Femeia

femeia mea nu este a mea
îşi aparţine sieşi
ea este minerul care sapă
sapă în trupul şi firea mea căutând
grăuntele de aur
mă doare şi ea plânge adesea durerea asta
dar continuă să sape
munţi de steril lepădăm
până ce găseşte numai ea ştie cum
bobul acela
nu şi-l ţine apoi pentru sine, mi-l dă
iar eu, enervat un pic, gelos şi mirat fiindcă l-a găsit
nu-l păstrez
îl las rostogolindu-se pe trotuar
primului din lumea prea grăbită care-l va vrea
şi mă tem pentru când
nu o să mă mai doară

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sapă, frate, sapă, sapă

Sapă, frate, sapă, sapă,
până când vei da de apă.
Ctitor fii fântânilor, ce
gura, inima ne-adapă.

Prinde tu-n adânc izvoare -
de subt strat stihie blândă.
Să se-aleagă din argilă
ochiuri lucii, de izbândă.

Călători cu turme vie
să se-aplece, să se mire
de atâta adâncime
şi de basmele din fire.

Să se curme-n piept cuvântul,
când s-arată că pământul
stele şi-năuntru are -
nu numai deasupra-n zare.

Osteneşte-te-n amiază
să aduni răsplată dreaptă.
O privelişte de noapte
negrăită te aşteaptă.

Zodii sunt şi jos subt ţară,
fă-le numai să răsară.
Sapă numai, sapă, sapă,
până dai de stele-n apă.

poezie celebră de Lucian Blaga din Vârsta de fier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Fântânarul sapă, sapă
Până când găseşte apă,
Iar beţivul bea şi bea
Şi nicicând nu dă de ea.

paradox epigramatic de Ionel Iacob-Bencei din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaniolii geloşi aveau dreptul să îşi închidă soţiile în mănăstire, pentru timpuri limitate sau pentru totdeauna. Rusul nu-şi ucide soţia necredincioasă, ci se spânzură el, iar sârbul este gelos numai când este incult. Turcii sunt geloşi ca gorila, iar arabii ca şarpele cobra. Germanii fac din gelozie o chestiune de onoare, pentru a avea ocazia să se bată şi să-şi taie unul altuia urechile şi nasurile. Englezul nu este gelos pentru că cinsteşte femeia, văzând în ea şi pe soră şi pe mamă, nu pe amantă. Americanul nu este gelos fiindcă preţuieşte mai mult timpul şi sănătatea lui decât pe soţie. Grecul nu este gelos deoarece consideră că, din toate câte se pot repara pe lume, cel mai uşor se repară pierderea femeii; şi nu este gelos şi pentru că, liniştit, înşală el pe altul, mai înainte de a nu fi avut altul timpul să-l păcălească.

Iovan Ducici în Fericire, iubire, femeie (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sapă, sapă, sapă, sapă
N-aştepta să te doboare
Setea grea şi să n-ai apă...
Căci acel ce nu se-adapă
Din Apa Vieţii, moare!

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vorbit cu Henry despre gelozie, despre cât de recunoscător este el că nu folosesc gelozia ca să-l tiranizez. Fac atât de mult ca să-i menţin siguranţa, căci în siguranţă lucrează, se dezvoltă, îşi găseşte echilibrul şi se găseşte pe el însuşi. S-a găsit pe sine pentru că eu n-am făcut din el un sclav. I-am respectat entitatea - simte că nu i-am încălcat niciodată libertatea. Şi de aici s-a născut forţa lui. Şi cu această forţă mă iubeşte, total, fără război sau ură sau rezerve; lui am putut să-i fac cel mai mare dar: acela de a nu-l ţine prizonier, de a păstra sufletele noastre independente şi totuşi unite. Cel mai mare dar al dragostei înţelepte. Şi tot asta îmi oferă şi el.

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum adormi timpul?

întâlneşti un meseriaş

îl pui să sape grădina

se va dezbraca ticticos

îşi va arăta trupul în salopetă

alături îi pui băutura, ţigările, hârleţul

aştepţi la rând după sticla cu băutură

soarele se va ridica încet

treptat plictiseala va colora cerul apoi va înclina ceasul

în defavoarea ta

te uiţi după degetele sale ce ţin ţigara

srumul se strânge la picioarele tale

cerul se inverzeste prividu-te

tu însă rămâi calm

răspunzi sec la întrebările artizanului

fără să clipeşţi te va întreba dacă ai copii

el cu siguranţă are cel puţîn doi care sunt mari plecati în afară

îţi aduci aminte

că timpul curge în defavoarea ta

apoi auzi cum îşi înjură soţia că nu-i spală şi nu găteste

te va înjura şi pe tine că nu-i dai pace

îl priveşţi cum îşi încheie aleatoriu nasturii cum îşi strânge şireturile

de la bocancii rupţi

cum îşi aranjează frizura cu scuipat

de parcă şi-ar da o întâlnire secretă

dacă te plictiseşţi rău ia hârleţul şi sapă meseriasul nu se va împotrivi

chiar îţi va da sfaturi cum să ţi unealta domn profesor

dacă mai ai haz nu-l contrazice

el ştie şi când trebuie să mănânce

şi când este prea frig sau prea cald

se va uita pe cer să prezică ploaia

apoi te va întreba

nu-i ora mesei domn profesor?

lihnit de foame te priveşte ciudat cum sapi

şi va da alte sfaturi pentru că ai săpat strâmb şi că nu-l bagi în seamă.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum mă doare

Astăzi când scriu mă doare,
când dorm aş vrea, dar nu pot,
să cânt versul pentru fiecare,
o melodie nouă pentru linişte suport.

Uneori citesc şi adorm târziu,
deşi aş vrea să văd frumosul
şi natura verde unde nu pot să fiu
şi-n florile ei să simt mirosul.

Se ştie că gândesc prea mult,
şi de durere iar nu pot zâmbi,
singură lângă tine aş vrea să uit,
durerea mea ca să pot trăi.

Uneori detest unele persoane,
şi mult aş vrea să mă izolez,
ca să pictez natura, dar nu am creioane
şi ce văd în zare să colorez...

Drag şi înţelept eşti tu aici,
şi poezia mea cu drag tu ai citit,
sper că durerea mea nu te-a făcut trist
şi mă rog pentru tine să fii fericit.

poezie de Eugenia Calancea (23 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt palmele-ţi, le fac aripă ...

Mă uit în ochii tăi albaştri
Şi chipu-mi văd în cei doi aştri.
Privirea ta mă înfioară
Şi înfloresc ca într-o doară.
La gura ta mă uit şi strig:
Sărută-mă că mi-este frig!
Dar tu, cu buze de copt rod,
Te uiţi mirat, ca un nerod.
Salt palmele-ţi, le fac aripă,
Le pun pe pielea mea ce ţipă...
M-atingi numai pe sânul stâng?!
O, tu, iubitul meu nătâng!
Tu nu ştii, sânul drept se strânge,
Durerea lui încet şi-o plânge.
Tot trupul meu e-o vâlvătaie
Şi-aş vrea la tine în odaie,
Să mă dezmierzi cu nerăbdare
Cu-o nesfârşită sărutare,
Din creştet până în călcâie
Că nu-i putere să amâie
Ce universu-ntreg o ştie,
Că ne-om uni în veşnicie.
Nici minte nu-i să nu-nţeleagă
Că eu m-am dăruit întreagă.
Când al tău braţ mă înfioară,
Mă simt femeie-ntâia oară...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Luci, nu te înţeleg... Ce înseamnă asta?! După felul în care vorbeşti, pari a fi gelos. Ceea ce... E ridicol!
Lucian: Ridicol?! De ce ar fi ridicol?! Nu, nu e deloc ridicol, pentru că, într-adevăr, chiar eram gelos! Nu numai că eram gelos, ci încă sunt. Sunt gelos, Lia, ba chiar foarte gelos! Pe Sid, sau pe oricine altcineva s-ar apropia nepermis, de tine! Pe oricine te-ar privi cu afecţiune.
Lia: Poftim?!
Lucian: Ce ţi se pare atât de ieşit din comun?! Ar fi trebuit să ştii, sau să-ţi fi dat seama până acum, de când mă cunoşti, că... Da, sunt gelos, pentru că...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de toamnă

Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,

Dacă iarăşi pier în zare
Păsările cântătoare...

Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza şi vezi sânge,

Când rupi creanga şi prin creangă
Moartea zice din talangă...

Nu-ţi fă rană, nu-ţi fă rană
Din a toamnei grea dojană,

Nici nu spune, nici nu spune
Gândurilor să se-adune...

Veşnicia dacă şade
Frunza, însă, cade, cade...

Stelele din zeci şi sute
Se răresc şi se fac slute...

Sufletul se-nvârte-n sine
Poticnindu-se de ştime...

Luntrea lunecă pe apă
Iară apa sapă, sapă,

Sapă tot ce-i stă în cale
Şi te-acoperă de jale...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de toamnă

Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,

Dacă iarăşi pier în zare
Păsările cântătoare...

Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza şi vezi sânge,

Când rupi creanga şi prin creangă
Moartea zice din talangă...

Nu-ţi fă rană, nu-ţi fă rană
Din a toamnei grea dojană,

Nici nu spune, nici nu spune
Gândurilor să se-adune...

Veşnicia dacă şade
Frunza, însă, cade, cade...

Stelele din zeci şi sute
Se răresc şi se fac slute...

Sufletul se-nvârte-n sine
Poticnindu-se de ştime...

Luntrea lunecă pe apă
Iară apa sapă, sapă,

Sapă tot ce-i stă în cale
Şi te-acoperă de jale...

poezie celebră de Radu Stanca (1942)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om care intuieşte frământările unui artist, ştie că eşti un singuratic, şi ştie că solitudinea ta este o jertfă aleasă conştient. El ştie că numai astfel reuşeşti să ai timp destul, pentru că ai nevoie de el numai pentru tine. Ştie că a fi în două lumi deodată este unul dintre cele mai grele lucruri pe lumea asta.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altar

Pe piatra asta albă şi rotundă
Adună-mi trupul şi întinde-mi pielea
Mirat că îndrăznesc să mă pătrundă
Cu scrâşnet rău uneltele acelea.

Şi bâiguie-mi litanii dezlânate
Să nu mă doară mult, să nu mă doară
Deloc genuitarele păcate
Ce viermuiesc în coapsa mea barbară.

Apoi prefă-mă-n foc, cum se cuvine,
Din mâna cu amnar şi cea cu iască
Creează-un „benedictum” pentru mine
Şi preotul păgân să dănţuiască.

poezie de Mariana Ene
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţul

Să nu te pună dracul...
să stai la masă cu editorii care beau
sufletele la pet
cu cei care te aruncă într-o antologie
a sectei
cu păduchii din bărbile nesatisfăcute
de otrava ta.
Să nu stai
la masă cu cei care se ling între ei
cu cei care se putrezesc unii pe alţii
care îşi dau sufletul pentru tine azi
şi mâine te filmează cu groapa în spate.
Să nu te pui cu lanţul
când te trage din apă
fiindcă lanţul te ţine
până o zală te sapă.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu e iubire, aşa este. Îl cunoaştem numai pentru că iubim. Dar ce e Dumnezeu în sine ţine de un raţionament adesea de prisos, ba chiar dăunător. Dacă sunt întrebat: dar Dumnezeu în sine există?, trebuie să spun şi voi spune: da, după toate posibilităţile, numai că eu nu înţeleg nimic despre El, despre acest Dumnezeu în sine. Dar Dumnezeu-iubirea este altceva. Pe El îl înţeleg cu siguranţă. El este totul pentru mine, explicaţia şi rostul vieţii mele.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă a nu plânge...

Încearcă a nu plânge, când zorii dimineţii
Nu vor putea să-mbrace în purpură poeţii,
Şi tu, nu plânge dacă ei nu mai pot să scrie,
De dragoste de viaţă o altă poezie.

E un sfârşit în toate, cum este pe pământul,
Unde o nemurire e numai în Cuvântul,
În care toţi poeţii au fost şi-or să mai fie,
Trăind doar cu Femeia, mereu, în Poezie,

Că lor le e Femeia un vis crescut în floare
Şi ea le este muză, în veci nemuritoare,
Aşadar, tu, nu plânge, Femeie, când se duce,
Poetul să îşi pună în vers aripi de Cruce,

El ştie că-i rămâne, în urmă, numai cântul
Iubirii lui, ce poate a înflori pământul,
Nu plânge, când el ştie că nu-i va fi sfârşitul
Acolo unde Crucea-i aşteaptă răsăritul...

poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu

Nu pătrundeţi în cercul meu colorat,
Oameni! Ori ce vreţi voi să fiţi...
Sabia tăcerii se va răzvrăti.
M-aţi înşelat, m-aţi minţit, m-aţi rănit!
Nu ştiţi să iubiţi!
Vedeţi viermi cum, credincioşi, aleargă pe trupul meu?
Şi se înfruptă din carnea mea,
Miruindu-şi trupul cu sângele meu?!
Ei, cu adevarat mă iubesc?!
Acelaşi Dumnezeu ne ştie durerea...
Şi foamea... şi lacrima...
Aşa cum ştie că am devenit de prisos
În lumea în care
Nu mai sunt oameni.
Ultimul bastion şi-a întins năvodul
În transcendent.
Sunt ultima victimă ce aleargă spre stele –
Un titlu absent.
Nu mă judecaţi pentru tăcerea mea!
Alungaâi-mă în însingurare!
Acum sunt o cruce mâncată de cari
Ce plânge întruna... îşi plânge menirea
... şi doare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eugen Barbu, autorul romanului "Groapa"

Cu trudă şi gândire-adâncă
Maestrul a creat o "groapă"
În care liniştit aruncă
Pe toţi aceia care-l sapă.

epigramă de Mihai Trufaşu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna care ţine Soarele

- dedcaţie pentru C. D. -

Mâna care ţine Soarele aproape
Şi uneşte cerul, cu nisip şi ape,
Poartă-n ea lumină, suflet şi destin
Şi ne duce gândul pe tărâm divin.

Fiece celulă lacrima şi-o poartă,
Plânge cu iubire, plânge viaţa toată.
Vânt de dor de mamă urcă-n cer şi plânge...
Braţu-i este armă şi dureri şi sânge.

I-a crescut durerea... smulge munţi de gheaţă.
Crucea fiicei sale i se-arată-n faţă.
Timpul se opreşte, nu mai este lume,
Îşi întinde braţul, lauri să adune

Şi să pună-n suflet la copila dusă.
Însă printre îngeri ea îi e ascunsă.
Cu năpârci se luptă, cale să îşi facă,
Dar iubirea-i este ca un fel de groapă.

Dreptul său la viaţă-i "a se răzbuna".
Mamă care plânge pentru fiica sa!
Cerul e în doliu! Ce durere mare!
Un erou al păcii, somn de veci îşi doarme...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânzătoarea de plăceri

Pe când copilă eu eram
Sedusă am fost de un infam
Şi părăsită apoi
În griji şi cu nevoi.
Cu viaţa o duceam greoi
Rămasă în braţe
Cu un orfan
Pe stradă fără niciun ban
Eu viaţa mi-o jerfesc
Copilul să mi-l cresc
Că pentru el trăiesc.

Sunt vânzătoare de plăceri
Şi în taina unei seri
Îţi dau tot ce îmi ceri
Dar suflet n-am de unde
Fiindcă el este mort
Şi-n trupul meu îl port.

Când stele se aprind pe cer
Şi noaptea-i plină de mister
Mă vezi pe trotuar
Păşind încet şi rar
La umbra unui felinar.

Iar dacă-n noapte un bărbat
În urma lui mă cheamă
Mă duc fiindcă sunt mamă.
Îţi dau tot ce îmi ceri
Sunt vânzătoare de plăceri.

cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!