Bunicului

Bunicule, aud caii noştri
pe lespezi de piatră albastră,
căpestre şi copite neumblate.
Te prind cu biciul în mână,
imaginar strunind
văzduhul cu miros de fân.

Aştept să vii fără caleaşca neagră
şi fără pâinea udă din desagă,
dar tu, bunicule
pe două porţi nemaivăzute
ai drumuri neumblate
şi-ncâlcite...

Din toamna care a trecut
miroşi bunicule de mult
a flori călduţe, galbene
de lut.

poezie de Ileana Pop-Nemeş din Pasăre nebună (2016)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul

Cind ma certau ai mei, bunicule, mereu la tin' veneam
Ca tu ma ocroteai si numai cu tine ma intelegeam,
O viata intreaga ai adunat
Si ai dat mereu mai mult decat ai luat,
Ai muncit din greu pentru bani stringi cu sudoare, greu,
Pentru cei de acasa, nu pentru tine, ai adunat mereu,
Nu ma parai cind eu fugeam la Disco noaptea pe furis,
Si te minteam merau c-am de-nvatat sau am ceva de scris.
Intelegeai si erai trist, atit spuneai: „da, nu-i nimic".
Merg la bufet sa beau un sprit
Refren
Bunicule, vroiam sa fii cu mine azi la o cafea
Azi cand se implinesc atiti amar de ani de la moartea ta
Pentru ca tu erai cel care cindva ma-ntelegea
Bunicule, ai fost primul meu prieten si nu te pot uita
Bunicule

Cind povesteai povesti hazlii de prin razboare-n carea-i fost
Povesti pe care dupa ani si azi le mai stiu inca pe de rost
Despre dusmanii cu care luptai fata-n fata
Lunecind printre morti in suierul de glont
Despre bunica povesteai mereu ce glas frumos avea
Cum iti cinta seara la ureche si te coplesea
Era ca o sfintita carte si ai iubit-o pin la moarte
Si judecai mereu tot ce spuneai
Bunicule, dar ochii tai vorbeau si cand taceai.

N-ai fost un supraom, dar hotarit si darz
Si cat ai suferit la nimeni nu te-ai plans
Atent erai cu fiecare si-l mangaiai cu o alinare
Mandru cinstit si nepatat, la nimeni nu te-ai aplecat
Ai spus parearea ta orciuia ce te-ar fi judecat.

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coasa...

(Fie-ţi aproape trifoiul raiului, bunicule! 😥)

în aerul acela s-au risipit de mult umbreluţele din puful păpădiilor şi mirosul trifoiului din livezi
bunicul îşi ascuţise ultima oară coasa acolo, sub streaşina casei, de unde urmau să cadă lacrimile îngheţate ale unui cer de adio
îmi amintesc şi acum că trebăluia molcom şi privea adesea în zare, ţuguindu-şi buzele
uneori fluiera, iar eu îngăimam cuvintele refrenului său preferat:
floarea înfloreşte o dată...
cântam şi alergam înaintea lui făcând cărări prin lucerna verde ca bomboanele de mentă din buzunarul veşnic plin
îmi amintesc şi acum sunetul coasei şi scârţâitul plâns al florii de trifoi
unde eşti, bunicule, şi de unde ne priveşti când priveşti?
zarea a încărunţit, iar coasa ta agăţată în pironul înfipt în brama şurii aşteaptă încă o înflorire

astăzi, pe toloaca întinsă şi albă precum un giulgiu
plutesc amintirile unui 23 februarie îndoliat

floarea înfloreşte o dată,
bunicule,
o dată...

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desene în negru

Nepoţii mei
au primit ca temă
fericirea,
haide, bunicule, mă rugau,
desenează chestia aceea
numită fericire!
Am luat creionul negru
şi am desenat
viaţa mea,
un arbore fără crengi,
doar o urmă a ceea fusese,
într-o zi,
promisiunea verdelui
de a se topi în roz.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, bunicule!

Bunicule, în salba vieţii
Ai mai prins un trandafir
Şi la vârsta bătrâneţii
Împarţi miere din potir.

Eşti om bun, cu judecată,
Drept ai fost de când te ştiu
Deşi inima-ţi ferecată
Sângerează-n ritm zglobiu.

Ai crescut patru fecioare
Cu trudă le-ai educat
Pe-ale vieţii ulicioare
Paşii lor le-ai îndrumat.

Ai crezut c-ai rămas singur
Când cuibul l-au părăsit
Dar te-mbogăţeai c-un mugur
Când nepoţi ţi-au oferit.

Ne iubeşti pe fiecare
Fiice, gineri şi nepoţi
La zile de sărbătoare
Îţi trecem pragul noi toţi.

Te privesc cum îţi apare
Câte-un rid la colţ de ochi
Ghioceii-ţi sunt în floare
Ptiu, să nu fii de deochi!

Picioarele nu te-ascultă
Te rezemi într-un baston
Dar privirea ta ocultă
Nu trădează vreun canon.

Azi, la zi aniversară,
Îţi doresc să ai de toate,
Soare-n suflet să-ţi răsară
Cu belşug şi sănătate!

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare zadarnică

Şi azi te aştept
cu aceeaşi nerăbdare pe care numai Toamna o ştie,
şi ca să-mi dovedească credinţa
a aruncat în univers ciorchini de stele
în amurgul ce taie viaţa în două:
la dreapta sunt lacrimile pe care cerul
le-a strâns într-un jghiab de dor
înflorind speranţe albite la răscruce de drum
la stânga am adunat secundă cu secundă,
şi frunze galbene, si triste,
şi muguri ce n-au mai dat în floare,
şi ploi reci, şi ierni calde, şi aşteptări, şi renunţări
dăltuite în noaptea neagră a destrămării..
Te mai aştept
la aceeaşi răscruce cu miros de fân
şi cu secundele împletite în ani,
ce goi mai sunt în drum spre tine!
Te voi aştepta împreună cu Toamna
pe noianul de crizanteme ale vremii...
nu te grăbi, nu mai este mult până la kilometru zero.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământ

Bunicule,
Ascultă:
Ropotul
Bătând al
Unor aplauze.

Sunetul
Tulnicului
Atinge înălţimi
Nebănuite,
Către
Inima românului,
Unduind-o cu sufletul.

Dar ceresc,
O mărturie sacră,
Luminată de
Jurământul străbun!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut iar prin neumblate stepe

Te caut iar prin neumblate stepe
Cu frica-n sânge. Să te pierd subit
Mi-e teamă-acum, dar încă n-a murit
Speranţa c-amândoi vom reîncepe
Un vals târziu. În vals te-am învărtit
Prin colţuri noi, prin umbre de otrepe,
Când fără noi nu aş putea concepe
În dansul vieţii, pasul dezrobit.
Te caut iar prin neumblate stepe...
Tablou de patimi, gândul amorţit,
Când în galop se-ntrec prin crânguri iepe,
Te voi cunoaşte, când vei fi fugit
Cu prima rază; ce trăiri sirepe
Se sting tardiv - mă sting în glas dogit.

sonet de Ionuţ Popa (5 martie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, bunicule!

Eşti pentru mine important
Căci cât te am mă simt copil
Şi zi de zi mă rog ca ani
Să ai, bunicul meu, din plin.

Sper să zâmdeşti întotdeauna
Şi griji de-acum să nu mai ai
Căci multe-am de făcut în viaţă
Şi-n primul rând tu tre' să stai.

poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rory: Bunicule, cum merge afacerea cu asigurări?
Richard: Eh, oamenii mor, noi plătim. Oamenii au accidente, noi plătim. Oamenii îşi pierd un picior, noi plătim.
Lorelai: Cel puţin aveţi un nou slogan.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii dimineţii

Înrtr-o noapte stăpânită de sfetnici
şi mai departe de somn,
semnele venite din vise
îi lasă luminii calea liberă.

În memorie se coagulează idei
şi ochii văd ce trebuie făcut,
mâinile prind aripi nemaivăzute.

Caii dimineţii se adapă
din ape mai limpezi decât cleştarul
lângă porţile răsăritului,

ca o platină strălucind risipea raze
prin aerul care fluiera în oase de pasăre.

Nu mai lăsa loc
de trecut printre noi
şi caii au plecaţi vinovaţi de iubire.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna în inima mea!

stoguri în câmpuri şi-n pajişti îndoite-n ţărână
miros a cuib de iarbă de toamnă şi-a paşii tăi
în visurile mele
nu am ştiut şi nu-i vina cărărilor neumblate
când am plecat ultima oară, nu te zăreai dintre flori

masa pe care am pus acea scrisoare, de copilă
încă o duc cu mine, fără scaunul în care ai fi trebuit să fi,
tu

sunt trist
umbrele poienelor sunt încă bătute de vânt
în eul meu rătăcit
pălăria de fetru am uitat-o în casa aceea
am plecat în mine, cu un gol

nopţile umblă nebune, pe străzile pe care cu vise le-am construit
în gândurile mele, de mână cu tine şi-acum umblu haihui
vântule opreşte-te!

prin geamul unei vitrine am cules cu privirea, o fantomă, dar
era numai conturul tău
sus pe un panou uriaş, o frumoasă femeie mă priveşte
eşti acum o străină

în seri târzii
ai ramas în mine şi-n gânduri şi-n nopţi albe
tot tu
aceea din copilărie

frumoasa mea de atunci
dintre flori

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şansa de-a merge mai departe

oamenii sunt tot mai răi
de la o viaţă la alta
nevoile cresc precum iedera
toamna
îngălbenesc cărările umblate
şi neumblate de oameni
în universul de piatră
nu mai doare nimic
oamenii sunt tot mai reci
urmele lor roase de ură
au răscolit istorii
spunând
că-n fiecare s-a dus un război

nu-i războiul meu şi nici moartea mea
eu exist într-un trecut şi-n şansa
de a trece dintr-un anotimp în celălalt

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări

Aştept să vie iarna, cu tot alaiul ei
De glasuri clistaline şi zvon de zurgălăi.

Aştept să cadă neaua, să crape piatra-n drum,
Iar ciutele s-alerge pe câmp, fără stăpân.

Aştept să fie cerul de fum gros sfârtecat,
Când arde-n sobă focul trosnind a lemn uscat.

Aştept s-aud sub tălpi cum scârţâie zăpada,
Şi noaptea, pe obraz să-şi scuture pomada.

Aştept să patinez pe-a lacului cornee,
Într-un balet de gheaţă să scriu o epopee.

Aştept un zbor de reni deasupra casei mele,
Trăgând caleaşca vremii spre fantezii rebele.

Aştept dimineţi ninse pe-a inimii retină.
Când îmi silabiseşte văzduhul în surdină.

Aştept să vii şi tu cu iarna, ca un dar.
Doar ţurţuri de lumină în ochi de chihlimbar!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi toamna

Fără mine, fără tine,
Fără zborul de albine,
Fără flori de liliac,
Fără, zâne în iatac,
Fără dorul călător,
Fără urmă de umor,
Trece vremea anodină
Doar cu galben şi rugină.

Un noiembrie grăbit
Zarea lumii a-mpânzit
Plin de ploi şi de vecernii
În pădurea cu vedenii,
Toată neagră in apus
Cu argintul zilei dus...
Doar argintul tău la tâmplă
Mi-e remediu şi zi sfântă!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizontul cu porţi de piatră

Gândul meu dând contur zilei de mâine,
iubirii îi pune nume
şi rodeşte în ploi

zămislind fiinţa din lutul sterp.

Atunci se naşte lumina,
aura de botez a capului meu
primeşte duhul
şi se înalţă cu el în picioare.

Sorbind cu ochii întinderea
până se deschide orizontul
cu porţi de piatră,

Drumuri prin gânduri trecând...

De înalţ mânile
să prind de frânghii norii
ploaia în care mă scald
pe braţele tale,

Semne de pământ se desfac.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce bun o floare

Am vrut să-ţi aduc o floare din parc
Dar când am văzut că şi ea
Era îndrăgostită de o altă floare mai albastră
Am renunţat,
şi m-am dus la o florărie
Care vindea numai ghivece
Am luat un ghiveci cu câteva flori în el.
Emoţionat de pământul pe care şi-l împărţeau
În aceeaşi formă de viaţă,
Am renunţat, şi
Am fugit spre un cimitir
Măcar acolo florile nu contează,
Erau munţi de flori
Şi un nume celebru înscris pe o piatră.
Am luat o floare din miile de cozi verzi
Dar roua ce cădea pe ea
Venea de pe frunzele ce îmi arătau
O altă floare pe care o ţinea un tânăr în braţe,
Pe-o piatră era un nume de ea.
Să mă scuzi iubito, că am venit la tine fără nici o floare,
La cum miroşi, la ce bun o altă plantă
cu parfum de lăcrămioare?

Autor: Mili Dumitru
copyright
#poezieînrampă

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2019)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghinda şi stejarul

Cu bunicul în pădure,
Am plecat să caut mure,
Prin hăţişurile de rugi
Am găsit un fel de nuci,
Fără striuri, maronii
Şi c-un pic de pălării,
Sunt ghindele din stejar
Din care vor creşte iar
Alţi copaci şi mai vânjoşi,
Arătoşi, mult mai frumoşi...

Bunicule, ştii ceva,
Eu cred că sunt ghinda, ta!
Aşa este dragul meu,
Cerul este Dumnezeu,
Mama îţi este pământul,
Viaţa ta este cuvântul,
În pădurea asta mare
Orice pâine are sare,
De-i amară, sub stejar
Curge vântul cel hoinar...

Numai rădăcina mea
Ţine-n frâu cumpăna grea,
Scoate-n zare apă pură,
Îţi pune în gură-o mură,
O frăguţă foarte dulce,
Te sfinţeşte sub o cruce
Şi-ţi arată că în zare
Păsări mii zboară sub soare
Într-o ţară cum nu este
Alta-n ce se povesteşte,
Este România sfântă,
Domnul o binecuvântă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regretele vor creşte

Vor trece luni
şi vor trece ani.

Şi va fi un capăt de drum
la care timpul
se va opri
uitându-se în urmă
la pădurile de cuvinte

şi la spânzuraţii cu piepturi sparte.

De acum, Singurătatea mea
e un sat pustiit.
Peste noapte,
Toate Cuvintele l-au părăsit.

Poate au fost asuprite
de tăcerea cotropitoare.

Poate că au căpătat alte înţelesuri
şi s-au mutat
mai departe,
în locuri nemaivăzute,
neştiute,
pe drumuri încă neumblate.

A dispărut
un întreg trib
de cuvinte.
O întreagă viitoare civilizaţie
de aduceri-aminte.

În urma lor,
a mai rămas un rug.
Cenuşa
încă mai e caldă.
Undeva,
încă se vede fum.

E fumul rămas,
după ce a ars
şi ultima vocală.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La aniversare...

Moşule, ce tânăr eşti
Zice cântecul aprins
Vezi că-i bine să trăieşti
Şi că dorul nu s-a stins.

La vorbe încă te simţi tare
Doar la mers mă oboseşti
Te lupţi cu viaţa în continuare
La greutăţi mai şi zâmbeşti.

Bunicule, te strigă nepoţelul
În suflet simt o bucurie
Dar în pieptu-ţi clopoţelul
Alarmă dă o sonerie.

E bine anii să-i aduni
Să râzi de tot ce-a fost
S-ajungeţi şi voi bătrâni
Îndeplinind al vieţii rost.

poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2001)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momente şi secunde

Osmoză

Polimorfe sunt versurile, ca verucile,
Stânci marine de râd curcile,
Brize şi crize în sufletul Lizei,
Dur şi spongios pare acum,
ţipăt muzical, suflet-scrum.
Limbajul, ambreiajul dictează curajul,
Capcana, catapulta, schimbă sărutul, insulta,
Espace traversee en tous sens,
Promite-mi buzele tale, Helene,
Răul doarme sub masă, ne muşcă,
Ia o sabie ori o puşcă,
Trage, trage în orice direcţie,
Osmoza este singura lecţie,
Osmotic apărem, dispărem,
Ochii noştri se făcură de lemn,
Ard ca nişte petarde, ca smoala,
Întoarce, bunicule, coala,
Spune nepotul de trei anişori,
Bunicul adoarme definitiv şi uşor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!