Odă florilor de tei
Ploaie de mireasmă de miere și tei,
Azi îmi plec privirea plânsă... Anii mei,
Betea aurie, miraj și parfum,
Sunt un tei sălbatic și singur, în drum.
Sprijinit mi-e trupul, ca un prunc nătâng
Și-n sălbăticia altei lumi ajung...
Mă ascund în rana sufletului meu
Și cu flori de tei, plâng spre Dumnezeu.
Bate vântul... Pace lumii mele! Iată!
Oglindită-n ceruri, inima așteaptă
Îngeri să coboare... Scuture-mi coroana!
Flori de tei și cale... Mă așteaptă mama.
Dorm... De-acum, lumina, curge-n flori de tei...
Nimeni nu mai plânge astăzi anii mei,
Doar un tei mă cheamă, în singurătate,
Să-mpărțim durerea dincolo de moarte.
Și în ceruri sfinte rădăcini de tei
Mi-au crescut deodată, sprijin pentru cei
Ce mă poartă-n gânduri ca pe-un talisman.
Ploi de tei și îngeri... pământesc alean...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.