Până la Cluj
Până la Cluj pot să beau o cafea,
Să îmi pun o dorință ascunsă
Într-o lacrimă încă neplânsă,
Braț la braț să pornim undeva.
Până la Cluj pot să scriu un pastel
Despre iarna ce tocmai se-arată
Și se uită spre mine-ncurcată,
Bănuind că mi-e gândul la "el".
Și prin frigul cumva nefiresc,
Ce și-a luat un vremelnic permis
Invocând o neregulă-n scris,
Doar la Cluj pot să-ți spun "te iubesc".
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.