Brusc, o căprioară
zilnic ni se fură
pâinea; ce mizerii
cine se îndură
să-i numere verii
banii ce stau țuț,
ouăle de struț?
miriștile mele
nopțile ridică
lumea de calică
și plină de rele;
drumurile urcă
un hățiș de plase
apa care spurcă
să n-o pui în vase!
arma și-o ridică
vorba de ocară,
brusc o căprioară
a-nghețat de frică!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.