Erau pe acoperiș
urcați pe țigla care arde azi
se sărutau sub nori coborâți
să primească mângâierea
celor ce încă se îndrăgostesc
vântul
bătea lin pe străzi și plimba
sămânța iubirilor limpezi
sus era derutat și lovea hornurile
afumate cu te miri ce zeci de ani
vântul
sufla acum în dorul lui prin părul
sărutat cu buzele fierbinți
lua forma gâtului mlădios ce poartă
doi ochi frumoși de căprioară
care bea apă din izvorul fericirii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.