La mulţi ani, bunicule!

Bunicule, în salba vieţii
Ai mai prins un trandafir
Şi la vârsta bătrâneţii
Împarţi miere din potir.

Eşti om bun, cu judecată,
Drept ai fost de când te ştiu
Deşi inima-ţi ferecată
Sângerează-n ritm zglobiu.

Ai crescut patru fecioare
Cu trudă le-ai educat
Pe-ale vieţii ulicioare
Paşii lor le-ai îndrumat.

Ai crezut c-ai rămas singur
Când cuibul l-au părăsit
Dar te-mbogăţeai c-un mugur
Când nepoţi ţi-au oferit.

Ne iubeşti pe fiecare
Fiice, gineri şi nepoţi
La zile de sărbătoare
Îţi trecem pragul noi toţi.

Te privesc cum îţi apare
Câte-un rid la colţ de ochi
Ghioceii-ţi sunt în floare
Ptiu, să nu fii de deochi!

Picioarele nu te-ascultă
Te rezemi într-un baston
Dar privirea ta ocultă
Nu trădează vreun canon.

Azi, la zi aniversară,
Îţi doresc să ai de toate,
Soare-n suflet să-ţi răsară
Cu belşug şi sănătate!

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, nepoate!

Te am în suflet şi te port
Lumina sufletului meu
Din gena sângelui nepot
Eşti dor în suflet eşti un zeu

În gândul meu eşti alinare
Şi liniştea când te gândesc
Eşti valul liniştit de mare
Tu ştii nepoate te iubesc

Ai fost micuţ cu păr gălbui
Acum înalt un tânăr minunat
Un chip frumos cu ochi căprui
Bine crescut şi educat

Eu îţi doresc tu să trăieşti
La mulţi ani sănătoşi
Fericit şi să-ţi iubeşti
Părinţii tăi frumoşi.

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi aniversară

Azi, de ziua ta, eu îţi doresc,
Bucuria în suflet să-ţi răsară,
Un festival de lumini să-ţi fie anul,
Viaţa să-ti fie o veselă sărbătoare,
Şi în a ta călărorie flori să presari,
Ca-n fiecare an ce va veni
Să le admiri şi să miroşi al lor suav parfum.

Azi, de ziua ta eu îţi doresc
Să fii tu, ceea ce simţi că eşti,
Din drumul tău să nu te abaţi,
Că numai aşa vei simţi în al tău suflet, extaz,
Să înveţi că tu eşti mai presus
Decât au alţii ceva de tine de spus.

Azi, de ziua ta eu îţi mai spun,
Invată de la stele cum să străluceşţi,
Învată de la lună cum să tot creşti,
Învată de la ape cum să-ţi croieşti al tău drum,
Învată de la brazi ca drept să stai
Şi implinirea cea mare în Univers să ai!

Azi de ziua ta, eu îţi doresc
Să cauţi neîncetat ceea ce-i bun şi adevărat,
Pe culmi să te înalţi şi de acolo de sus,
Liber să priveşti la ale lumii poveşti
Şi adevărul tău suprem tu să-l găseşti!

Azi, de ziua ta eu îţi doresc
Ca-n fiecare zi in inimă tu să sădeşti
Iubirea, ce-i miraculoasă şi înălţătoare,
Care curge-n trup ca o răcoritoare boare
Şi lasă urme vindecătoare.

Azi, de ziua ta eu îţi doresc
Ani mulţi şi multă sănătate,
Norocul şi şansa de partea ta să fie,
În făurirea viselor la care râvneşti
Şi implinirea maximă tu să o găseşti.

Azi, de ziua ta, eu îţi ofer
În dar, un roşu trandafir,
Să-ţi amintească tot mereu
Că eşti mai puternic decât crezi
Şi mai iubit decât speri.

poezie de Georgeta Ganea (30 septembrie 2022)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singur

Dintr-un mugur
mi-a crescut pe suflet o floare
unde sunt şi în ce stare?
mi-a crescut... suntem

inima-mi bate
in gânduri se spun cuvinte
pe buze un tremur le zbate
e-un tremur de şoapte,
în ochi sclipirea-i fierbinte
e-un suflet scâncind în noapte

e-un suflet ce se clatină în noapte
scâncind sub grea povară, în vremuri de ocară

dar nu e singur,
de izvorul vieţii îl (mai) leagă
o floare ce-i crescu, dintr-un mugur,
în inimioară şi se uită la ea şi-n astă seară
căci îi vorbeşte-n fiecare seară...

ca să nu fie singur...
căci pentru a-l întoarce
din hăţuri ce singur
nu le poate descoase
voinţa Fiinţei îl scoate
Ca un izvor ce-ţi spune şoapte,
în taină, ani de-a rândul,
cântându-i şi vorbindu-i
la ruga şi prin grija maicii,
prin trupu-nsufleţit al unei Marte,
Al unei Flori...

şi astfel jilavul, firavul petic de humă
din mucegaiuri se trezi... şi ce zări... Viaţă

poezie de Lucian Puiu Bobu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclul vieţii

Eşti gârbovit şi mergi împiedicat,
Ai chip de ceară, glasul te-a lăsat,
Respiri cu greu şi eşti un pic senil,
Nu crede nimeni că ai fost copil.
Dar te-ai jucat şi tu şi ai zburdat,
De tot ce e în jur te-ai bucurat,
Lipsit de griji, cu ochi senini râdeai,
Când mama te certa te întristai...
Iar anii au trecut şi, negreşit,
Ai fost flăcău şi te-ai îndrăgostit,
Ai fremătat de doruri mii şi mii,
Şi ai avut la rândul tău copii.
Când au crescut, şi-au luat în lume-avânt,
C-aşa e legea firii pe pământ,
Şi ai ajuns bunic, cu mulţi nepoţi,
Şi rând pe rând te-ai ocupat de toţi.
Azi eşti bătrân, slăbit şi inutil,
Însă ai fost şi tu cândva copil,
Ai chip de ceară, ceasul ţi-a sosit,
Dar ai fost tânăr, chipeş, fericit.

poezie de Octavian Cocoş (15 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncile

Puse pe listă, le-am numărat: zece
Una mai grea ca cealaltă
Ochii, privirea, gândurile toate
Neliniştite s-au trezit, speriate.
Erau pe deal cinci mii
Fără femei,
Fără copii.
Când le-ai zis să ia şi peştele şi pâinea
Şi să le-o dea,
Au zis că n-au, că-i prea puţin,
Că orişicât ai încerca nu s-ar putea...
Câţi le-au citit,
Câţi le-au privit,
Câţi le-au gândit din foi
La număr nu sunt multe
Şi nici pe-o limbă ne-nţeleasă
Că’ncepe de sus, că’ncep de jos,
Eu nu le pot purta. Încercaţi voi!
Din mine ţi le-am pus în mână
La început erau din piatră moartă
Dar au făcut din mine piatră vie.
Tu-ai coborât pe deal...
Şi paşii mei şi paşii lor spre Tine suie
Şi când le-ai luat, în mână ţi-au fost cuie.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce eşti tu, Alina

Eşti floarea mea de liliac, Alina!
Eşti liniştea din sânul unui lac...
Că te-am iubit, a mea să fie vina?!
Ori c-am rămas de dragoste sărac?!

Petalele de sângeri, crini şi roze,
De le-ai avea în gânduri aşezate...
Sunt gândurile mele parfumate,
Dar vezi?! De ele tu eşti prea departe.

Vin să-ngenunchi, să plâng, iubita mea!
Şi "La mulţi ani!" să-ţi spun de ziua ta...
Cum?! Nu ţi-am spus cât eşti de minunată?!
Frumoasă mea, am să-ţi mai spun odată...

Superbă perlă, vin la malul mării
Cu paşi de val... Şi-n floare de cais
Îţi învelesc iar glezna deşteptării,
Fiindcă iubirea mea a fost un vis.

Mirifică, într-un ocean de stele
Te-ai scufundat... Eu mă aplec smerit
Sub albă, ploaia ta de praf de stele,
Căci te iubesc! Dar tu m-ai părăsit...

Oh, "La mulţi ani!". Cu mine-ntotdeauna...
Nu poţi fugi de mine cât ai vrea
Eu m-am ascuns în inima-ţi de piatră,
Etern în suflet să mă poţi avea.

Mi-am dăltuit o inimă pereche
Şi-aici în gara sufletului meu
Te-aştept Alina, te aştept o viaţă!
Te-aştept Alina, te aştept mereu!

În gânduri de-ai putea să-ţi mai anini
Promisiuni şi amintiri, iubire,
Tu n-ai cunoaşte, vai, ai vieţii spini,
Doar dragoste, doar vis şi fericire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul nimănui

COPILUL NIMĂNUI

De ce-ai plecat fără să-mi spui
o vorbă de alinare?
Să fiu copilul nimănui,
cu-a lumii stigmatizare?!

M-ai lăsat, fără să-ţi pese,
când nu învăţasem să scriu.
Mai târziu, din interese,
voiai alăturea să-ţi fiu.

Nu-mi doream avere mare
ori susţinere bănească,
ci caldă îmbrăţişare
de iubire părintească.

Paşii pe cărarea vieţii,
Dumnezeu să mi-i îndrume,
mă rugam la miezul nopţii,
când eram singură-n lume.

Cum am crescut, n-ai vrut să ştii,
când te-ntâlnesc, să nu te ştiu.
Aveam la masă-n orice zi,
gustul sufletului pustiu.

Tată mi-ai fost în suflet frânt,
prin vremuri rele bune,
să nu uit, cât sunt pe Pământ,
că n-am tată, cui a spune.

Drama vieţii trecătoare
în vremelnicia sorţii,
voi duce cu resemnare
prin eternitatea morţii.

*Prima poezie scrisă în adolescenţă

Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Copiii - muguri de suflet
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşti ...

Iubeşti când ţi-e sufletul mare
Purtat de talazuri pe creste,
Când scrii o nespusă poveste,
Pe floarea de mac şi cicoare.

Iubeşti când ţi-e glasul tărie
Iar ceru-i senin, fără umbre,
Când toate îţi par vii, nu sumbre,
Iar drumul vieţii, făclie.

Iubeşti când zăreşti prinsă-n ramuri,
Sub geamul tău, palida lună,
Când bolta şi glia străbună,
Cu tine au fost şi-ţi sunt neamuri.

Iubeşti când întreaga fiinţă
Se-mbată-n parfumul de floare,
Nimicul îţi pare splendoare,
Iar gândul nebun, chibzuintă.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâni

De ce m-aţi dus de lângă voi,
De ce m-aţi dus de-acasă?
Să fi rămas fecior la plug,
Să fi rămas la coasă.
Atunci eu nu mai rătăceam
Pe-atâtea căi răzleţe,
Şi-aveaţi şi voi în curte-acum
Un stâlp la bătrâneţe.
M-aş fi-nsurat când isprăveam
Cu slujba la-mpăratul,
Mi-ar fi azi casa-n rând cu toţi...
Cum m-ar cinsti azi satul...
Câţi ai avea azi dumneata
Nepoţi, să-ţi zică: "Moşu..."
Le-ai spune spuză de poveşti...
Cu Împăratul Roşu...
..............
Aşa... vă treceţi, bieţi bătrâni,
Cu rugi la Preacurata,
Şi plânge mama pe ceaslov,
Şi-n barbă plânge tata...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepoţii

În viaţa mea, nicicând n-aş fi crezut
Că am să fiu vreodată fericit
De-ai mei copii pe care i-am făcut,
Pân' ce nepoţii-n lume s-au ivit,

Căci de ai mei băieţi ce-au tot crescut
Zi după zi, fi'nd veşnic ocupat,
Abia acum, când anii au trecut,
Realizez că nu m-am bucurat,

Dar de nepoţi, adică nepoţei,
Când vin la noi mereu sunt bucuros,
De cum apar şi-n braţe-mi sar toţi trei,
Şi cerul pare mult mai luminos!

Iar mai apoi devin chiar exaltat,
Când facem câte-o boacănă, belea...
Nici vorbă... cum pe vremi eram blamat,
Nevastă-mea de mine să se ia!

Şi-n special, cum sunt ei de vioi
Şi-ntr-una mă aleargă pân' asud,
De-atâta gălăgie, tărăboi,
Nici soacra nu e chip s-o mai aud...

Că de ştiam ce fericit voi fi,
Indiferent ce o să credeţi toţi...
Pe cinstea mea, şi nu vă zic prostii...
Făceam direct, de la-nceput, nepoţi!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mă numără ploaia şi azi de petale,
Albastrul de ceaţă îmi tremură-n ochi,
Zâmbesc pe sub umbre lichide-n şiroaie,
Mi-e palid surâsul ca prins de deochi.

Dansam pe conturul secundei trecând,
Iluzia vieţii în ritm se ascundea,
Când iarăşi, vârtejul de gânduri m-a prins.
Petalele-n mine-ncepură a cădea.

Nu ştiu cum să fac, din uitare să scriu,
Ce nu-mi pot visării în faţă să-i spun.
Şi număr tăcând şi zâmbind şi dansând.
O Ană, în zidu-mi durerii mă pun.

poezie de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cununa vieţii

Împletim a vieţii noastre, cunună,
Cu zile smerite şi ani luminoşi,
Plăsmuiţi în cerul cel cucernic.
Azi, de ziua ta, la zi de sărbătoare,
O floare tu culegi, fie ea floare de colţ,
Perla munţilor abrupţi, stâncoşi.
Multe perle -n salba-ţi scumpă să se-adune,
Şi comoara cu nestemate virtuţi şi fapte bune,
Să strălucească-n cufărul –ţi purtat
De sufletul –ţi curat ca un diamant!

Sau poate un regal al florilor de mai,
Florea florilor, purtată-n piept, la butonieră
De tineri feciori şi bravi cavaleri,
Al cărei parfum catifelat, năucitor,
Deschide magica cutie muzicală
A sentimentelor, iar inima rezonează
Şi freamătă în ritm cu universul.
Fie ca farmecul ei să-ţi nuanţeze viaţa în cele
Mai minunate, vii şi alese colori!
Şi să –ţi trezească dorinţa şi speranţa
De a visa la cum vrei tu să-ti fie viaţa!

Poate fi şi acea floare, sânziană,
Al cărei strop cristalin de rouă,
Cules în liniştea dimineţii şi de-l bei
Să-ţi vindece si să-ţi aline
Sufletu-ţi rănit şi poate-ndurerat,
Pentru acei ani ce în urmă ai lăsat!
Să te facă iar să râzi şi să zâmbesti,
Să uiti de-amar când inima îţi plânge,
Să-ţi amintească admirabile poveşti
Cu zâne bune ce dansează-n
Jocul lor nebun, nevinovat
Şi al vieţii izvor ştiu să-l vrăjească!

Sau miriade de flori vesele de câmp,
Al căror surâs perlat, încântător,
În dimineţi cu rouă şi soare strălucitor,
Să-ţi mângâie privirea blândă –n fiece zi
Cât în astă lume tu vei fi şi vei trăi!
Pacea, liniştea şi armonia să te-nvăluie plăcut,
Ca boarea ce cuprinde zarea după vânt.
Din suflet viaţă lungă îţi doresc
Şi să te bucruri de un palmares încununat de succes!

poezie de Georgeta Ganea (20 septembrie 2019)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă Mariei,

Draga mea Marie,
Draga mea soţie,
Pentru mine
Eşti o încântare,
Esti o fericire!

Fără tine
N-aş şti ce-i iubirea,
N-aş şti ce e viaţa,
N-aş şti bucuria.

Făra tine
N-aş şti ce-i lumina,
N-aş şti ce-i iubirea,
N-aş şti alinarea.

Fără tine
Lumea mea dispare,
Gândul meu se surpă,
Totu-i nemişcare.

Fără tine
Aş umbla bezmetic,
Căutând în van
Sensul vieţii mele,
Sens ce-acum îl am.

N-ai fost doar soţie,
Ci şi mamă bună,
Ai crescut odrasle,
Cu mult chin şi râvnă.

Ţi-ai iubit copiii,
Des i-ai strâns la piept,
Le-ai dat roua vieţii,
I-ai vegheat discret,
Somnul să îl aibă
Dulce şi uşor,
Să nu simtă rece,
Şi nici musca-n zbor.
Totul să le fie
Ca o desfătare,
Să nu ştie lipsă,
Şi nici tulburare.

Te-ai rugat în gând
La cer implorând,
Soarta să le fie
De un bun augur,
Şi să aibă parte
De ce e mai bun.

Primii paşi în lume
Tu i-ai îndrumat.
I-ai ferit de rele
Şi poveşti le-ai dat,
Să-şi urmeze drumul
Cu tot ce-au învăţat.
Să-şi câştige pâinea
Cu cinste şi dreptate.
Să fie în viaţă
O pildă în toate.

N-ai avut odihna
Zilelor ce-au fost,
Până ce copiii
Şi-au făcut un rost.

Şi acum bunică,
Nu te-nvredniceşti
Să mai stai o clipă,
Să te odihneşti?

Să-ţi bucuri nepoţii
Gândul te apasă,
Să le dai din suflet
Iubirea aleasă.

Atunci, mă-ntreb neîncetat,
De unde atâta putere?
Ce izvor nesecat ascunde
Sufletul tău bun şi curat?

Ai crescut copii,
Acum creşti nepoţi,
Dar nu te-ai plâns vreodata
Cum că nu mai poţi.
N-ai pus preţ pe tine,
Şi nici n-ai realizat,
Că anii ce i-ai dus
Te-au încovoiat.

Fiinţă altruistă,
Fiintă iubitoare,
Te-aşez în viaţa asta
La loc de cinste mare!
Iar pentru a ta cinstire
Meriti şi slăvire!
Scumpă trinitate,
Draga mea soţie!

poezie de Gheorghe Alionte (15 august 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot fără Dumnezeu!

Eşti Cel ce vede lacrima din suflet...
Atunci când inima suspină în tăcere;
Eşti Cel care-nţelege orice urlet,
Atunci când viaţa îţi fură orice plăcere!

Eşti Cel care respiră ca şi mine,
Şi duce mari poveri de pe la toţi...
Eşti Cel ce-aduce miere la ruine,
Să nu ne-mpotmolim ca nişte tonţi...

Eşti Cel numit să judece popoare.
Dar Tu, nu judeci cu ochi de pământean...
Nu ai prejudecăţi otrăvitoare
Şi ne iubeşti neîngrădit după-al tău plan.

În fiecare ceas te strig pe Tine.
Îmi place că îmi eşti mai mult de Domn...
Şi plâng şi râd când valurile-s pline,
Şi mă ţii tare prin credinţă şi în somn!

Şi mă iubeşti când mă răstesc la Tine,
Cânt viaţa mi-a mai dat încă o rană...
Tu înţelegi poverile străine
Şi inima-Ţi nu se preface-n stană...

Atât de multă răbdare ai avut...!
Ne îmblânzeşti leii din fiecare...
Cu Tine Doamne, niciun ceas pierdut,
Eşti tot numai sublim şi încântare!

Iubesc modulul Tău de Infinit...
Iubesc aşa cum Tu iubeşti pe lume...
Fără prejudecăţi şi neîngrădit
Şi-as scrie desprea asta în albume.

Iubesc că ai macheta vieţii şlefuită
Şi pentru fiecare ai un rost...
Şi chiar şi-atunci când mă găseşti grăbită,
Îmi aminteşti de dragoste şi post.

M-ai învăţat să simt cu cel ce simte...
Şi mi-ai dat numai daruri... de mă dor!...
Aş mai avea totuşi o rugăminte...
Când trebuie să plec... să nu mai mor!

Şi mi-ai şoptit despre răbdarea că-i virtute...
Şi nu prea mulţi o înţeleg pe ea;
Cu mai puţin, de evlavie să asculte,
Căci, cine-o are... moartea nu va vedea.

Mă mângâi uneori cu palme grele...
Eşti Cel care încearcă răbdarea-n orice dar;
Eşti Cel care rupe şi leagă zăbrele...
Eşti Cel care încearcă inima-n amar.

Ne vrei curaţi la minte, trup şi suflet...
Ne vrei neînfricaţi şi luptători!
Lumină noi să fim toţi într-un cuget,
Să dăruim din ce ne-ai dat, să fim iar flori!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă timpul înapoi...

Frânturi de stele am să-ţi dăruiesc
Şi-atunci când o să strângi de una-ntreagă,
Să înţelegi c-am vrut doar să te cuceresc
Să contopesc iubirea ce pe noi ne leagă.

Pe mândra lună am zdrenţuit-o pe la margini
Să poţi păşi în drumul către mine,
De ochii lumii să ne-ascundem în paragini
Sau să ne-mbrăţişăm înfriguraţi într-o genune.

Cu marea într-o noapte la taifas am stat
Rugând-o să te-mbie cu cântecul de iele,
Să te ademenească cu al ei oftat
La malu-i să te prind în mrejele mele.

Pe soare l-am rugat inima-ţi s-o-ncălzească
Ca să simţi sentimente ce nu le-ai mai trăit,
Pe-altarul vieţii iubirea s-o trezească
Şi s-o sădească în trupu-ţi istovit.

Inima ta năvalnic să-nceapă iar să bată
Flămândă de iubire din nou te voi primi,
Dă timpul înapoi să mai trăim o dată
Dragostea efemeră... Hai, nu te-mpotrivi!

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina dorită

Lumina vieţii-o porţi
Unde privesc bărbaţii,
În adâncimi de nopţi
Şi-n ceruri cât Carpaţii.

Lumina ta, femeie,
E rodul unui pom
Din care o scânteie
S-aprinde într-un om.

Şi-aşa lumina vieţii
Pe care ţi-o cuprind
Din pragul tinereţii
Se coace în zenit.

Tu ai surâs de floare,
Eclipse uneori,
În mine cu ardoare
Apui fără să mori.

Lumina ta ne ţine
Pe aripă de vis
Hrănind doar cu rubine
Raza ce ne-a cuprins.

Acum tu eşti lumină
Luminii ce se naşte
În inima de tină
Ce cu dor ne paşte.

Şi trecem iar prin fapte
Zâmbind când te privesc
Unde bărbaţii-n şoapte
Lumina ţi-o doresc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiului meu

Ploua şi-atunci, în ziua-aceea sfântă
Când plânsul tău de prunc făcu să cânte,
Un milion de îngeri, munţi ce nu cuvântă,
În vers de bun venit să te descânte!

Plângeam şi eu cu toată-a mea fiinţă
Chemând la al tău leagăn ursitoare,
Să-mi împlinească măcar o dorinţă,
Să-ţi facă drumul vieţii sărbătoare.

Să-ţi fie sufletul curat ca ploaia
Şi zâmbetul ca zorii dimineţii,
Să fii iubit, să iubeşti precum foaia
Poetu-ajuns în pragul bătrâneţii!

Acum că ai ajuns şi tu părinte
Şi-i ziua ta şi nu pot fi cu tine,
De vorba mea să îţi aduci aminte:
Că dragoste nu e doar în cuvinte...

Este în gânduri, griji, nopţi nedormite
Şi rugăciuni, îngenunchind icoanei...
Cum ar fi azi, rog Domnul a-ţi trimite
Din partea mamei tale, a Ioanei..

Un gând de dor cu multă sănătate
Şi că te-aştept în pragul cald al toamnei!

La mulţi ani copilul meu drag şi scump!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot fără Dumnezeu!

Eşti Cel ce vede lacrima din suflet...
Atunci când inima suspină în tăcere;
Eşti Cel care-nţelege orice urlet,
Atunci când viaţa îţi fură orice plăcere!

Eşti Cel care respiră ca şi mine,
Şi duce mari poveri de pe la toţi...
Eşti Cel ce-aduce miere la ruine,
Să nu ne-mpotmolim ca nişte tonţi...

Eşti Cel numit să judece popoare.
Dar Tu, nu judeci cu ochi de pământean...
Nu ai prejudecăţi otrăvitoare
Şi ne iubeşti neîngrădit după-al tău plan.

În fiecare ceas te strig pe Tine.
Îmi place că îmi eşti mai mult de Domn...
Şi plâng şi râd când valurile-s pline,
Şi mă ţii tare prin credinţă şi în somn!

Şi mă iubeşti când mă răstesc la Tine,
Când viaţa mi-a mai dat încă o rană...
Tu înţelegi poverile străine
Şi inima-Ţi nu se preface-n stană...

Atât de multă răbdare ai avut...!
Ne îmblânzeşti leii din fiecare...
Cu Tine Doamne, niciun ceas pierdut,
Eşti tot numai sublim şi încântare!

Iubesc modulul Tău de Infinit...
Iubesc aşa cum Tu iubeşti pe lume...
Fără prejudecăţi şi neîngrădit
Şi-as scrie desprea asta în albume.

Iubesc că ai macheta vieţii şlefuită
Şi pentru fiecare ai un rost...
Şi chiar şi-atunci când mă găseşti grăbită,
Îmi aminteşti de dragoste şi post.

M-ai învăţat să simt cu cel ce simte...
Şi mi-ai dat numai daruri... de mă dor!...
Aş mai avea totuşi o rugăminte...
Când trebuie să plec... să nu mai mor!

Şi mi-ai şoptit despre răbdare că-i virtute...
Şi nu prea mulţi o înţeleg pe ea;
Cu mai puţin, de evlavie să asculte,
Căci, cine-o are... moartea nu va vedea.

Mă mângâi uneori cu palme grele...
Eşti Cel care încearcă răbdarea-n orice dar;
Eşti Cel care rupe şi leagă zăbrele...
Eşti Cel care încearcă inima-n amar.

Ne vrei curaţi la minte, trup şi suflet...
Ne vrei neînfricaţi şi luptători!
Lumină noi să fim toţi într-un cuget,
Să dăruim din ce ne-ai dat, să fim iar flori!

Tuturor celor care iubesc Lumina Divină...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sete...

Mi-e sete, dar nu apă vreau, am gura arsă, dar nu beau,
izvorul lacrimii secat de când din braţe ai plecat.
Când m-ai lăsat nimic n-ai spus, gând rătăcit şi cuget dus,
dar am crezut c-ai să revii misterele să-ţi reînvii.
Am socotit nechibzuinţă neizbutita ta dorinţă,
pricepere nevinovată fiinţă fără judecată.
Te-aştept, dar parcă e-n zadar, nu dai un semn de dor măcar
că-n alte dăţi te supărai, după trei zile reveneai.
Visele-mi sunt cum le-ai lăsat, tu ca femeie, eu bărbat,
nimic pierdut, totul păstrat, totul diform, nimic uitat.
Capul pe umeri să lăsăm, cu şoapte binecuvântăm,
cu har divin ne-ncredinţăm, pragul în doi să traversăm.
Noi pierdem timpul separat, privind în urmă ce-ai lăsat,
se scurge dorul disperat, şi crezi că-l vindeci c-un oftat.
Tu eşti săracă, eu bogat, risipă tu, eu cumpătat,
nicicând nu trebuia uitat cel jurământ ce ne-a legat.
Ţi-am spus că n-am să mai iubesc până te caut şi găsesc,
favorizăm nou început şi regretăm timpul pierdut.
De azi îţi zic un bun venit, să nu mai pleci, că m-ai rănit,
dar rana s-a cicatrizat şi totul, totul am uitat.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictorul de nuduri

Cunoşti prea bine contururile nud,
Le-ai mângâiat atâta de profund!...
În minte ţi-au rămas întipărite,
Le-ai zugrăvit de parcă-s fete ne-mplinite.
Prin culoare-ai făcut să fie
Ceva din frumuseţea vie.
Şi cum lascive le-ai pictat,
Privindu-le, îţi fuge gândul la păcat.

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!