
Că uneori
Că uneori încă-ți mai scriu
Nu e decât un obicei,
Un gest făcut fără temei
Pe un târâm deja pustiu.
Că uneori încă deschid
O poartă foarte ruginită,
Cu o poemă rătăcită,
Îți va părea cumva stupid.
Că uneori încă visez
Nu e decât o întâmplare,
Am fost o clipă trecătoare,
Un pas în valsul vienez.
Îmi pari distant ca un străin
Și rece ca un sloi de gheață,
Dar undeva într-o prefață
Încă există cer senin.
Mi se întâmplă să plusez
Cu versuri neconvingătoare,
Ce stau ascunse în sertare
Și uneori încă valsez.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

* * *
Biletele de tren sunt numai dus,
Întoarcerile sunt o întâmplare
Deși le căutăm cu disperare
Și ne-agățăm de clipe ce s-au dus.
Biletele de tren sunt condamnate
Să poarte-n ele numai erezii,
Le-ascundem uneori în poezii
Iar alteori le declarăm uitate.
Călătorim cu veșnice poveri
Din amintiri vremelnic deformate
Și căutăm soluții, cât se poate,
Prin mantii de nădejde și prin seri.
Coincidențe uneori bizare
Privesc fără de veste înapoi,
Se-mpiedică de nefirescul noi
Ce ne surprinede încă și ne doare.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori...
Buzele încă îmi ard
Doar amintirea ți-o păstrez
Când uneori pe gânduri cad,
Pe tine iarăși te visez.
Da, te păstrez în amintire
Intactă, chiar și parțial,
Când în vreo clipă de gândire
Zbor în neant, spre ireal.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneoriuneoriuneoriuneori
... uneori versul meu e subit genial
alteori e extrem de stupid
uneori e un soare masiv de cristal
alteori - un dezastru lichid
uneori versul meu e un gol adevar
alteori- o minciuna sfruntata
aruncata la lumea strigatoare la cer
care tot e un soi de erata
dar mai des versul meu e un negru strident
pe fundaluri de alb orbitor
nici Malevici n-a fost mai solemn si mai lent
mazgalindu-si celebrul sau dor
uneori, uneori, uneori, uneori
Univers, Univers, Univers, Univers
pentru Tine-n cazanul de stele si flori
clocoteste in forma de vers...
poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2016, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să râdeți, prieteni
Să râdeți, prieteni și să fiți voioși
Cât încă e senin și este soare,
Să vă găsesc întruna bucuroși
Deși iubirea este trecătoare.
Să râdeți prieteni și să fiți cuminți,
Ne vom vedea și-n era următoare,
Gâlcevilor ce și-au ieșit din minți
Le vom sădi în suflet câte o floare.
Am scris și bune și am scris și rele,
S-au strecurat și unele clișee,
V-am pus pe unii-n versurile mele,
Să mă iertați că sunt doar o femeie.
Încă nu plec, încă rămân puțin,
Nu mă priviți așa nelămuriți,
Puneți-mi încă un pahar de vin,
Să râdeți, prieteni și să fiți iubiți.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori ochii mei
Uneori ochii mei sar!
Se întâmplă la mijlocul lui august
fiindcă atunci coasele sunt cosite de iarbă.
În locul lor
pun două ciuperci otrăvitoare.
Uneori ochii mei sar ca o apă
aruncată razant într-o piatră
curgătoare.
Uneori ochii mei pășesc desculț în iarbă
și nu se mai cunosc
și nu mai privesc
și au culoarea unei priviri arzătoare
scuturată de brațele
unor ruguri.
Uneori ochii mei
sunt doi grauri
din care rup cu coaja lor acră
stiluri de struguri.
Uneori ochii mei
sunt pantofii unei femei
fără picioare.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori cuvintele nu trebuie să existe, căci, dacă există, strică. Uneori vorbești fără cuvinte. Uneori cuvintele rănesc, pentru că se revoltă. Uneori cuvintele trebuie să tacă, să facă liniște și să asculte cum vorbește tăcerea. Uneori cuvintele se rostogolesc în săruturi și nu se mai numesc vorbe, ci taină.
citat din Chris Simion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Făclia
Tu nu mă vezi așa cum sunt,
Mă reclădești doar din imagini,
Din versuri ninse de paragini,
Tresar ca simplu amănunt.
Și uneori mă dezlipești
Dintr-o prefață-ncremenită,
Îți par, fără să vreau, ispită,
Plutind în rafturi cu povești.
Minutele plâng egoist
Prin dimineața trecătoare
Și mă declari o întâmplare,
Dar nici nu știi dacă exist.
Nu încerca să mă găsești,
Sunt o făclie neaprinsă,
Prin vadurile lumii însă,
Vreau să-mi repeți că mă iubești.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheorghiță
Deși nu am avut ocazia să ne cunoaștem niciodată
în sângele nostru se vorbește același dialect.
Pe aici încă se mai moare din greșelile altora.
În lumea aceasta pe care tu nu ai apucat să o distingi
toate dezastrele poartă același nume: OMUL.
Mama Lucreție, deși nu recunoaște, încă te mai visează.
Uneori, ochii ei de un albastru infinit ascund de ochii celorlalți lacrimi.
Gheorghiță, stropii aceia de suflet sunt rugăciuni pentru tine
și deși nu îți mai pronunță de mult numele
abia așteaptă să te revadă.
Satul și-a schimbat doar fața. Cămările oamenilor au rămas aceleași.
Și cu toate că am plecat cu toții din el
într-un fel am rămas acolo.
Tată Oane încă se mai teme de injecții.
Odată a făcut preinfarct și aproape că ți-a simțit degetele pe mână.
Cândva te va legăna din nou cu aceeași neștirbită afecțiune.
Dar nu încă, dar nu încă...
Gheorghiță, probabil astăzi ai fi fost un bărbat bine,
cu casă, cu familie și cu copii.
Uneori am fi pescuit împreună din prăpastiile vieții absolutul.
Am fi râs din nimicuri. Ne-am fi purtat pe umeri unul altuia necazurile.
Însă și mai probabil, ai fi fost mult prea bun pentru lumea aceasta câinoasă
Gheorghiță...
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bezmetici
Încă nu am înțeles
lumea asta pe de-a-ntregul,
încă mai avem de mers
să pricepem tainic sensul..
Încă noi ne mai căutăm
în iluzii compromise,
încă ne mai îmbătăm
de parfumuri și de vise.
Încă suntem la-nceput
făcând pași spre a cunoaște,
încă multe-s de făcut
a-nțelege toate aste.
Încă noi mai bâjbâim
în lumină pe-ntuneric,
încă nu știm să iubim
și ne este gândul cleric.
Încă moartea sperie
și puține știm de dânsa,
încă nu știm tot ce e
în mărirea neatinsă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineața cerului
Bună dimineața, cer senin,
Te-am găsit cândva într-o poveste,
Ai cernut iubire în destin
Și-ai înlocuit "a fost" cu "este".
Bună dimineața, cer pustiu,
Aruncat de-a curmezișul zării
Între "am fost" și poate "am să mai fiu"
Se răsfrâng săruturile mării.
Bună dimineața, om străin,
Ce privești cumva acuzator,
De albastru cerului senin,
Ieri mi-a fost și mâine-mi va fi dor.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu de moarte îmi este frică
singura teamă pentru necunoscutul acesta inevitabil
în afară viermilor și a întunericului
ar fi lipsa visului
așa că mă întind să visez cât mai sunt viu
cât încă mai am puterea de a-mi aminti ceva
dincolo de plutire și de toți caii albi
chiar și dincolo de păsările măiastre buburuze
și mai știu eu ce alte năzbâtii copilărești
visez uneori și iadul
în mintea mea locuiesc toate lumile
și de aceea vi le scriu
înainte de a nu mai rămâne din mine
decât aceste cuvinte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Veșmânt
Uneori dimineața
Mă trezesc înghețată
Și, pe jumătate adormită încă,
Trag, somnoroasă și zgribulită, pe mine
Trupul meu tânăr,
Cald, mătăsos,
În care mă învelesc
Clănțănind copilărește din dinți,
Fericită că încă o zi,
O zi întreagă
Voi fi
La adăpost de veșnicie.
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la Cluj
Până la Cluj pot să beau o cafea,
Să îmi pun o dorință ascunsă
Într-o lacrimă încă neplânsă,
Braț la braț să pornim undeva.
Până la Cluj pot să scriu un pastel
Despre iarna ce tocmai se-arată
Și se uită spre mine-ncurcată,
Bănuind că mi-e gândul la "el".
Și prin frigul cumva nefiresc,
Ce și-a luat un vremelnic permis
Invocând o neregulă-n scris,
Doar la Cluj pot să-ți spun "te iubesc".
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăitor
Uneori te iubesc
alteori îți beau din lumină
nepiericiunea aceea cu trupuri de rai
uneori te iubesc
alteori mă ninge
cu glas tare aurora sfinților tăi
uneori te iubesc
alteori mă dau preatefericescule
drăgostirei buzelor tale de zeu
uneori te iubesc
alteori învăț
cum să reînviu la secundă
uneori te iubesc
alteori îți cânt dorul la frunze
și învelesc greieri cu rouă
uneori te iubesc
alteori absențele
sapă în sânge tranșee
uneori te iubesc
alteori viteza luminii
într-un hohot de plâns
uneori te iubesc
alteori mă veșmânt
întru fiică de înger ori scai
uneori te iubesc
alteori vai
poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă...
De vorbă cu mine... De vorbă cu noi...
De vorbă cu tine... De vorbă cu voi...
De vorbă cu noi... De vorbă cu mine...
De vorbă cu voi... De vorbă cu tine...
Este un mare dar ca să poți vorbi,
Este o minune ca să poți zâmbi!
Comunicarea înseamnă speranță,
Atunci când suntem la distanță!
Eu stau uneori de vorbă cu mine,
Să aflu tot ceea ce nu îmi convine.
De vorbă cu mine mai stau uneori,
Să înțeleg clipele care îmi dau fiori.
De vorbă cu tine aș vrea ca să stau,
Să aflu toate lucrurile care te afectau.
Bucurie aș vrea să aduc în viața ta,
Iubește și trăiește-ți prezentul, nu uita!
De vorbă cu noi aș vrea să stau mereu,
Să aflu ce însemnă prietenia la greu.
Pentru că noi, uneori ne mai schimbăm,
Atunci când suntem bine uităm să ajutăm.
De vorbă cu voi încă nu am apucat să stau,
Dar aș vrea să știu dacă aș putea ca să iau...
O parte din imensa voastră strălucire,
Ca să o transform într-o planetă de iubire.
poezie de Ovidiu Kerekes (19 aprilie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes

Comentează! | Votează! | Copiază!
În această lume există o mulțime de feluri în care poți fi curajos. Uneori, curajul înseamnă să-ți dai viața pentru un lucru mai mare decât tine sau pentru o altă persoană. Uneori, înseamnă să renunți la tot ce-ai știut vreodată sau la toți cei pe care i-ai iubit vreodată, pentru a realiza ceva măreț. Însă lucrurile nu stau mereu așa. Uneori nu înseamnă decât să scrâșnești din dinți pentru a suporta durerea și munca de zi cu zi, îndreptându-te cu pași mărunți către o viață mai bună.
Veronica Roth în Experiment (2014)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mă visez cu tine
Încă mă visez prin crânguri
Alergând după un vânt,
Simt sub pași pietre în rânduri
Cum înțeapă din pământ.
Încă te visez strângându-mi
Mâna care fremătând
Tremură, prea mult plăcându-i
Să-ți strâng clipele din gând.
Încă dorm cu dor de tine,
Mă trezesc cu ochii tăi,
Diminețile sunt pline
Doar de mine prin odăi.
Încă sorb cafea amară,
Zahăr nu-i mai pun de mult
De când ai plecat în seară,
Timpul scurs îl tot frământ.
Încă mă visez cu tine,
Voi visa până-o să mor
Cum străbați bietele-mi rime,
Cum mi-e dor, cum te ador.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Înlăuntrul uneori
Înlăuntrul întortocheatei mele minți
se fixează uneori o idee și
oricât de tare ar încerca cuvintele
ea nu se lasă sedusă iar goliciunea
colii de hârtie nu se acoperă decât
cu penele năpârlite ale harului meu.
Înlăuntrul ciudatelor mele tăceri
se fixează uneori o durere și
cuvintele altora, cuvintele mele prin
toate oglinzile lor închid & deschid doar
rănile incurabilelor plăgi zgomotoase
din insuportabilul, intraductibilul eu.
Înlăuntrul primăverilor mele
se fixează uneori o iluzie și
un vânt proaspăt îmi răzbate prin
ochelarii aburiți ai suitoarelor simțuri,
din degete îmi înfloresc albăstrite cuvinte
ce-i scriu eului harta de zbor.
poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ia totul cu el, fie că vrei, fie că nu. Timpul ia totul, timpul răpește ce este în jur, iar la final nu există decât întuneric. Uneori, ne întâlnim cu alți oameni în întunericul acesta, iar alteori îi pierdem încă o dată.
citat din Stephen King
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie
frig și umezeală
plouă afară
o frunza rătăcită
de toamnă ruginită
ușor plutește-n aer, încă
și-n geamul plin cu apă-rouă
fruntea-mi stă în două
gânduri ce mult frământă
toamnă târzie ce-n viață
prin sărbători ea-n-câtă
ea ne mai dă speranță
și încă o neuitată vrajă
ce ninge prin ultima lună
de Decembrie, încă!
poezie de Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!