Făclia
Tu nu mă vezi așa cum sunt,
Mă reclădești doar din imagini,
Din versuri ninse de paragini,
Tresar ca simplu amănunt.
Și uneori mă dezlipești
Dintr-o prefață-ncremenită,
Îți par, fără să vreau, ispită,
Plutind în rafturi cu povești.
Minutele plâng egoist
Prin dimineața trecătoare
Și mă declari o întâmplare,
Dar nici nu știi dacă exist.
Nu încerca să mă găsești,
Sunt o făclie neaprinsă,
Prin vadurile lumii însă,
Vreau să-mi repeți că mă iubești.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelica Ioanovici. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.