Alint

Braţele ochilor mei
Te alintă ca pe un prunc
Răsărit în uterul mamei, căutând lumina
Şi fericirea promisă
În visele părinţilor
Evadând prea devreme din labirintul copilăriei.
E prea curând să amintim
Despre ceea ce înseamnă destin.
Se pot întâmpla multe...
Celula încolţeşte,
Îi cresc aripi de fluturi
Şi în câmpia timpului,
Alunecă precum un lampion de argint,
Secunda unei noi naşteri.
O buclă de libertate
În lumi de smaralde...
Dar dincolo de această poveste existăm noi.
Iar peste noi,
Un cer de săruturi.
Din noi izvorăşte fântâna iubirii...
De aceea te sorb cu privirea
Şi te îmbrac
În lanuri de grâne şi flori.
Pentru a răsări în fiecare uivers,
La fel de frumoasă şi pură...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săruturi de rouă

Pe flori am pictat săruturi de rouă...
Lumina a coborât în cascadă la tâmplele mele.
Mi-am împodobit privirea cu zâmbetul lor
Şi curcubee mi-au adăpostit
Săruturile îndrăgostiţilor visători.
Jad, rubin sau opal,
Smarald ori ametsit, chihlimbar...
Cu toate s-au cuibărit la sânul inimii mele.
S-au divizat apoi în cuvinte de stele...
Pe aripi de fluturi
Am zburat alături de fericire,
În universul în care nu există
Limita verbului "a visa".
Fericirea este a tuturor,
A lor, a voastră, a mea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de tine,
De zâmbetul tău şi de drumul spre casă,
Fată frumoasă!
De ie şi de maramă,
De opinci şi ilic...
De toate mi-e dor câte-un pic.
Mi-e dor de lumina din ochii tăi!
De nucul bătrân, de amintiri şi de vise,
În care, alergai pe cărare,
Înger cu aripi de fluturi,
Înger cu aripi de fum.
Alergai spre-nceputuri...
Poveste de-o clipă
Între cer şi pământuri,
Ce în gând se-nfiripă.
Copilăria...
Mi-e dor de bunica Maria,
De casa cu flori la fereastră,
De fântâna din curte
Şi de dudul din poartă.
Mi-e dor de-altădată!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul iubirii

Nu întrebam adesea de ce atâta ură
Distruge universul iubirii
Şi de ce, umili, precum o pradă,
Îngenunchem şi plângem
Şi suferim adesea prea mult, din dragoste
Vântul speranţei noastre ne duce prea departe
În lumi necunoscute...
Dar oare nu-i prea mult?
De ce atâtea lacrimi acoperă cu umbre
Inexistenţa vieţii şi-a oricărui cuvânt
Suntem doar biete raze pierind în întuneric
Şi dacă nu iubim, atunci o vom lăsa
Din moştenirea noastră în suflete ascunse
Celor ce au credinţă, curând, ne vor urma?

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre vise şi flori

Dacă fiecare îndrăgostit
ar fura flori grădinarilor
visele s-ar contopi
într-o firavă înfăţişare
a unei lumi
peste care pădurea
ar topi lumina
în cântecul frunzelor...

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda

Timpul scurs între bătăile aripilor de ceară...
Un fluture aleargă descumpănit
După un miligram de poeln.
Aripa este încărcată de lumina,
Dar nu doar lumina îl înalţă,
Ci şi dorinţa de viaţă.
Soarbe secunda rămasă
Pe aripa argintie-albastră...
Viaţa lui se măsoară în clipe,
Zbaterea lui în iubire...
A sorbit din omătul coconului,
Lăsând fericirea pe petale de trandafiri.
Şi dacă curcubeul şi-a desfăcut paleta,
Este pentru că există fluturi
Nu cu aripi de ceară,
Care să se topească din durere şi teamă,
Ci fluturii-îngeri ce te înalţă spre sprema
Şi neîntinata iubire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, ce frumoasă primăvară!

Mona - nume sfânt de Monalisă
Azi în primăveri te-ai îmbrăcat,
Constelaţii de lumini, privirea,
În cereşti priviri a înfiat.
................................................
Oh, ce frumoasă primăvară
În ochii tăi s-a risipit!
Ai luat iubirea-n podul palmei
Şi din iubiri te-ai plămădit.

Ţi-e fruntea cer senin... Şi stele
S-au coborât în ochii tăi...
Opriţi la margine de ere,
Sunteţi o eră amândoi.

Poem de flori şi de cuvinte...
Un jurământ etern: a fi
Cheia iubirii pentru care
Luptaţi în fiecare zi.

Cer de solară rapsodie,
Pământul reavăn de dorinţi,
Un cânt de flori de iasomie
Şi mii şi mii de jurăminţi.

Un val îmbrăţişând nisipul
Fierbinte-al zorilor de zi
Pe care-ai presărat săruturi
Şi taina verbului "a fi".

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria îngerilor

Mă poartă îngerii pe pletele cerului
Şi brăţări de lumini îmi alunecă la tâmplele răsărite
Îmbrobodită cu taina Duhului Sfânt
Sorb din fântână cunoaşterii
Şi zidesc cu mine altar pentru sufletul meu.
Alungă durerea şi întunecarea, mamă
Spre a-ţi purta braţele, să ne zidim împreună
Să fim cuptorul încins în viaţă şi dincolo de ea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă există un Dumnezeu

Când voi lăsa în urmă numai umbra
nu spre moarte mă voi îndrepta
ci în braţele mamei mele

cum astfel fiecare ajunge
în braţele celei ce l-a născut,
cum însăşi mama stă în braţele
mamei sale care stă în braţele
mamei sale care stă în braţele
mamei sale...,
îmi închipui că dincolo e o lume visând
în braţele unei mame uriaşe

dacă există un dumnezeu
nu poate fi decât femeie

poezie celebră de Ioanid Romanescu din Trandafirul sălbatic
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este ascuns...

Lumina se ascunde în întuneric
Şi fericirea-n durere...
Se dilată viaţa, întocmai inimii unui cardiac
Pregătit pentru marea finală.
Se caută substituirea unui element
Şi favorizarea atacatorului.
Se torc gândurile în fuioare de sentimente.
Arde ca un vulcan fiecare atom,
Cât ne mai putem numi om.
Şi când am găsit ceea ce căutam, fericirea,
Descoperim că ne-am fi dorit
Să ne rătăcim, infinit,
Prin labirintul timpului
Şi să cunoaştem imperfecţiunea fiecărei clipe
Ce face parte din noi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi pierduţi

Voi rămâne aici,
cu rădăcinile înfipte
în pământul parfumat
de osemintele dorinţelor albite,
cu braţele înălţate spre cer,
precum ramurile copacului clucer,
căutând paşii mei pierduţi
în orizontul norilor balamuţi.
Gândurile mele frunze-n vânt,
vor căuta cuvintele tale
spulberate cu avânt
precum confetele de mici alice zburătoare
în zi de sărbătoare...
Odihneşte-ţi aripile obosite,
de prea multe furtuni sprijinite...
Voi legăna visele tale
în poala-mi încălzită de patosul iubirii orientale
şi când vei fi pregătit,
într-un nou zbor vei ţâşni negreşit,
lăsându-mă uşoară, spre răsărit privind,
cu o pană între degete, surâzând.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de gheaţă

există câte un anotimp pentru toate
pentru a ne desfăta naivi cu lanurile de blândeţe din privirea mamei
fără să ne imaginăm cât de multe tranşee ne aşteaptă dincolo de proximitatea lor
pentru a ne juca de-a v-aţi ascunselea cu fericirea
pierzând mai mereu
pentru a ne calibra paşii către cruce
pentru a încerca în zadar să dobândim
imponderabilitatea păsărilor

pentru a privi în noi înşine ca într-un jurnal morbid de ştiri
pentru ca mai târziu sau mai devreme să fim năuciţi
de cât de multe adevăruri
pot fi muşamalizate de retină

şi o tăcere care dizolvă tot ceea ce cunoaştem există
pentru care noi oamenii şi anotimpurile vieţilor noastre
nu suntem decât îngrăşământ natural
pentru florile de gheaţă
de la ferestrele veşniciei

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braţele ochilor mei

Braţele ochilor mei
Te ating cu şuviţe de lumină.
În irişi plutesc visele
Can nişte îngeri
Pe frontispiciul divin.
Cu sărutări de sângeri,
Ţie, femeie,
Mă-nchin!
Eliberează vulcanul sentimentelor
Ce s-au oprit sub genele de speranţă!
Ţie îţi sărut talpa pleoapei
Pătate de lacrimi.
Vreau să fim împreună o viaţă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi pierduţi

Voi rămâne aici,
cu rădăcinile înfipte
în pământul parfumat
de osemintele dorinţelor albite,
cu braţele înălţate spre cer
precum ramurile copacului clucer,
căutând paşii mei pierduţi
în orizontul norilor balamuţi.
Gândurile mele, frunze în vânt,
vor găsi cuvintele tale spulberate cu avânt
precum confetele ca mici alice zburătoare
în mare sărbătoare...
Odihneşte-ţi aripile obosite,
de prea multe furtuni sprijinite...
Voi legăna visele tale
în poala-mi încălzită de patosul iubirii orientale
şi când vei fi pregătit,
într-un nou zbor vei ţâşni negreşit,
lăsându-mă uşoară spre răsărit privind,
cu o pană între degete, surâzând,

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de gheaţă

există câte un anotimp pentru toate
pentru a ne desfăta naivi cu lanurile de blândeţe din privirea
mamei
fără să ne imaginăm cât de multe tranşee ne aşteaptă dincolo de
proximitatea lor,
pentru a ne juca de-a v-aţi ascunselea cu fericirea
pierzând mai mereu,
pentru a ne calibra paşii către cruce,
pentru a încerca în zadar să dobândim
imponderabilitatea păsărilor,

pentru a privi în noi înşine ca într-un jurnal morbid de ştiri
pentru ca, mai târziu sau mai devreme, să fim năuciţi
de cât de multe adevăruri
pot fi muşamalizate de retină

şi o tăcere care dizolvă tot ceea ce cunoaştem există
pentru care noi oamenii şi anotimpurile vieţilor noastre
nu suntem altceva decât îngrăşământ natural
pentru florile de gheaţă
de la ferestrele veşniciei.

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am aripi

Îmi cresc aripi către o nouă viaţă,
către un somn lin fără de uitare
către acele vise, ce azi le am
aşa cum le-am avut şi ieri
şi le mai am şi mâine...
Îmi cresc aripi, aici
lângă lăstarii timpului meu
şi vreau să zbor...,
dar voi zbura acolo unde
numai lăstarii timpului o vor şti
Îmi cresc aripi,
către o ţintă bine definită
şi chiar dacă îmi va fi greu
voi învinge..., doar
am lăstarii timpului meu
ce acum abia au răsărit.
Am aripi şi sunt abia
la începutul zborului meu
către... TOT
Am aripi!

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii

Au bătut la poarta sufletului meu
Mesageri ai fericirii eterne...
Le-am deschis şi i-am întrebat ce vor
Iar ei mi-au zâmbit...
Acum... mă poartă îngeri pe pletele cerului
Şi brăţări de lumini
Îmi alunecă la tâmplele însorite
De iluzii, pe pleaopa moale
Ca aşternutul de nea al tăcerii.
Îmbrobodită cu taina Duhului Sfânt,
Sorb din fântâna cunoaşterii,
Pentru a zidi în mine,
Dincolo de cărămida uitării,
Altar pentru sufletul meu.
Alungă durerea şi întunecarea
Spre a-ţi putea da braţul
Să ne zidim împreună
În marea iubire,
Cu un cortegiu de îngeri!
Să învăţăm să fim
Cuptorul încins
Nu doar în viaţă, ci şi dincolo de ea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea...

Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!

Prea înaltă şi prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb şi prea... zicală.

Prea dulce şi prea amară,
Prea calmă şi prea nervoasă,
Prea de râs şi prea şucară,
Prea tristă şi prea... haioasă!

Prea stinsă şi prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră şi prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!

Prea şuie şi prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!

Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori cu parfum de tei

Alunecă într-un vis
Florile cu parfum de tei.
Se risipesc la marginea sufletului de copil,
Ca maiapoi să alerge sub umbrela pleoapelor grele,
Căutând libertate,
Dincolo de prezent.
Peştii prezentului se prind
În undiţa de lumină.
Este atâta surâs în inima noastră
Ca a evadat în grădina în care
Curcubeul şi-a făcut leagăn.
Haideţi cu mine, copii,
Să alergăm prin parcul
Cu vise şi jucării!
Este lumină în noi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă florilor de tei

Ploaie de mireasmă de miere şi tei,
Azi îmi plec privirea plânsă... Anii mei,
Betea aurie, miraj şi parfum,
Sunt un tei sălbatic şi singur, în drum.

Sprijinit mi-e trupul, ca un prunc nătâng
Şi-n sălbăticia altei lumi ajung...
Mă ascund în rana sufletului meu
Şi cu flori de tei, plâng spre Dumnezeu.

Bate vântul... Pace lumii mele! Iată!
Oglindită-n ceruri, inima aşteaptă
Îngeri să coboare... Scuture-mi coroana!
Flori de tei şi cale... Mă aşteaptă mama.

Dorm... De-acum, lumina, curge-n flori de tei...
Nimeni nu mai plânge astăzi anii mei,
Doar un tei mă cheamă, în singurătate,
Să-mpărţim durerea dincolo de moarte.

Şi în ceruri sfinte rădăcini de tei
Mi-au crescut deodată, sprijin pentru cei
Ce mă poartă-n gânduri ca pe-un talisman.
Ploi de tei şi îngeri... pământesc alean...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean de verde

Oceanul de verde ne-a inundat sufletul...
Au înmugurit sentiimente
Şi flori colorează fiecare clipă
A vieţii cu nume de primăvară.
Lumina a despicat cerul
Şi fereastra stelelor, aurită,
A ţesut argint la tâmplele universului.
Fluturi desenează linii frânte
Şi păsări scormonesc
În clopotul timpului
Taina versului.
O nouă primăvară aleargă prin văi,
Cu gleznele inundate de mărgele de rouă.
E primăvară!
E primăvară iar!
Deschideţi ferestrele inimii
Să vă bucuraţi de acest miracol.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!