* * *

căprioară însângerată -
lovitura cuiului percutor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lovitura biciului face vânătaie, iar lovitura limbii frige oasele.

Ben-Sirah în Cartea Înţelepciunii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit

cum se uită cu ochii
umezi de căprioară
care clipesc admirând
vântul care stă de pază
în timp ce frâng razele de soare
încercând să ajung la ea cu pielea
muiată-n sare de mare
prefăcută în norii care plâng
pot să mă aplec în ochii ei
să-i văd deşertul din suflet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă număr încet

să-mi treacă nişte sentimente
ameţite de lovitura dură
pe care mi-am aplicat-o
ascund dincolo de gratii
trăirile unui suflet neputincios
nu ajung până la trei şi plonjez
în realitate virtuală tabloul
e murdar de vini închipuite
trec de patru încet cobor
sunt prea buimac să mă scol

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel epigramatic, seria 3-a din 5.12.1979 - 5.01.1980: 11. La lovitura mea...

Uşor constat, confrate Bei,
C-o-ntorci uşor doar din condei,
Că poanta-ţi e doar inversată,
La lovitura mea, plasată.

epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A rupe condeiul unui scriitor e ca şi cum ai ucide o căprioară când bea apă.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau pe acoperiş

urcaţi pe ţigla care arde azi
se sărutau sub nori coborâţi
să primească mângâierea
celor ce încă se îndrăgostesc
vântul
bătea lin pe străzi şi plimba
sămânţa iubirilor limpezi
sus era derutat şi lovea hornurile
afumate cu te miri ce zeci de ani
vântul
sufla acum în dorul lui prin părul
sărutat cu buzele fierbinţi
lua forma gâtului mlădios ce poartă
doi ochi frumoşi de căprioară
care bea apă din izvorul fericirii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme de căprioară

Frumos, dragoste nebună, abia mai răsufli...
apoi să zaci în tăcere asemeni urmelor de căprioară
pe zăpada proaspăt căzută – alături de cineva
pe care îl iubeşti. Asta-i tot.

poezie celebră de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mâinile astea

am pictat cerul albastru
după aceea am tras
o rază de lumină
cu lanterna în mână
luna e captivă într-un geam
unde oftează o iubită
după un iubit sau cam aşa ceva
stelele le-am gratinat puţin
să fie mai crocante
în mâinile astea două
am ţinut păstrăvii şi clenii
care evadau din moldova
se agăţau de crinii fără spini
fluturii aveau trup de căprioară
pun mâna pe cuvânt
îl întind cât să fac o poezie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

El şi ea, ofiţeri pensionari

Situaţia-i ciudată,
Azi, în căsnicia lor,
Ea-i cu ţeava inelată,
Iar el n-are percutor.

epigramă de Nicolae Dărăbanţ din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sora mea de est-moldavă

Sora mea însângerată
şi de est şi de moldavă
hai mai naşte-te o dată
când n-o fi lumea bolnavă

Şi de est şi de moldavă
şi de rană şi de leac
fi din nou săracă-n slavă
nestrăină-acum şi-n veac

Şi de rană şi de leac
haide naşte-mă odată
cu bogat destin sărac
sora mea însângerată

Basarabia mea dragă
nemurirea mea beteagă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (11 februarie 1996)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vâslesc către casă

cu o pană de scris
dau apa în stânga în dreapta
ajung pe moldova care seacă
sau
renaşte în mine - hâdă e
hidra cunoaşterii -
fluieră o mână pe fereastra vaporului
trece lăcrimând o poezie
aş rescrie finalul
nu mă
lasă apa
care trece pe când
trăia
din când în când veci
de veci voi scrie despre iubire

Vasile Culidiuc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gingaşa căprioară

Mi-a apărut în vis o căprioară
privea spre stânca
încremenită a zării
în ochi îi ardea flacăra însingurării
simţea cum zările se deschid
sub un văzduh arid, ars de soare
o frică grea o cuprindea
secundă din platonicul destin
mă opresc când vânturile bat
şi trec în zbor albastre păsări
în sfârşitul trist de toamnă
parcă ar fi o altă lume
un alt hotar de anotimp
între acel azi şi acel ieri,
miraculoasă asemănare
întind mâinile şi cuprind
gingaşa căprioară,
o frumuseţe uimitoare...
îmi amintesc de nerostita copilărie
ascunsă între ani
la-nceput părea o veşnicie
dar va rămâne iubire nesfârşită.

Poezia a primit,, Diploma de excelenţă,, în anul 2019-Albania

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brusc, o căprioară

zilnic ni se fură
pâinea; ce mizerii
cine se îndură
să-i numere verii
banii ce stau ţuţ,
ouăle de struţ?

miriştile mele
nopţile ridică
lumea de calică
şi plină de rele;

drumurile urcă
un hăţiş de plase
apa care spurcă
să n-o pui în vase!

arma şi-o ridică
vorba de ocară,
brusc o căprioară
a-ngheţat de frică!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ippolit Konovaloff

Eram armurier în Odesa.
Într-o noapte poliţiştii au năvălit în camera-n care
Unul din grupul nostru citea din Spencer.
Ne-au confiscat cărţile şi ne-au arestat.
Eu am reuşit să evadez şi am venit la New York,
Apoi m-am mutat la Chicago şi-apoi la Spoon River,
Unde pot citi liniştit pe Kant
Şi unde îmi câştig traiul reparând arme!

Priviţi-mi matriţele! Arhitectura mea!
Una pentru ţeavă, una pentru percutor
Şi altele pentru celelalte părţi ale armei!

Well, acum să presupunem că nici un armurier în viaţă
N-ar avea decât duplicate ale acestor matriţe
Pe care tocmai vi le arăt – well, toate armele ar fi
La fel, cu un percutor care loveşte
Capsa şi cu o ţeavă care imprimă direcţia,
Toate acţionând pentru ele însele
Şi totodată una împotriva alteia.
Şi-aceasta ar fi lumea armelor voastre!
Pe care nimic n-ar putea-o vreodată elibera de ea însuşi,
Exceptând un Matriţer cu matriţe diferite
În care să toarne metalul topit.

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din Antologia de la Spoon River - editura CORESI, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămase nemişcat

în culcuşul hidropatic şi auzea strigătul
privea ceasul care arăta timpul
pe patru planete şi zece sateliţi
patul era
patul era
patul era
un bazin de cristal
plin ochi cu glicerină carbonată
uitase ce temperatură avea
se gândea că a coordonat din somn
lovitura
lovitura
o să fie cercetată de sonderii psihici
şi detectivii telepatici
se gândea să fac un duş
se gândea să pregătească pistolul
glock pentru esperii
care ar fi în stare să aresteze
un magnat intergalactic
explozie
explozie
şoc şi uşile seifului sar
iar banii aşteaptă să fie jefuiţi
era omul fără chip
un cal îl aşteaptă în prerie
e alb cu o pată neagră în frunte
coltul e încărcat şi esperii o ştiu
trabucul fumegă
îi simte mirosul
scoate o ploscă şi bea whisky
tare bun tare ca dracu tare
gâtlejul arde de la explozie
explozie
explozie
uşa seifului aruncată dracului
într-un perete verde
plin cu licheni crescuţi pe pieptul muribund
hrăniţi cu untură de balenă
îi vine să strige
îi vine să înjure
îi vine să facă amor cu tipa aia
care are cap de cal
aprinde un foc cu bricheta zippo
pufăie din ţigară cum face
omul fără chip
aşteaptă primul sonder
calul din prerie îl aşteaptă
are şaua pe el şi puşca cu două ţevi
e la locul ei în teacă
intră sonder blestemat
intră
intră
adevărul este la tine
nu mai ştiu cum se foloseşte
o străveche armă detonatoare
vrei să obţii un blocaj mental temporar
vrei să-l prinzi pe omul fără chip

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căprioară în crâng

te-ai întors iubire de foarte departe
genunchii ţi-s juliţi de la vânt
dumnezeu astăzi parcă iarăşi desparte
apele dintre cer şi pământ

inorogii pasc printre munţi de zăpadă
copitele le sunt prea fierbinţi
vara asta pare c-ar vrea să mai ardă
doi copaci încărcaţi de dorinţi

azi să nu mă aştepţi în crâng căprioară
nu mai am ce păduri să-ţi ofer
nişte maci înroşesc un lan de secară
nu mai sunt nici amurguri în cer

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

salcie -
codobatura
planează

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

pas cu pas
urcă treptele
raiului

senryu de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

tei bătrân -
circulaţia
pufului

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

zi călduroasă -
dincolo de retină
o pălărie

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!