nedefinit,
apoi veni pedeapsa între hilar și tragic
să fie el, Titanul, de-a pururi țintuit.
Pedeapsa fără seamăn ne înspăimântă încă
și-n cumpăna de timpuri, adusă uneori,
revarsă peste lume aceeași teamă-adâncă
cernându-și din legendă temuții săi fiori.
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin, Ed MATRIXROM, Bucureși, 2018 (2018)
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de vis
Și-acum visezi, dar visul ți-e schimbat:
te-avânți prin nori c-un strigăt de plăcere,
de parcă nu-s aceiași ce-ai scăldat
în lacrimi izvorâte din durere.
Visezi frumos! În visul tău e-un zbor
prin fericirea inimilor pure
pornite pe un drum înălțător,
ferit de gânduri sau poteci obscure.
Plutești ca altădată spre abis,
dar este altfel: încărcat cu stele
și pare-un univers ce s-a deschis
ca să-ți permită zborul printre ele.
Iar tu i te arăți ca într-un dans
în care muzica nu mai contează,
căci sufletul ți-e undeva-n devans,
acolo unde totul se creează.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rând pe rând sau deodată, țaratul bulgar, imperiul bizantin, regatul ungar, apoi despotatele sârbești, regatul polon, turcii otomani, austriecii, la urmă și rușii au jucat un rol în destinul neamului nostru.
Neagu Djuvara în O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Cuvânt înainte (1999)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre
Umbre dansează în jurul meu;
Mi-e inima plină de umbre.
De umbre mi-e sufletul plin
Și chiar eu... sunt una din umbre.
Alunecă mute. Plutesc peste tot
Cu priviri încruntate, cernute prin mine.
Mă ceartă în gând și cu mâna de mort
Ma îndeamnă s-adorm. Mă acoperă bine.
Nu mai pot să mă mișc și mi-e frig.
Fluieră vântu-a pustiu și suspine.
Peste jarul plăpând aburii reci
Desenează doar gropi și ruine.
Mi-e inima gheață și sufletul vânt.
Mi-e trupul deșert. Tâmpla-mi arde tăciune.
Rugăciuni și blesteme în urechi strecurând,
Ca veninul de șarpe în sânge curgând
Îndoiala în suflet rămâne.
poezie de Viorel Mitea (1 noiembrie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind târziu
Ninge lin în miez de noapte
Peste sate și orașe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...
Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând starda pustie
Adormită sub troiene așezate.
Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu șoapte...
Ninge lin peste Moldova
Și-un colind se mai aude,
E târziu și gazda doarme
Doar un felinar mai arde.
Ninge lin colind târziu
Peste sate și orașe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.
poezie de Alexei Crețu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind târziu
Ninge lin în miez de noapte
Peste sate și orașe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...
Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând strada pustie
Adormită sub troiene așezate.
Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu șoapte...
Ninge lin peste Moldova
Și-un colind se mai aude,
E târziu și gazda doarme
Doar un felinar mai arde.
Ninge lin colind târziu
Peste sate și orașe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.
poezie de Alexei Crețu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea spre lumină
Ți-e dor de-acel albastru care-n noapte,
în lumea fascinantă, ireală,
cu simțuri noi, puternice și apte,
îți colorează visul de vestală.
Cu fața către cer, îți cauți drumul
spre liniștea atât de mult dorită,
iar pleoapele-s perdele pentru fumul
din amintiri ce-au ars și te irită.
Că s-au pierdut, n-a fost o întâmplare,
au ars pe rând, în multe anotimpuri
în care ți-ai ascuns iubirea-n mare
atunci când arca lui trecea prin timpuri
Cu cer senin sau, poate, uragane
de care te-ai ferit și-ai stat deoparte,
lăsând ca valuri mari și turbioane
să-l mâne, singur pe cărări, departe.
În lumea ta, sunt visuri ce te-mbie
la o uitare-a vieții fără vină
iar calea ta în viitor să fie,
în liniște și pace, spre lumină.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire la focul lui Zamolxe
Doamne ne știi, suntem poporul de zei și de zâne.
Cu focul aprins ne găsim astăzi de față cu Tine
Cu inimi deschise spre Tine avem multe a-Ți spune.
Răul din noi Tu vei arde cu focul minune,
Știm că zeul Zamolxe ne-aduce adevărul. Bătrâne
Doamne, promitem! Vom urma faptele bune.
Ne sunt mințile treze de-a Ta-nțelepciune.
Mântuitorului nostru Zamolxe multe-I vom spune,
până ce focul sacru va fi doar un tăciune.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum aș vrea să te descânt
sus e cerul,
jos e chinul,
largă e nemărginirea,
doar pustiu-și face loc
în adânca veșnicie.
ce priveliști,
albe porți,
cum se mai rotesc in mine
nopți de lut
amare plângeri,
fulger-iluzoriu sine
doar iertări
în sferele păgâne
morți și 'nnobilări fictive
doar minciuni,
plecări pe rând,
multe desfrunziri, iubite
cum aș vrea să te descânt
peste timpuri
peste gând,
eu vorbesc cu păsări albe
și cu norii tăi pe rând.
în zadar albește luna
lumea mi-este
doar mormânt.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna clipelor solemne
Mai cântă-mi, iubito, cuvinte,
Mai spune-mi povestea de iarnă
Cu albul de-afară ce minte
Că vrea peste noi să se-aștearnă.
Ne-nvăluie clipe solemne,
Ne-așteaptă paharele pline,
Cabana e caldă, iar lemne
Avem cât să ardem destine.
Și poate că-n focul ce arde
Vom pune și timpul din urmă
Cu nopți adormite-n mansarde
Și zile-nșirate în turmă.
Îmi place lumina difuză
Prin care îmi cântă cuvinte
O iarnă-n povestea confuză
Cu vin din aduceri aminte.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorințe
Îți mulțumesc, dar n-ai vrea tu să-mi dai
iubirea din priviri și doar atât?
Iar eu, iubito, vreau ca să mă ai
mereu în inimă. Aș sta... oricât.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibul de cuc
În cuibușorul meu modest,
de cuc ce se răsfață,
ferit de munca ce-o detest,
simt ce e viața-n... viață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!