* * *
Sapă, sapă, sapă, sapă
N-aștepta să te doboare
Setea grea și să n-ai apă...
Căci acel ce nu se-adapă
Din Apa Vieții, moare!
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oana

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Sapă, frate, sapă, sapă
Sapă, frate, sapă, sapă,
până când vei da de apă.
Ctitor fii fântânilor, ce
gura, inima ne-adapă.
Prinde tu-n adânc izvoare -
de subt strat stihie blândă.
Să se-aleagă din argilă
ochiuri lucii, de izbândă.
Călători cu turme vie
să se-aplece, să se mire
de atâta adâncime
și de basmele din fire.
Să se curme-n piept cuvântul,
când s-arată că pământul
stele și-năuntru are -
nu numai deasupra-n zare.
Ostenește-te-n amiază
să aduni răsplată dreaptă.
O priveliște de noapte
negrăită te așteaptă.
Zodii sunt și jos subt țară,
fă-le numai să răsară.
Sapă numai, sapă, sapă,
până dai de stele-n apă.
poezie celebră de Lucian Blaga din Vârsta de fier
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Recomandări pentru români (anapestic)
Spre-nțelegeri și pace-i îndemn,
Dacă vor să nu cadă în groapă,
Căci ajunși azi la SAPĂ DE LEMN,
Vezi cum mulți, între ei, SE TOT SAPĂ!
epigramă de Mihai Haivas din Joc de picioare în cinci ritmuri (2017)
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
cât să rămân
în starea mea de piatră,
cât să mai stau
când ape tulburi sapă,
sapă...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce te sapă
Nu toți cei care sapă
în jurul tău
vor neapărat să-ți dăruiască
o fântână cu apă
proaspătă.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox
Fântânarul sapă, sapă
Până când găsește apă,
Iar bețivul bea și bea
Și nicicând nu dă de ea.
paradox epigramatic de Ionel Iacob-Bencei din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Gurmandul (proverb versificat)
Un gurmand își sapă groapa
Nu cu o cazma și sapa,
Ci și-o sapă, spun cuminții,
Cu-a lui gură chiar, cu dinții.
epigramă de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (25 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
cât de departe e
ce mi-ai promis?
mi-e foame, mamă!
tu cântă, sapă
te uită-n jur de-a lungul și de-a latul
să vezi câți sunt ca noi și rabdă
mi-e sete, mamă!
am obosit de foamea ce mă roade
adânc, adânc
e o fântână mai încolo
de-al nouălea rând
să ai răbdare, sapă
sapă până când
pământul tot o să îl simți în gură
și nu uita să cânți
Copile!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Românii au ajuns în sapă de lemn
După ultimul sondaj
Rezultatul nu uimește
Și exist-un avantaj:
Sapa nici nu ruginește.
epigramă de Alexandru Ștefan-Sașa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sapă groapa altuia...
Vorba asta-i cu afront
Și apropouri morbinde
Dar să vezi ce bine-ți prinde
Când ești atacat... pe front!
epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de toamnă
Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,
Dacă iarăși pier în zare
Păsările cântătoare...
Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza și vezi sânge,
Când rupi creanga și prin creangă
Moartea zice din talangă...
Nu-ți fă rană, nu-ți fă rană
Din a toamnei grea dojană,
Nici nu spune, nici nu spune
Gândurilor să se-adune...
Veșnicia dacă șade
Frunza, însă, cade, cade...
Stelele din zeci și sute
Se răresc și se fac slute...
Sufletul se-nvârte-n sine
Poticnindu-se de știme...
Luntrea lunecă pe apă
Iară apa sapă, sapă,
Sapă tot ce-i stă în cale
Și te-acoperă de jale...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de toamnă
Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,
Dacă iarăși pier în zare
Păsările cântătoare...
Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza și vezi sânge,
Când rupi creanga și prin creangă
Moartea zice din talangă...
Nu-ți fă rană, nu-ți fă rană
Din a toamnei grea dojană,
Nici nu spune, nici nu spune
Gândurilor să se-adune...
Veșnicia dacă șade
Frunza, însă, cade, cade...
Stelele din zeci și sute
Se răresc și se fac slute...
Sufletul se-nvârte-n sine
Poticnindu-se de știme...
Luntrea lunecă pe apă
Iară apa sapă, sapă,
Sapă tot ce-i stă în cale
Și te-acoperă de jale...
poezie celebră de Radu Stanca (1942)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenadă dublă
El și ea își leagănă gondola;
Valurile le dansează farandola.
Un clăcaș lovește-n Bărăgan cu sapa,
Și e trist parcă își sapă groapa.
Pustele au pus sub ei cămile,
Câmpul și orașul - campanule, campanile.
El sapă gândind. Cruntul război
Din molari i-a defalcat vreo doi.
Lido moare-ntr-un amurg serafic,
Litografic, crisografic, litocrisografic.
poezie de George Magheru
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonii stinghere
A-nceput, de-o vreme,
Iarba să răsară
Peste-nsingurarea clipelor boeme
Din adâncu-n care se mai nasc poeme.
Și se-nalță-n lume
Mlădiindă, oarbă
Care s-ar întinde cerul să-l sugrume
Cu întunecatul răsărit de iarbă.
Își înfige spice
Într-un zbor de fluturi
Care sângerează-n ropotul de bice
Stropi de buze arse-n roiuri de săruturi.
Rădăcina ierbii
Sapă, sapă, sapă,
Ca în sânii toamnei, prin pădure, cerbii,
Când împlântă coarne-n ochiul ce-i adapă.
Șuieră prin clipe
Armonii stinghere
Ce încearcă noaptea zorii să-nfiripe
Și-n adânc să-nchidă iarba ce nu piere.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură. Ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta.
Sfântul Matei în Sfânta Evanghelie după Matei, Despre milostenie, rugăciune și post. Să nu ne străduim numai după cele pământești. - 6:19-21
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Creștin
Stă triumfător pe Stâncă
îmbrăcat cu armuri divine
Și preaplin de pace adâncă,
Luptă să le facă bine
Celor răi ce-l sapă încă
Plini de râvnă să-l dărâme.
epigramă de Ioan Hapca din Gânduri și reflecțiuni
Adăugat de Ana-Maria Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că nici n-ar exista "proști de dau în gropi", dacă n-ar exista,, deștepți'' care le sapă!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de sara

Comentează! | Votează! | Copiază!
Alfabet necunoscut
Dimineața sapă la rădăcina lucrurilor
dând roua la o parte nu mai mult
decât ține viața primei secunde,
sapă în palma bătătorită a luminii,
Astfel se naște ziua,
scoțând capul ei somnoros,
cu broboane de vis pe frunte,
întrebătoare:
Ce vrea să afle săpând,
încordându-se?
De sub stratul subțire de timp,
de aer,
dat la o parte, pâlpâind,
câteva semne indescifrabile...
Ce alfabet necunoscut
vorbește în numele adevărului?
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia
femeia mea nu este a mea
își aparține sieși
ea este minerul care sapă
sapă în trupul și firea mea căutând
grăuntele de aur
mă doare și ea plânge adesea durerea asta
dar continuă să sape
munți de steril lepădăm
până ce găsește numai ea știe cum
bobul acela
nu și-l ține apoi pentru sine, mi-l dă
iar eu, enervat un pic, gelos și mirat fiindcă l-a găsit
nu-l păstrez
îl las rostogolindu-se pe trotuar
primului din lumea prea grăbită care-l va vrea
și mă tem pentru când
nu o să mă mai doară
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor și trudă
Bând vin, întâi cuprins sunt de visare,
Apoi mă asaltează greu beția:
Că beau, cu setea lutului de soare,
Și truda aspră care sapă via...
epigramă de Aurel Iordache din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul veștedelor roze
Când rozele veștede pier,
Iar toamna își sapă făgaș,
Mă plimb abătut și stingher,
Pe străzi, în pustiul oraș.
Să-ntorc timpul ce ni-i vrăjmaș,
Eu încă, din suflet, mai sper,
Când rozele veștede pier,
Iar toamna își sapă făgaș.
Nici frunzele n-au un reper,
Iar vântul, vremelnic ostaș,
Și timpul, perfid temnicer,
Le-alungă-n al iernii sălaș,
Când rozele veștede pier.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!