Puterea exemplului
Foaie verde cu doină-mi de cetină
Ciocârlie cu fuior de infinit, violină
Dalbă iie cu borangic de Dunăre
Azimă caldă cu dulceață de mure
Luceafăr stând la o masă de tăcere
Zâne mâncând cu poftă aurite mere
Vinul cu gust dorit de demoni si iele
Munți măiastri fermecate vâlcele
Colinde de ingeri si gutui din stele
Carul cu boi cu fân răsfirând doinele
Si mai vrei să continuii Românule
Respectă Țara nu arată spre alții
Căci degeaba tăiem mereu capetele
Si noi suntem tentaculele caracatiței
Căci dorind dreptatea și adevărul
Si ducându-i tot mai departe ecoul
V-a răzbi-ntr-o zi fulgerând intunericul
Ridicându-ne din ăst noroi neamul
Prin aceea putere a exemplului
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fluturi de opt
Sunt șarpele ce aduce mărul
Unduindu-l în cub de gheață
Să mușc Edenul de dulceață
Ce nu-l are nici albastrul!
Răsărind ca un zeu stele de fiori
Cu fuioare din găuri de viermi
In infinit să nu te m-ai temi
Când răsfirând buclele în zori
C-un sărut că, ai să mi-l oferi
Dorind din viermi, fluturi de opt
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce vis
Ce vis ești tu, femeie
cu frumusețe de Dumnezeie
nălțătoare de fluturi din lutul
coconilor de mere în Paradisul
ce nu-l poate creea nici Dumnezeu
în toate lumile unde te voi căuta mereu
pe tine, cea ce-n suflet îmblânzește
și iubește...
ingeri și demoni mei
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muguri de lumină
Drumul spre moarte
are o singură cale
iubirea infinită
ce reînvie totul
din orice colivie
materiei întunecate
ce nu poate ține
două suflete unul de altul
departe
chiar de ar fi cu cuie
de intuneric răstignite
căci din ele răsar muguri
de lumină din rugină
de eternitate
a intunericului
ce înflorește din atractia
rădăcini sufletului
spre alte universuri
ca doi trandafiri agătători
unul roșu și unul alb
într-un fuior mărțișor
din iarna zăpezi negre
ce ascunde nisipul timpului
cu trupuri sfărmate
in dorințe efemere
in coconi clepsidere
ce se amăgesc
cu reflexia pereților de oglindă
a narcisismului superiorități
ce nu are ce căuta
în aceea egalitate
a privirilor și inimilor
ce se imbină in infinit
căci semnul lui
ne arată două inimi
într-un sărut
de nici o forță
nedezlipit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapte de sabie
Cu privirea mea de harpie
Zăresc șoaptele de sabie
Ce aripile mi le taie
In scrumul de vers pe foaie
Și va veni o altă zi
Ca fumul mă voi risipi
Să nu încerci să țipi
Ochii in zbor vor fi surzi
Spre visul meu de păpădie
In fuior înalt de ciocârlie
Ce doar tâmpla ta mi-l știe
Ucis în umbră de feerie
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorind
Atât de frumoasă ești
C-un pahar de vin pe masă
Cu o carte în mână
De aceea veche
Și la coperți roasă
Pâlpâită de un sfeștnic
Trident
Cu valuri de bucle adiate
De fereastra întredeschisă
Cu privirea la stradă
Unde roiesc în fluture de noapte
Dorind să ating
O stea așezată la masă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești
Cine ești tu?
Un mac roșu
Intr-un infinit de maci albi
Trandafirul roșu
Ivit din zăpezi de nimic
In gerul sentimentelor
Cu oameni turțuri vitralii
Ce-ti arată ce-ți dorești
Nu acele inimi lipite
Si așezate într-un opt de albastru copt
In iarbă de flăcări
In tropot
De herghelii de inorogi
Ce ne ocolesc
Răsfirând din coame fluturi
Ce se ridică intr-un fuior
In care din cel care moare
Răsare altul in zbor spre soare
Inconjurat de aură de curcubeu
Așa cum mă simt eu
In sărutul tău
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii de infinit
M-ai îmbrăcat cu privirea ta
De frigul singurătății
Și acum văd prin ea
Intră și tu in a mea
Să le unim într-o pelerină
de zare
să ne zărim și simțim iubirea
căci de vei vedea doar prin a ta
și eu doar prin a mea
niciodată nu o vom vedea
e aceea privire din patru ochii unită
în doi de infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de zenit
Semiramido cu aripi din file
Am răsărit o grădină suspendată
Inflorindu-mi din pana înmuiată
In cerneală căutată-n galaxiile
Pe unde pasc unicorni din stele
In pomul cu toate florile lumii
Legat de toate păsările zării
In triluri de ard în ploi perseidele...
Și spre pământ am lăsat un curcubeu
Să urci aici în ramurile mele
Să-ți dau în pârg inimii, cireșele
Să-mi simți dulceața de derbedeu
Fugit de lumea cu reflexii mereu
Cu legi nerespectate de vreun zeu..
Și să te grăbesti nu astept infinit
Căci copacul urcă necontenit
Avid de sevă de quasar tanin
Și într-o zi numai va fi,.. de găsit
Zburând printre planete, stele ronin
Până v-a găsi ce de lume nu-i dorit
Rădăcina unui sărut infinit
In poemul de zenit de toții zei dorit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de matrice în fuior
Fluture din fluture,
cel viu răsarit
din cel mort
în petale căzut
într-un zbor spre infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colastru de zâmbet
Demnitatea-ți este
Neasemuită mireasmă
Cu feerie de fantasmă..
Și ține minte, nu e poveste
Femeie, căci îngeri-n arcade
Cu aripile o să aplaude
Misterul tău nedescoperit
Decât de un suflet primenit
Să-ți fie giulgiu purpuriu
În ploi, ierni și furtuni
Aprins cu focul inimii
În voalul tău străveziu
Înstelat, sclipind în bătăi
Pulsații quasare letale
Întunericului în văpăi
În fuior, părând de petale
Din care se desprind
Fluturi albaștri și colibrii
Învăluindu-ți-n stindard
De auroră, răsuflării..
Ce-o strâng cu mare grijă
Unicorni urcând cu ea-n șarjă
Printre armate de demoni
Cu lasouri negre de spini...
Spre ingeri ce o asteaptă
Cu dorință de nounăscut
Ce din privire cântă
Un sunet nemaiauzit...
Ce roagă să fie alăptat
Cu colastru de zâmbet
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și aripile mele
Vreau să te văd zburând în albastru
Iți dau aripile și ghearele mele
Să te apere de corbi și păsări iele.
Și când te voi zări albatros de stele
Eu voi zbura mai mult, privindu-te
Cum zbori și cu bătăile mele.
Și ce vei simți tu și eu voi simți
Căci depărtare, zarea nu contează
Când două inimi în ritm vibrează!
Ele sunt lipite într-un infinit
Chiar de în lumi diferite ar fi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Matrice de fluturi
o spira cu onduleu de infinit
ce ocolește abisurile de amăgiri
e matricea infinitei iubiri
ca o coloană de infinit
cu zboruri in fuior de fluturi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mătase de haiku
Prin kamikaze de iasomie
Cu katanele-ți de gene
Mă ucizi ușor alene...
Când cireșul omătu-cerne
Pe mătasea de haiku, roșie..
Sub pagode aurii de stele
Cu luna soghună, nebună
Ce te invăluieste-n strună
Printre aburi de ikebană
Cântând o sakură diafană.
La o albă,.. de fideș, vioară..
Cu aură străvezie-n fantasmă
De licurici alabastră
Răsfirând bucla-ți măiastră...
Ce-mi răsare în inimă
Gheizere vulcanice-n lavă
Din fiecare trecută, rană..
In eruptiile de katană
Ce-mi tâșnesc la violină
Atingere, a ta,.. prea suavă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zânele de tei
Zâne fluturi, străvezii, albăstrui
Cu buclele suave de Veronică..
Din scorburi de stejari din vremea lui,
Răsar în hore când se întunecă
Sub buciume mareeice de lună
Ascunsă sub voaluri poem de nori
Străbătându-mă cu vers plin de fiori
Răsfirat de zâne sub a ta lumină...
Ce duc flori de tei-mpletite-n cunune
Să-mpodobească pe cer, genune..
Poeziei, nemaivăzută minune
Dulcindu-i reci de mercur, strune..
Căci și aici și sus, Luceafăre
Poeți mulți nu pot să te sufere!
Cu polenul tău stelar de adevăr
Printre nopțile lor,.. reci de cufăr....
Cu măstile ce nu pot să le sufăr
Fugind prin codrii și munți cei înalți
Să te citesc, hrănit cu liniște de tei
Cu zânele tale pe umeri mei
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zânele de tei
Zâne fluturi, străvezii, albăstrui
Cu buclele suave de Veronică.
Din scorburi de stejari din vremea lui,
Răsar în hore când se întunecă.
Sub buciume mareeice de lună
Ascunsă sub voaluri... poem de nori.
Străbătându-mă cu vers plin de fiori
Răsfirat de zâne sub a ta lumină.
Ce duc flori de tei-mpletite-n cunune
Să-mpodobească pe cer... genune.
Poeziei, nemaivăzută minune,
Dulcindu-i reci de mercur... strune.
Căci și aici și sus, Luceafăre
Poeți mulți nu pot să te sufere!
Cu polenul tău stelar de adevăr
Printre nopțile lor... reci de cufăr.
Cu măstile ce nu pot să le sufăr
Fugind prin codrii și munți cei înalți,
Să te citesc... hrănit cu liniște de tei.
Cu zânele tale pe umeri mei
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre stele
Plutesc și zbor
spre cer, spre stele.
M-alină ne-ncetat
un gând ascuns de iele;
aș vrea să-l știu,
dar nu-l cunosc...
căci e departe.
Este-n stele
și numai astrele îl știu.
Să merg încet pe scară,
să iau ce nimeni
nu ar lua.
O stea!
Și nu povara.
Plutesc și zbor
spre cer, spre stele.
Este un vis visat...
sunt gândurile mele.
poezie de Irina Matei
Adăugat de Claudia Antoche
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Unii au inima cu izvor
spre infinit!
Alții o pompă
care irigă
deșerturi de trupuri..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce tu nu ai dorit va fi dăruit
De ce fel de doruri-mi vorbești
Când eu ti-am cerut să te iubești
Cum te-am iubit ca un infinit
De nimic din lume atras, ispitit
Și tu te-ai întrebat, ce ai oferit
Dureri inimii-n neînchipuit
Chin de a te iubi în simț biciuit
De poezii ce altora le-ai dăruit
Gândindu-mă cu ce ți-am greșit
Infingându-mi condeiul în piept
Devenind pe filă un vers cu glas inapt
Surd ție ce erai-ncântată de năclăit
Gorn a celor ce vânează o muză
Văzând cum mi te adoram nebun
Copiind in reflexii tușul meu de rază
Ce-ți cânta lumina, să ți-o supun
Să te încălzesc de iadul ăst diurn
Unde mai împietrit în totem saturn.
Unde nu vreau să mor în crud mercur
Cum Luceafărul s-a topit mult prea pur
Iubind o muză ce la amăgit
Cu cine pe file a și întâlnit..
Și degeaba te-aș ierta-n uitând
O aventură, două, căci tu zâmbind
Vei repeta acest refren ucigaș
Spunâdu-mi că eu sunt doar un laș
Și nu te las să te adori în brațe
In tentaculele învăluite
Pe tine și infipte samsar în mine
Tu, cântând în falsă-ți fericire
Eu muțind și trăind în orbire
De aceea iubire-n zări divine
Care in infinit nu o voi găsi
La tine, ce trăiesti pentru feline
Prăzi de păruți poeți juisați-n salive
De amanți catâri mie cu venine
Osânde primite pentru iubire..
Și de aceea-ți doresc fericire
Iertându-te cu ignor și nepăsare
In urcușul meu spre aceea nemurire
Ce mi-a fost șoptită cu nepereche
In cuvintele "Poetul nepereche"
De un suflet ce-a fost și el chinuit
Doar pentru că precum ca mine, a iubit..
Și voi incerca să dăruiesc un infinit
Ce tu amintire niciodată nu l-ai dorit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament scris cu curcubeu
Cu băjanie lumii să nu fiu
Pentru că-ntro zi, nu vreau să știu
Voi pleca, aici să nu ma fiu.
Dar totuși... mult mai mult o să fiu...
Decât am fost cu trupul de vânt
Ce lăsa curcubeu de tuș pe pământ
Din desaga de nouri de cuvânt
Ce-n senin nevăzut de voi-l cânt
Alergând după un puf de păpădie
Ce e a fericirii ciocârlie
După o picătură de ploaie
Ce cerul genunchiul il îndoaie
In sunet culori in mine
A sufletului rugăciune
Ca lacrimile lumii venine
Să fie curcubeie divine
Ce îngheată în cruzi spini
Adânci cât un abis, haini
Ca o haită mare de demoni
Ce par de-i vezi ingeri minioni...
Căci de-mi rămâne condeiul
Nu contează unde e bordeiul...
In vidul rece ori purgatoriul!
De am cu mine cu ce scrie versul
Pot arde in smoală de mercur
Voi înmuia condeiul chiar în el
Să scriu legat în orice fel
Ce e minciună și adevăr
De-ar fi chiar acolo-n paradis
Masca nu o suport ca derviș
Să acopere un chip prefăcut
Pentru un fir de praf de lut
Din care am fost plămădiți
Despicați să învătăm aici
Să ne simțim iar iubiți
Contopindu-ne senini, smeriți
In ceea de cer am fost sortiți
Intr-o lacrimă pură de rouă...
Să ne dea trup de curcubeu nouă
De intuneric în veci să nu fim robiți.
Și deci, să nu mă plângeti
Eu voi curcubeu pe ăst cer
Din lacrima tușului mercur
Sub trupul meu să râdeți
Eu demonul ronin lumii
Ce a învățat a iubii
In intunericul rece de aici
Mai rece decât toate ce vor fi...
Și când mă veți vedea din nori
Apărând cu sunet de culori
La mine să nu vă gânditi
Atât vă rog,"Să vă iubiți"
Căci ea doar ea, iubirea
E omului în veci menirea
Să-și simtă, sărute nemurirea
Să-i ucidă timpului preamărirea
Lâsând deoparte judecata,
gândirea, rasisimul, ura...
războiul aurului tevatura...
căci vor rămâne-n lumea asta...
De unde voi pleca acuș și eu
Devenind dintr-o lacrimă de cerneală
Ce mi-am dorit mereu, mereu!
Pe cer un curcubeu...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
toiag în stele
razele tale foc sunt
Luceafăr de tei
haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!