Mă uit

cum se uită cu ochii
umezi de căprioară
care clipesc admirând
vântul care stă de pază
în timp ce frâng razele de soare
încercând să ajung la ea cu pielea
muiată-n sare de mare
prefăcută în norii care plâng
pot să mă aplec în ochii ei
să-i văd deşertul din suflet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ti-s ochii....

Ti-s ochii plini de valvataie,
Abia eu azi am observat,
Ei parca rasuflarea-mi taie,
Cand te privesc neincetat.

Ti-s ochii lung purtati de vant,
Privesc prin ei si ma zaresc,
In ochiul tau firav si bland,
Si stelele se oglindesc.

Si vad marea si vad tarmul,
La care-as vrea s-ajung,
Ti-s ochii plini de cantecelul,
Pe care azi il cant.

Ti-s ochii plini de soare,
In ei si razele clipesc,
Dar vad si-ndurerare,
Poate nu stii cat te iubesc...

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agăţată de cuvinte

Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă mă uit şi mă schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbeşte
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulţumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.

Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiţi la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înţelegi niciodată,
Restul rămâne în tine şi ningi.

Am fost un zâmbet în vocea ta
Şi-o privire într-un strigăt
Agăţat de cuvinte.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii care plâng

În regenerabilele fragmente de timp
Tot ce e strict se transformă-n mormânt
Cu regretabile fracturi de nimic
Tot ce e mort se consumă în timp.

Din efemerele rostogoliri spre adâncuri
Tot ce e viu se preface-n pământ,
Sub scoarţa fricii gemem de nimic
Tot ce e slab se pierde în vânturi.

În deflorabilele cadavre ce ne plâng
Tot ce e sânge se revarsă-n labirint
Ca viermi secaţi ne tragem spre nimic
Tot ce e viu sunt ochii care plâng.

poezie de Alexandrina Vlas (1 martie 2018)
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dârz stă

cu ochelarii de soare
în soare plin de ciudăţenii
nu-l clinteşte furtuna din cap
adusă de refuzul ei
care i-au întunecat ochii
gândeşte cu ajutorul unei doze
electrolitice luată cu un cocktail
psihotic dis de dimineaţă

stă cu ochelarii de soare
să nu vadă soarele
care vrăjeşte fetele
după un consum de canabis moderat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii acei

Întinde-ţi mâna peste ape
Să ţi-o mai strâng,
Să ţi-o sărut,
Să-i simt parfumul şi căldura,
Să-i trec,
Din buzele-mi,
Arsura
Pe care-o au din vremea care
A devenit, treptat, trecut.

Şi de-oi putea, pe tine, toată,
În braţe,
Iarăşi,
Să te strâng,
Să simt obrazul tău pe piept
Cerându-şi locul lui de drept,
Voi şti,
Atunci,
Că-i primăvară,
Iar primăvara norii plâng.

Şi-i voi certa cu-a mea privire,
Îi voi urî pe norii-acei,
Căci îmi vor aminti de lacrimi
Cu gust amar,
Cu gust de patimi,
Ce-au curs,
Izbindu-se de valuri,
Din ochii tăi,
Din ochii mei.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger, îngeraşul nostru

Adorm încercând să-mi sincronizez respiraţia cu a ta,

adorm privindu-te cum îţi străluceşte pielea

sub proiecţii de reclame tv,

fasciculi fosfor jucându-se în barba ta înfricoşătoare.

În colţul camerei,

planta uriaşă,

care n-a înflorit niciodată,

e înger îngeraşul nostru.

Mă rog la ea,

cu toată naivitatea şi ironia,

să ia dezamăgirea de azi,

să o transforme-n orice altceva.

Poate-n nişte

fluturi albi, lovindu-se-ntre ei

în slow-mo, rotindu-se halucinant

sub lumina halogenă de pe-un coridor

unde cineva

n-a înţeles niciodată de ce a fost abandonat,

poate-n razele materne, călduţe până la adicţie,

mângâind o rană veche

dând spre o lume care încă te chema.

Între timp,

de pe strada îngustă, cu felinare pâlpâind

tripate sub ceaţa de cimitir

care cândva m-a salvat,

ochii cuiva

fixând fereastra cuibuşorului nostru

şi ura lui

care ar vrea să-i fie

super-putere.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge marea

Plânge marea, plânge ţărmul,
Albatroşii plâng şi ei,
Vântul şi-a-nteţit vacarmul
Biciuit fiind de zei.

Plâng şi crestele-nspumate,
Plâng catargele... se frâng,
Pentru cei plecaţi departe
Ochii celor dragi, azi, plâng.

Şi natura toată plânge
Lacrimi podidesc şi curg,
Matrozi uzi cu rece sânge
Trimit gândul lor în burg.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te pictez

în ulei ai ieşit cel mai bine
împrăştii miros de flori de tei
mirosul de havană vine de la mine
am făcut din tine o zeiţă
cu trupul brun şi suplu
ochii sunt elixirul ne
mărginirii
buzele o vrajă ce te-nnebunesc
sunt un faust cu penel măiastru
cucerit de poftele care pornesc din tine
mă rog demonului să-mi trimită
flăcări mai do
moale e pielea când te mângâi cu sărut
zorii mă prind în contemplare
sunt un pictor care şi-a păstrat ochii de copil

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aruncă ochii în jur

să-i vadă albastru la nervi
când descarcă pe retină ultima
femeie în formă dulce cu multă
ciocolată fără busuioc şi mentă

aruncă ochii pe definiţiile lungi
despre femei care nu disting
nimicul tălmăcind iubirea

vede că nimic nu vede cu ochii
aruncaţi după primul colţ şifonat
nu observă scânteile clipei
de la cenuşa ultimei iubiri secrete

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că ochii care nu se văd se uită. E drept, şi aşa se întâmplă cel mai adesea. Dar cineva, cu-o memorie care nu lasă rănile să se-nchidă, spusese că distanţa stinge focul mic, în timp ce-l înteţeşte pe cel mare.

Ileana Vulpescu în De-amor, de-amar, de inimă albastră (2005)
Adăugat de roxănel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau pe acoperiş

urcaţi pe ţigla care arde azi
se sărutau sub nori coborâţi
să primească mângâierea
celor ce încă se îndrăgostesc
vântul
bătea lin pe străzi şi plimba
sămânţa iubirilor limpezi
sus era derutat şi lovea hornurile
afumate cu te miri ce zeci de ani
vântul
sufla acum în dorul lui prin părul
sărutat cu buzele fierbinţi
lua forma gâtului mlădios ce poartă
doi ochi frumoşi de căprioară
care bea apă din izvorul fericirii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii care nu se văd...

În fiecare vară merg la mare,
Mă-ndeamnă din adâncuri o nevoie,
Merg la nudism cu ochelari de soare,
Căci ochii care nu se văd, au voie.

epigramă de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt de-o seamă

cu coşmarul meu care se termină
de fiecare dată când deschid ochii
dar reîncepe atunci când adorm
aud un nebun care izbeşte aparatul
de cafea şi nu mă ridic să-l văd
însă aud vocea aceea pe care pot
s-o recunosc în orice vis sau amintire
oriunde şi oricând şi nu m-aş fi
aşteptat s-o aud chiar lângă urechile
mele larg deschise spre glasul dulce
şi aspru în acelaşi timp când are
o problemă de gestionare a furiei
închid ochii şi aştept coşmarul meu
care dăinuie de mai bine de jumătate
de secol de poveşti de adormit fricile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajung la gura

humorului şi din asta voi face
o operă de artă care va dăinui
peste milenii vor şti de humor
şi voroneţ şi ochii lor se vor mira
o să păşesc cu gingăşie
să nu se piardă frumuseţile
voi păşi peste toamnă cu frunzele
galbene aruncate în cele patru zări
care vor acoperi pământul
ajung la gura humorului de peste tot
supravegheat de şoimii
cu viitorul în cioc se vor învârti
obosiţi de atâtea cârciumi
o să vă privesc în apa moldovei
chiar din altă lume fără patimi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să-ţi mai aminteşti de mine?
Tu, iubita mea cu ochii verzi.
Acolo-n lumea fără tine,
Ochii mei, mai sunt încă, umezi...

catren de Vasile Dumitrache (8 iunie 2015)
Adăugat de Vasile Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actoria o meserie care, spre deosebire de altele, are recompensă pe loc şi nu mă refer numai la aplauzele de la sfârşit, mă refer la ochii ăia care se uită la tine, eventual plâng cu tine, la oamenii care respiră cu tine. Asta e o plată pe care tu o iei pe loc pentru ceea ce faci şi cu care te încarci de o bucurie comparabilă cu un drog.

citat din Lia Bugnar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa şi prea tânăra

culegătoare vânzătoare de zmeură
umple plasa cu borcanul
numărând vărsând conţinutul
murmură în gând cu ochii sclipitori
puhoaie de şuviţe negre
scuturate de ciudă
după ce a pierdut numărul borcanelor
stă derutată şi se uită la pungă
se simte ca un peşte mic
într-un mare heleşteu
priveşte în tavanul alb
piaţa o strânge şi se face mică
o mică vulpe prinsă-n capcană
ochii verzi se agaţă de ochii albaştri
trufaşi şi arieni
este un mic ţaigăr
într-un ceas defect
recunosc că o privesc puţin amuzat
pot să curm zbuciumul de pasăre
care se zbate-n ghearele vulturului
îi simt sufletul strâns de durere
umezit de îndoială ca o batistă
plină de lacrimi fierbinţi
începe să-mi placă sceneta
îmi propun s-o scriu pe o coală a4
scot banii şi îi număr
deşi ştiu câţi bani am
plătesc mai mult decât se aştepta
ochii verzi se agaţă de ochii albaştri
speriaţi de degetele care se ating

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierzanie

Eu râd şi plâng... şi plâng... şi râd,
Alerg şi mă ascund
În norul călător.
Vine un vânt, tot gol,
Ce împinge norul, sfărâmându-l în bucăţi.
Alerg spre zarea caldă, dar mă opresc.
Mă ascund în mare
Şi sparg un val,
Privesc prin stropii de apă, spre mal.
Prind un fir de nisip
Pe care îl trag în apă.
Alerg şi râd... şi râd... şi plâng,
Ajung la apusul din amurg
Şi aştept un răsărit de Lună.
Nici nu simt când, cu razele reci,
Mă străpunge. Din mine curge sânge,
Dar râd... nu plâng.
Colina nopţii mă cuprinde
Şi mă afund,
Dar tac... nu plâng...

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

deşert

Deşertul nu e întinderea aceea de nisip cât vezi cu ochii, deşertul e ceea ce simţi în suflet atunci când încetezi să visezi.

definiţie de Dino Azzalin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

ruginit prea în silă se târa
pe autostrada sufocată
de deşertul cu nisip alb

autobuzul era lăţit ca o ploşniţă
de cât de plin era de plozii
care viermuiau pe culoar
luase culoarea unei râme

hodorogea în legea lui sub soare
în staţii urcau călătorii înjurând
fierţi sau muraţi în transpiraţie

pe şofer îl bâzâia un fel de plictiseală
de aceea se ridică din scaunul strâmb
şi plesnea o muscă mare şi neagră
care mormăia mai urât decât autobuzul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!