Dale de cer
Mult mai multă lumină
se zidește în mine
de când un fluture
mi s-a lipit pe inimă
ca rugăciunea de potir.
Aș vrea să strig din răsputeri
că plouă peste mine dureri
la fel ca peste Iov,
dar nu știu dacă ar mai crește iarba
ce o car în spinare.
E prima oară
când îmi râde o fereastră
sub pietrele nopții,
când mâinile mele
curg
în interiorul unui clopot
cu limba mușcată de stele.
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Aripă sub ape
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.