Nu
Nu pătrundeți în cercul meu colorat,
Oameni! Ori ce vreți voi să fiți...
Sabia tăcerii se va răzvrăti.
M-ați înșelat, m-ați mințit, m-ați rănit!
Nu știți să iubiți!
Vedeți viermi cum, credincioși, aleargă pe trupul meu?
Și se înfruptă din carnea mea,
Miruindu-și trupul cu sângele meu?!
Ei, cu adevarat mă iubesc?!
Același Dumnezeu ne știe durerea...
Și foamea... și lacrima...
Așa cum știe că am devenit de prisos
În lumea în care
Nu mai sunt oameni.
Ultimul bastion și-a întins năvodul
În transcendent.
Sunt ultima victimă ce aleargă spre stele
Un titlu absent.
Nu mă judecați pentru tăcerea mea!
Alungaâi-mă în însingurare!
Acum sunt o cruce mâncată de cari
Ce plânge întruna... își plânge menirea
... și doare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
M-ați mințit, m-ați sfidat, m-ați înșelat, vă mulțumesc că de Dumnezeu m-ați apropiat și de rău m-am depărtat.
Valeria Mahok (17 aprilie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinților mei
Vă mulțumesc că m-ați născut,
Că m-ați iubit, că m-ați crescut,
Că-n viață voi m-ați îndrumat
Și că frumos m-ați educat!
poezie de George Budoi din Părinții și copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.M-ați iubit, m-ați învățat, m-ați prevenit și pentru un viitor binecuvântat m-ați pregătit.
Valeria Mahok (20 iulie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ați iubit, m-ați urât, m-ați criticat, vă mulțumesc că m-ați inspirat.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemulțumire
Sunt o pasăre rănită,
Sunt poemul violat
De necititori de carte...
Sunt... De ce m-ați fi aflat?!
Am strâns în panerul vieții
Pilde și învățături...
Cine-mi mai deschide ușa
De lumină, oameni buni?!
Nu știu, ploi sunt sau sunt lacrimi?!
Nu știu, sunt altar sau rugă?!
Am căzut în suferință...
Doamne, unde-o să se-ajungă?!
Ne e dată suferința...
Îngeri spre purificare,
Dorm cu sufletul de gheață
Într-un suflet de ninsoare...
Căutăm cu gândul raiul,
Dar în iad ne adâncim...
Și-atunci care ni-i menirea?
De ce oare mai trăim?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râul a secat
mi-e milă de mine
mi-e silă de toate
aș vrea să mă întorc,
dar nu se mai poate
speranțele arse,
noaptea dorm cu bufnițele din turlă
eu sunt nebunul care se ține de farse
și nopțile urlă
m-ați hrănit cu iluzii
că viața-i frumoasă și oamenii drepți
m-ați împins în pustiu
și acum mă mir singur
că mai sunt viu
râul a secat,
izvorul mai dăinuie oare?
cine le plânge pe cele
care nu mai ajung la mare?
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retrospectiva unui tată
V-am privit ca pe-o icoană
Dragii mei copii, dar voi,
M-ați lăsat cu ochii-n lacrimi,
Suferință și nevoi...
V-am crescut ca pe o floare...
Sunt un tată fericit!
Acum sufletul mă doare
Fiindcă voi m-ați părăsit.
Ca un fulg de păpădie,
Crescând mari v-ați înălțat
Și-ați uitat de tatăl vostru...
Unde, unde ați plecat?!
Eu v-am pus la rădăcină
Rug de neam și de cuvânt,
Păsări albe de lumină,
Dragostea și Duhul Sfânt.
Aripa acum mi-e frântă
Mi-a rămas doar Dumnezeu
Și încrederea că mâine
Veți veghea la patul meu.
Sunt biserica prin care,
Clopote slujiți, în faptă...
Pruncii mei din depărtare,
Nu uitați c-aveți un tată!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare mamei
Unde ești, Tu, mamă dragă?!
De nu vrei să ne vorbești,
Vei pleca-n curând în ceruri,
De-acolo să ne iubești.
Mi-ai dat viață, mi-ai pus nume,
Ai avut grijă de mine.
Sfaturi bune tu mi-ai dat,
Iar eu ți-am făcut pe plac.
În tristețea mea și-n gând
Te am mamă... Stau și plâng!
Mamă dragă, unde ești?
Să spui la nepoți povești...
Amândoi m-ați condamnat,
Faceți la nepoți pe plac.
Nu mai sunt copilul vostru?!
Acum voi mă vedeți monstru!
Mamă, sunt acum om mare,
Nu mă jucați în picioare!
Eu sunt rupt din trupul vostru,
Iar voi mă vedeți un monstru!
Rana voastră... e și-a mea
Mă veți căuta cândva?!
Mamă, chipul tău îl port,
De tristețea ta... sunt mort.
Vei muri! Eu, voi uita,
Toată bătrânețea ta.
Dacă mori, mamă, de mâine,
Cine te plânge pe tine?!
poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima rugă
Din trupul salciei bătrâne
Am rupt un ram... Cu trupul său,
Frântă-n duioasă plecăciune,
Am plâns un fiu de Dumnezeu.
Golgota... inimi sfărâmate...
Iisus pe cruce răstignit,
Batjocorit, lovit... Prin moarte
Păcatul nostru l-a plătit.
Între tâlhari, El, prins în cuie,
Nu s-a desprins de Dumnezeu
Ci s-a rugat pentru păcatul
În care azi trăiesc și eu.
Oh, iartă-i Tată! Cu durere
Sufletul lor înfricoșat
Nu-l arunca în gheena morții!
Îi cer iertarea de păcat!
Oh, iartă Tată! Ce durere
Va fi în sufletele lor!
Ei nu cunosc împărăția-Ți!
Mă scuipă batjocoritor...
Îmi potolesc setea cu sânge
Spre a-i ierta pe muritori,
Iar maica mea, Maria, plânge...
Vor plânge oameni uneori!
De-acum e ultima mea rugă...
Suflet... cu sufletu-mpăcat,
Căci nu vei mai voi să curgă
Sânge de Fiu de Împărat.
La Tine vin cu împăcare...
Tu iartă-i, că nu știu ce fac!
În viața asta trecătoare,
Ei în întunecare zac.
Străin, în urî și-n păcate,
Sărac și fără Dumnezeu,
Viața ne e un pas spre moarte
Și jugul ei amar și greu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Paris, totul e un spectacol, chiar și durerea cea mai adevărată. Există oameni care aleargă la fereastră să vadă cum plânge un fiu urmând trupul neînsuflețit al mamei sale, așa cum există oameni ce vor să fie plasați cât mai bine ca să vadă cum se retează un cap.
Balzac în Istoria celor treisprezece, Ferragus
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cuvânt către voi
am smuls gândurile din sufletul meu
au zburat către voi
le-ați primit cu sufletul deschis
din ele s-au născut poezii
m-am dezbrăcat de cuvinte, le-am dăruit vouă
m-ați învelit apoi cu sufletul vostru
m-ați mângâiat cu duioase cuvinte
atunci am înțeles că am găsit calea
sunt fericit, gândurile, cuvintele mele trăiesc
sunt purtate de voi mai departe
vă mulțumesc oameni frumoși
vă iubesc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taci!
Timpul acesta nu e al meu, știu ce mi-ați
făcut, netrebnicilor, eu sunt altundeva, în
altă țară, în alt oraș, în altă lume,
m-ați așezat în trupul acesta străin
fiindcă am visat prea mult
m-ați așezat în carcasa asta de carne
fiindcă v-am sfidat cu femeile pe
care le-am avut, cu versurile
pe care le-am scris
amintirile sunt polița secretă
care mă torturează în fiecare zi
îmi iau treptat vederea, îmi fac
mâinile să tremure, mi-au luat
părul și umbletul drept.
trupul acesta nu este al meu, știu ce
mi-ați făcut, netrebnicilor, mă lăsați
să mor în trupul acestui bătrân
hai, biciuți-mă, biciuiți-mă...
- Taci, timpul a expirat!
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc tăcerea
Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor și bun.
Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii și-a nopții-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.
Iubesc tăcerea ca vis ori ca simțire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.
Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.
Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viață-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemnițată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți
Nu poți pleca înaintea mea!
Nu pot fi martorul propriei sinucideri,
Căci așa se va întâmpla.
Voi fugi de clipa aceasta
Și nu mă veți mai cunoaște vreodată.
Copiii nu iartă!
Pentru ei durerile nu mai dor
Când părinții se retrag în veșnicul somn.
Vă las cu grijile mele
Și cu dragostea care va veni
După ce nu voi mai fi.
Nu vreau nimic de la voi!
Îmi ajunge sărăcia și lacrima
Ce m-au urmat cu aleasă credincioșie.
Când puteați să mă iubiți ați fugit.
M-ați rănit!
Plâng acum în tăcere, cu ploi,
Toamna din voi.
Nu mă căutați! Pentru voi am murit...
Amintiți-vă doar,
Cât de mult v-am iubit!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș fi o frunză-n noaptea rece,
Voi, stele, lună, m-ați petrece?!
Voi, brazi, m-ați legăna-n hamace,
Când ceasurile bat buimace?!
catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt tristă
Sunt tristă în sufletul meu...
Chiar dacă vă zâbesc,
Nu sunt eu.
Durerea doare,
Se strânge inima-n piept,
Sunt o furtună,
Plâng și aștept...
Multă iubire regret...
Se sting irișii, caută spre început,
Lacrima curge tăcut,
Somn ușor!
Port în suflet atâta iubire
Că nu pt să uit,
Nici cine sunt eu...
Scormonesc după iertare,
Căci am iubit fără hotar,
Inima doare și plânge...
Dar e-n zadar!
Amnar îmi e sufletul,
Dar mulți l-au pus să ardă pe jar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harta Ucrainei
Un câmp de luptă-i a Ucrainei hartă
Și lacrima din suflet se deșteaptă...
Iisus coboară iar s-aducă pace
Și liniște în lumea noastră face.
Și clocotesc istorii iar și clopotele-alungă
Liniștea strânsă la altar. Războiul ne repugnă.
Sunt răni ce-n suflete ne dor, obuzele se-mbină
Cu prunci ce plâng, cer ajutor... cu... carnea de lumină.
Și curge sânge pe pământ și pași grăbiți spre moarte.
Copii și mame,-n rugi și plâns, cer pace, libertate.
Cascada morții și-a deschis, spre iad, din nou, cărare.
În lume... și la mine-n vis, adeseori se moare.
Și calcă tancuri peste tot! Pe carne și pe arme.
Războiul este un complot, crud și rapace, Doamne.
Și trupuri noi din trup zidesc o nouă libertate
Și trupul țării îl hrănesc cu sânge și cu moarte.
Că pruncii plâng când jocul lor s-a irosit... ce pasă?!
Atacatorii știu că vor o țară mai frumoasă.
Și mai bogată... cu petrol și gaze naturale.
Nu au credință-n Dumnezeu. Nu plâng dacă se moare?!
Ei vor să fie dumnezei, să calce frați pe frați,
Vor să dicteze numai ei, vor oameni subjugați.
De lanțul morții-i tot mai greu, voi, oameni, vă rugați!
Primiți în case prunci flămânzi, pe ei îi ajutați!
Sunt trup din trupul lui Iisus, sunt sângele Lui sfânt,
Ce-a coborât, spre a sfârși durerea pe pământ.
Iisus va coborî din nou, durerea s-o sfârșească.
Nu vă lăsați îngenunchiați nicicând în țara voastră!
Sub semnul crucii de-ați sfârși, vi-i crucea adăpost
Și Domnul vă va mântui, căci sunteți cu Cristos.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ați vândut aseară pe ascuns
În lumea aceasta plină de minciuni,
Nu v-a păsat o clipă, prieteni buni,
Loialitatea mea n-a fost de-ajuns
Și m-ați vândut aseară pe ascuns.
Ajunși cu orice preț în ierarhie,
Ați pus la cale-o cruntă mârșăvie
Și în întunericul de nepătruns,
Voi m-ați vândut aseară pe ascuns.
Am luptat alături, n-am privit cu ură,
N-am fost arogant, ori fără măsură,
V-am fost aproape, însă ca răspuns,
M-ați vândut aseară pe ascuns.
Continui să lupt, asta mi-e deviza,
Deja-i dimineață, îmi priește briza,
O secundă-am fost în inimă străpuns,
Când m-ați vândut aseară pe ascuns.
poezie de Alex Dospian (aprilie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pace, lege și cuvânt
Mustește fiara necredinței
În trupul plâns... De-atâta ură
Sufletu-n teamă se surupă
Și multă patimă adună.
Nu-i nimeni lacrima să șteargă
De pe-un obraz brăzdat de ani.
Cu toți aleargă! Și aleargă!
Aleargă-ntr-una după bani...
Sub adăpostul lumii, încă
Nu-i nimeni adăpost să dea.
Doar Dumnezeu, cu mângâiere,
Îți poate șterge lacrima.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur stăpân
Pe căi alambicate și caste
Sunt îngeri cu aripi albastre
Obosiți de tăceri și murdari,
Cu gânduri mâncate de cari.
Sunt sfinți cu un suflet ardent
Creând ilicit, transcendent,
În forme diforme lumini...
Sunt flori și miracole, spini...
Sunt ape-oglindite-n înalt,
Sunt flăcări și vorbe ce ard,
Sunt eu doar o clipă-ntr-o zi
Iubirea și verbul "a fi".
Sunt arhierei și-n tăceri
Sunt oameni și azi, ca și ieri,
Atei, mucenici ori sihaștrii
Stăpâni peste munții albaștrii.
Sunt stele ce-n noi strălucesc
Ori țipăt în lutul lumesc...
Sunt clopote, plâns, rapsodii,
Părinți și bunici și copii.
Și toate-au un singur stăpân!
Același de-atunci e și-acum...
Pământul e-același mereu
Și chiar și același sunt eu.
Nimic n-am pierdut, n-am găsit,
Același pământ ne-a hrănit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!