Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ioan Cojocariu

Foc

Un foc de aș fi... doar langa tine aș arde,
Și cenușa mea in cele patru vânturi ar zbura.
Ca foc... pot toată lumea vede...
Și flacăra... mi-o pot a alina.

Sunt foc... pătrund schăntei aprinse
In sufletul pe care îl iubesc.
În nopțile senine și deschise
Doar eu voi arde până te zăresc.

Nu vrei sa fiu eu focul vieții tale
Să ardem la nesfârșit numai noi doi.
Să nu ne stângă marile puhoaie
Să fim puternici chiar și peste ploi.

De nu pot arde... inima îmi tace
Și clipele frumoase se topesc.
Un foc de sunt vă rog să îmi dați pace
Să ard... pe acest pământ căt mai trăiesc.

La foc... v-ați încălzit in zile triste
Și-n ieri geroase, eu v-am ocrotit.
Acum... în jur sunt dealuri pustiite...
Și eu... sunt stins... că voi nu m-ați iubit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Foc de tabără

Ieri îmi doream
Azi îmi doresc
Mâine voi fi o linie
Peste care dorințele mele vor arde
Precum vreascurile unui foc de tabără
Înflăcărând inimile

poezie de (14 februarie 2015)
Adăugat de mihai51Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Aripile de dimineata" de Dania Vasilescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.27- 14.99 lei.
Ioan Cojocariu

N-am să tac

Tu spui că sunt o enigmă vie...
pot cu gândul mereu scrie.
sufletul îl am prea apăsat,
nu prea cred să fiu salvat.

E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?

Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
Că fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca salvăm.

Noi suntem niște trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?

Ei unde oare vor pleca
Dacă pămînt n-o exista?
Gândiți și dați-mi un răspuns
O viață aveți... și nu-i deajuns.

Sunt cred... cel mai înverșunat,
Dau foc la tot ce e stricat.
Sunt chiar furtună în deșert,
Și vreau pământ fertil nu sterp.

Îmi spui cred că voi răzbi...
Și dragoste voi întâlni...
Speranța mea... un vis pierdut
Cum să o iau dela'nceput?

Probabil s-o schimba ceva...
Când eu... nu voi mai exista.
Nu pot să tac e prea târziu,
Mi-e teamă de ce pot să scriu.

Mi-e teamă... chiar și să vorbesc
Pot multe inimi rănesc.
Așa tac și mă ascund
În jur e Răul până-n fund.

E seară... v-am cam pluctisit,
Am spus doar ce eu am gândit.
Vă mulțumesc anticipat
Nu tac... dar totuși am plecat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezie de foc

fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete și decepții
stoarce din soare dramul de noroc
transpune în slove frumoase percepții.

emoție născută din cântec și joc
împletită cu raze cu mândre concepții
fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete și decepții.

culoare desprinsă din curcubeu baroc
îmbracă sufletul în frigul nopții
în grădina vieții mă simt un boboc
care înflorește între echinocții.

fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete și decepții.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singura dorință trebuie fie pentru Adevăr. Păstrați acest foc în interiorul dumneavoastră și lăsați-l crească. Acest foc va arde totul, inclusiv pe "tine".

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Triere

Pătrund în regatul zăpezii
cărându-mi rucsacul cu trudă
pe spatele ce îmi asudă
în recea lucire-a amiezii.

M-așteptă-adăpostul în care,
ferit de priviri încruntate,
voi face-amintirile, toate,
iasă, pe rând, din uitare.

La focul aprins pe-nserate,
voi face-ntre ele-o triere
și doar de-mi provoacă plăcere

vor fi, peste timpuri, păstrate,
iar cele-mbibate-n durere,
vor arde în foc și uitate.

poezie de din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Meditații transcendentale

melancolia îngerului s-a transferat în mine
mi-e frică, mă doare apropierea de amurg
mă zbat las în urmă gânduri senine
între stânci și pietre ca izvorul curg.

în ploi de lumină patimi limpezesc
și crucea mea ce grea a devenit
adâncimile vieții le ating căci iubesc
tot ce mă înconjoară până la zenit.

dorințe de puritate se dezvoltă în minte
până la capăt îmi voi duce destinul
chiar de-am să trec prin foc de azi înainte
voi transcende în steaua ce îmi arde suspinul.

elanuri pure produc fermecător extaz
storc din mine lacrimi șiroind pe obraz.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visul

Nu pot să mai adorm, știu că numai trezesc,
Iar visul, doamne, mă distruge, am iubit și încă iubesc.
Alege-mi tu o cale mor, dar să nu doară,
O viață întreagă m-a durut, și asta mă omoară.

N-aș fi putut să o opresc, chiar să fi încercat,
Cand intreaga mea putere în gol ma abandonat,
Eu băga și mâna-n foc, și jur, n-aș fi putut,
La cât de sincer am iubit și cît de tare a durut.

Dar mă supără durerea, ca drogul mă amețește,
Îmi fierbe sângele în vene, pe suflet mă topește.
M-a făcut înnebunesc până-n pragul disperării,
M-a lăsat nebun în haos și m-a aruncat uitării.

mă plimb din iad in rai și să-mi gasesc un loc,
Că mă arde conștiința, așa cum arde un foc,
Si de-oi striga eu tare vreau cumplit mor,
Atunci o să mă-mbie-n moarte cel mai mare dor.

poezie de (26 iulie 2018)
Adăugat de Ionela HondreacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cele cinci elemente

Sunt o fire pasională,
De nimic eu nu mă tem,
Am idei, sunt vizionară,
Da, sunt elementul Lemn!

Sunt o bucurie vie,
Ador cânt, joc,
Și dragostea îmi place mie,
Normal, că doar sunt Foc!

Sunt grijulie ca o mamă,
Și pot s-alin cu un cuvânt,
Te vindec daca ai vreo rană,
Căci de aceea sunt Pământ!

Sunt sensibilă, grațioasă,
Și am un mare ideal,
Tot ce fac eu are clasă,
Ați ghicit, eu sunt Metal!

Sunt versatilă și-n mișcare,
Cunoscătoare și-nțeleaptă,
Îmi place aduc valoare,
Asta pentru că sunt Apă!

poezie de (30 aprilie 2020)
Adăugat de Ana TrutaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Îmi cad pe clape notele răzlețe –
Eresuri strecurate prin cuvânt;
Lumina când mă scol îmi dă binețe,
Dar sunt luat de ape și de vânt.

Un fel de dănțuire-nvolburată,
Ca vremea care arde în imberbi,
Îmi arde răsuflarea ferecată
De ale clipei otrăvite ierbi.

E valea mea, laguna mea, e marea,
E liniștea ce străjuie cu foc
Speranțele în care desfătarea
Își caută și nu-și găsește loc;

E presimțirea mea neîmplinită,
Ori sunt doar niște jocuri de opal?
E patima ce trage obosită
Ca barca înecatului la mal?

Că tot ce-am căutat în legi nescrise
– Va fi oare cândva să și găsim? –
Stă în balansul porților deschise
Care ne joacă-n rosturi, legitim...

poezie de din De la Anna la Caiafa
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

FOCUL

FOCUL
autor Ludmila Maciuga
Se consumă timpul cu imagini,
Ard frunzele cu spinii la un loc.
Se mișcă violetul din ciorchini,
Adaug inutille amintiri în foc.

Vaporii focului plutesc pe unde
Se vaită ramuri într-un plânset,
Luminoasă-i flacăra ce arde,
Melodie deslușesc din trosnet.

E sudoarea plantelor de ieri.
Ce scaldă inima cu mulțumire.
Liniștea de pace-mi dă puteri.
Aură misteriosă de iubire.

Se agită flacăra-n subțire unde,
Vărfuri tremurând de aur și argint,
Trece clipa ca și focul care arde
Alunecănd în amintire lent.

Perlele din ochi îmi explodează,
Focu-mi înferbîntă osul.
Roșul cu albastru valurează.
Flacăra își întrerupe plânsul...
2019 Italia

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila MaciugaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rumi

Corabia scufundată în dragoste

Ar trebui ca inima dragostei să se bucure dacă nu ard?
Căci inima mea este sălașul dragostei.
Dacă vrei să-mi arzi casa, arde-o, dragoste!
Cine va spune, "Nu-ți este permis"?
Arde casa asta până la temelii!
Casa îndrăgostitului e mai frumoasă în foc.
De acum încolo voi face să-mi ardă țelul,
Căci sunt precum lumânarea: numai flacăra mă face mai strălucitor.
Abandonează-ți somnul de noapte; traverseza prin noapte
Regiunea nesomnului.
Uită-te la acești îndrăgostiți ajunși nebuni
Și care, ca moliile, au murit uniți cu Cel Iubit.
Uită-te la această corabie a creaturilor Domnului
Și vezi cum se scufundă în dragoste.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 27.55 lei.
Diana Niță

Foc nestins

După ce-ai trecut prin foc,
Până și aerul pare mai stabil,
Când unii aruncă vorbe de foc, ca și săgeți
Și ți-l servesc, drept combustibil.

Și arzi mocnit,
Răni pe suflet, cicatrici pe chip,
Stingi cu lacrimi
Scânteile rămase,
Dai cenușa deoparte.

E foc nestins,
Încă mai pâlpăie speranța
Și torni gaz pe foc,
-i mai întreții flacăra.

Nu e flacără ce mistuie, ci care înalță,
Din scrum, să te reîntorci la viață.
Ca pasărea Phoenix,
înveți din nou zborul,
Cu o aripă tăiată.

E foc nestins de ploi,
E încă viu, chiar de împroșcat cu noroi.
Ca o torță, ce ține aprinsă noaptea,
E lumina, Divinitatea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de vagabond

Un vânt îmi bate-n inimă, un focarde în călcâie,
Sunt sătul de pietre, de beton și de tramvaie care hârâie;
Mi-e dor de depărtări, de ce se află dincolo de orizontul mării,
De țărmuri bătute de furtuni sălbatice, ajunse la capătul răbdării.

O, eu o să dispar de-aici, voi părăsi larma-acestor străzi gregare,
Evadând acolo unde, la catarg, pe vergă se-întinde vela-n soare;
Acolo unde, ancorate, dansează iolele pe val cu prova-n vânt,
O, voi pleca, voi pleca curând, am cu mareea care pleacă legământ.

La început voi auzi cum sună briza mării, cum cântă albatroșii,
Sunetul făcut de brizanții care de navă se izbesc, voioșii –
Cântecele venind dinspre cabestan și curgând peste covertă, ape....
Apoi, sufletul meu va ști că sunt unde-am dorit sau foarte-aproape.

Sunt bolnav de-atâtea pietre și beton, sufletu-mi bolnav, zic,
Râvnește la mările vântoase, verzi, la ținuturile lui Moby Dick.
Și voi fugi, voi fugi de zgomotul făcut de roți, de-a zidurilor râie,
Pentru un vânt îmi bate-n inimă, un focarde în călcâie.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiar aici

Vreau simt gura flămândă,
Coapsa, sănii... genele...
Buze dulci doar o secundă,
Frământându-mi toamnele.

Pântecul... dorința crudă...
Acum toată ești golașă,
Între glezne mă scufundă,
Către floarea drăgălașă.

Te pătrund, încremenire,
Timpul însăși stă pe loc,
Lacrimi calde o izbăvire,
Patul arde, noi luăm foc.

Perle negre... perle dalbe,
Sfârcul mândru, al tău piept,
În cearceaful alb mă soarbe,
Doar spre tine mă îndrept.

Îmi răspunzi gemând încet
Transformată într-o floare,
"Ești iubitul meu poet...
Haide ia-mă, nu mă doare".

Ore lungi îți pot răspunde,
Suntem doi simpli complici,
Te rog iubi, iar m-ascunde,
Drept în pântec, chiar aici.

poezie de din Poezii sub semnul Gemenilor (27 martie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian ȘtefănescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Eu nu știu

Eu nu știu cum mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.

Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.

Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.

Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.

Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.

Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.

Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

14 aprilie - Ziua Internațională a Hohotelor de Râs - Pe asta n-o pot sărbători

E veselie mare-n bloc,
Se-aruncă-n draci petarde
Și-aș hohoti și eu cu foc,
Dar nu îmi arde.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Opal

Ești gheață și foc,
Atingerea ta îmi arde mâinile ca zăpada.
Ești rece și fierbinte.
Ești purpuriul florilor de amarilis,
Argintul petalei de magnolie atinsă de lună.
Când sunt cu tine
Inima mea este un iezer înghețat
Peste care scânteiază torțe agitate.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Mâinile comandă mângâind

Iubire comanda-i la tine
iar mă chinuiești cu ora
parcă-mi arde foc în vine
foc la dispoziția tuturora

Chiar mă chinuiești cu ora
stai culcat salt înainte
îngeri la joasă înălțime flora
iar dispare în cuvinte

Stai culcat salt înainte
parcă-mi arde foc în vine
comori printre morminte
iubire comanda-i la mine

N-am să te urăsc cu ora
prada mea și-a tuturora

rondel de din Cezeisme II (2014)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Gigi Stanciu

Apă și foc

Hai să ne jucăm un joc:
apă și foc,
eu să îmi ascund sentimentele,
tu să mi le cauți,
când ești aproape zici foc,
când ești departe zici apă;
tu îți ascunzi sentimentele,
eu să ți le caut,
zic întotdeauna foc.
Hai să ne jucăm un joc,
țină cât
toată viața
și
toată moartea
la un loc:
apă și foc,
foc, foc...

poezie de
Adăugat de Gigi StanciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Isaia 43

Acum așa vorbește Acel ce te-a făcut
- Să nu te temi de nimeni, căci Eu te chem pe nume
Prin apă de vei trece Eu îți voi sta ca scut
Și mână Mea întinsă te va feri de lume.
Nimic nu te va arde dacă-ai treci prin foc
Nici flacăra asupra-ți nu va avea putere
Căci Eu sunt Dumnezeul cel viu și-n orice loc
Te izbăvesc de toate, doar strigă-Mă și cere.

Eu sunt mereu cu tine și te-oi aduce iar
În țara ce ți-am dat-o și tuturor voi spune -
Dă-ți Miază-noapte fiii, tu Miază-zi hotar
Să nu le pui în cale, ascultă Soare-apune.

Acesta e poporul, i-am dat Numele Meu
El e poporu-n care Mi-am arătat iubirea
Și vrerea Mea e una, căci eu sunt Dumnezeu
În Mine se sfârșește și-a început zidirea.

Am fost de la-nceputuri și după Mine nu
Mai poate-n lumea asta un altul să mai fie
Cu toții sunteți martori și tu și tu și tu
Veniți căci pretutindeni lumina Mea e vie.

Eu am vestit și tot Eu de voi nu sunt străin,
Eu L-am adus în lume pe Fiul Meu, Mesia
Când răstignit pe cruce v-a izbăvit de chin
În schimbul vieții Sale v-am dat Împărăția!

poezie de (19 iunie 2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook