Căprioară în crâng
te-ai întors iubire de foarte departe
genunchii ți-s juliți de la vânt
dumnezeu astăzi parcă iarăși desparte
apele dintre cer și pământ
inorogii pasc printre munți de zăpadă
copitele le sunt prea fierbinți
vara asta pare c-ar vrea să mai ardă
doi copaci încărcați de dorinți
azi să nu mă aștepți în crâng căprioară
nu mai am ce păduri să-ți ofer
niște maci înroșesc un lan de secară
nu mai sunt nici amurguri în cer
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Copaci azilanți
Am rămas doi copaci lângă drum,
Ne mai cad niște crengi compromise,
Se pornesc toporari de pe-acum
Să doboare păduri fără vise.
Am rămas fără muguri pe ram
Dinainte să moară copacii,
Și-am ajuns mai uscați cum eram,
Și acum ne fac vreascuri săracii.
Suntem niște copaci azilanți
Din pădurile lumii rămase,
Și am ars printre munți emigranți
Și-n tăcutele focuri din case.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între azi și demult
te ascult cel mai mult când tu taci și exiști
când mai crezi c-am rămas doi copaci pesimiști
tu trăiești cel mai mult în prezentul ocult
și mă cauți mereu între azi și demult
pe aceleași alei sunt un biet menestrel
sunt o salvă de tun într-o piele de miel
nu mai sunt ca un om nici copac nu mai sunt
sunt un tropot de cal cu potcoave de vânt
te iubesc mai acut când prin ploi te dezbraci
și te-mbraci cu finalul câmpiei de maci
nu mai știu nici ce ești nu mai pot nici să mint
cât de mult te-am urât cât de mult te-am iubit
sunt o brumă de toamnă pe-o frunză de crin
m-ai rugat să te mângâi pe coapse puțin
și prin umbra înalt-a pădurii de tei
suntem trupuri de foc și ne pasc niște lei
nu mai sunt ca un om și nici cal nu mai sunt
sunt un dangăt de clopot căzut pe pământ
sunt o toacă de lut care bate tacit
dinspre minus nimic înspre plus infinit
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupuri de zăpadă
Noi suntem niște oameni în trupuri de zăpadă,
Împrăștiați de hoarda acelor patru zări,
Cu ochii de cărbune ce nu mai pot să vadă
Cum ninge-n felinarele nestinse de prin gări.
Sub streșini se strecoară pumnale lungi de gheață
Și oameni de zăpadă mai trec perechi, perechi,
Sunt umbre de fantome ce-alunecă prin ceață,
Cu inimile frânte, cu haine mult prea vechi,
Pe drumul imposibil ce nu-l mai pot distinge
Când ninge problematic și cinic pe dorinți,
Doar cerbi cu coarne albe ar mai putea străpunge,
O iarnă timpurie, de trupuri prea fierbinți.
Și-n zodia în care nu-i loc de primăvară,
Strigoii nopții albe se vând din doi în doi,
A înghețat și trenul ce ne-aștepta în gară
Și omul de zăpadă ce mai trăia în noi.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteaptă-mă că sunt bătrân
așteaptă-mă că sunt bătrân
când doi copaci ne mai rămân
și păsările s-au ascuns
să le-mpărțim într-un apus
sau doar în gând
s-aștepți când toamna e în toi
când plouă-n lumea de apoi
iar eu te chem în visul meu
dar nu știu cum, te pierd mereu
prin norii goi
așteaptă-mă într-un pustiu
mereu ajung, dar prea târziu
când nimeni nu mai e în prag
și pleci cu tot ce mi-e mai drag
și nu mai vii
așteaptă-mă că plec curând
trec inorogii pe pământ
mă poartă spre un alt tărâm
așteaptă-mă că sunt bătrân
sunt prea bătrân
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul în gând
am încercat într-o zi de aramă
să-ți scriu niște păsări
de cuvinte
pe ape trecând
am încercat într-o zi de țărână
să te strig dintre pietre
când norii mergeau
pe pământ
am reușit într-o zi de ecou
să-ți aud plânsetul ascuns
de vânt
într-un gând
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arșiță de iad
nopțile sunt arșițe de iad
după vara nimicitoare
tăcerile ard
iarba e tăioasă, fierbinte
măcelărește niște vise
fără cuvinte
devine acerbă iubirea
printre deșerticele umbre
fierbe ideea
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă pe Pământ
Cocorii au plecat demult
Cad frunze pe alei
Și vântul toamnei îl ascult
Prin crengile de tei
Văd frunzele cum cad din ram
Și tremură în vânt
Se-aprind gutuile în geam
E toamnă pe Pământ
Și florile s-au veștejit
Și berzele s-au dus
Și zilele s-au risipit
Și crinii au apus
Și nopțile parcă prea lungi
Mai văd un răsărit
Și plopi cu umbrele prelungi
Gonesc un asfințit...
Și vara ce ne-a părăsit
Cu-a florilor veșmânt
Ori nu a fost ori n-a venit
E toamnă pe Pământ.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze de tutun
tu te-ai întors iubire sau umbra ți se-ntoarce
în tragica mea dramă aflată în surghiun?
căci din neveșnicia albumelor caduce
mă-nvăluie iar ceața din frunze de tutun
tu te-ai întors femeie sau toamna se întoarse
pe coviltire roșii cu pletele-i de fum?
privesc iar poza-ți nudă cu marginile roase
ca frunza zdrențuită din praful de pe drum
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S.O.S
mă strâng un fel de maluri nalte de pământ
și parcă nu mai este loc nici de iubire
mi-e trupul tânăr un ecou de arbor frânt
când pleacă o pădure veche-n nemurire
nu pot să mă ridic în secolul de plumb
când nu mai este timp de țară nici de moarte
de sânge-i busuiocul și lanul de porumb
pe o planetă rece, bizară și departe
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul vânăt
ieri mai creșteau doi copaci pe pământ
culegând roua ierbii cu mâna
dimineața se roteau dinspre vânt
răscolind cu genunchii țărâna
azi au trupuri sfărmate de piatră
și păsări au scorbura arsă
duc în palme cenușa din vatră
în pădurea fără de casă
mâine vor crește în alt anotimp
la un capăt de nor purpuriu
noaptea e umbra pădurii pe câmp
cerul vânăt de toamnă târziu
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbare absurdă
cum ai putut să-mi spui că nu mai sunt același,
când tu m-ai inventat din propria-mi cenușă,
cum poți spune asta când nici chiar tu
nu mai poți deosebi trupurile noastre
de trilul păsărilor
în atmosferă?
cum poți spune că m-am schimbat,
când de fapt s-a schimbat
ora exactă,
și oamenii
și norii
și faptele
și zidurile,
ai uitat când făceam copii din flori,
din priviri,
din flăcări,
pe câmpuri de maci,
pe frunze de nuc,
când beam licori de neant
din pumnii tăi fierbinți?
ai uitat când îți făuream
din crengi și suspine
și cocori
un copac înalt să mă aștepți
într-o tăcere absurdă,
într-o absență de mine,
cu umerii goi de cuvinte
să mă strigi dintr-o depărtare
de la începutul lumilor?
ai uitat când te reinventai
cu mine
în turnul alb
de fildeș,
din cioburi arse de lut,
din aripi însângerate,
din vânt,
din săruturi?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasăre în asfințit
ieri îmi păreau copacii
prea devreme
azi îmi lipsește esența unui răsărit
țărmuri își mai caută eroii
sub nisipuri mișcătoare
steaua polară mai întârzie
sub spectrul ei un mit
ieri oamenii vorbeau mai des cu inorogii
și cerbii se nășteau cu coarne
de granit
azi veșnicia mi se pare compromisă
mai lungă mi se pare
ziua de ieri
și-o pasăre
târziu
în asfințit
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frig de nedreptate
eu sunt acel căruia îi e foarte foame de-adevăr
eu sunt acel ce fură când i-e frig de nedreptate
eu sunt umilul obligat la traiul auster
când omul e neliber de prea multă libertate
voi mi-ați dat lecții de democrație importată
de niște imbecili cu aere de-aristocrați
și pleacă conștiințele din nou la facultate
să-nvețe echitatea celor care nu-s bogați
și dacă nu mai știm cum se învârte iar pământul
și ne împarte crunt între avuți și-ntre săraci
când va fi să-și refacă omenirea testamentul
noi umilimea, vom trăi în trupuri de copaci
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un braț de trandafiri vreau astăzi să-ți ofer
Un braț de trandafiri vreau astăzi să-ți ofer
Iubită mamă în prag de primăvară
Să fim doar numai noi în locul tău stingher
În odăița ta cu tainici rugăciuni la cer
Unde îngenunchiezi în fiecare seară.
E prea neînsemnat buchetul meu de flori
Este prea mic, dar în el e a mea iubire
Ți-l dăruiesc cu lacrimi și-al dragostei fior
Pentru zâmbet, pentru părul alb plin de ninsori
Și pentru rugi ce-s strânse în tainice potire.
Mai vreau să-ți strâng și un braț de lăcrimioare
Pentru ochii tăi ce au plâns de atâtea ori
Când în rugăciuni fierbinți tu ridicai altare
Pentru noi în nopți târzii și-n zilele cu soare
Mijloceai la Dumnezeu să fim ascultători.
Vreau ochii tăi frumoși azi iarăși să-i privesc
Și cu ce eu ți-am greșit... îți cer iertare
Din suflet pentru toate, mamă îți mulțumesc
Căci m-ai crescut cu atâta dor și farmec îngeresc
Și m-ai mângâiat cu mâna-ți iubitoare.
De atâtea vise... și amintiri sunt copleșit...
Ce acum roiesc în conștiința mea matură
Parcă și azi te văd cu prânzul pregătit
Când ne chemai la masă obosită, dar zâmbind
Și ne povesteai istorii din Scriptură
Ce-aș mai putea să aduc în dar de ziua ta
Cred că n-ajung nici florile din lumea toată
Chiar dacă și parfumul lor l-aș aduna
Să-ți răsplătesc iubirea nicicând nu voi putea
Și dragostea... din inima-ți curată...
poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt eu?
Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...
Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.
Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.
Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viața mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!
poezie de Rodica Elena Lupu din Între anotimpuri
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
La ușa copacilor
așteaptă-mă toamna
dacă totuși mă cauți
bate ușor
în umbra unui castan
nu sunt acasă
dar s-ar putea să-ți
răspundă liniștea unei frunze
o vioară
sau poate chiar
respirarea mea
am plecat cu bezna pădurii
să mai găsesc
niște duhuri prin iarbă
și
licori târzii de izvoare
te rog doar
bate foarte încet
la ușa copacilor
să nu-mi trezești inima
sau prea devreme
răcoarea
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut de cireșe amare
mai credeam că zorii cresc din pământ
nu știam pe atunci ce-aduce furtuna
un apus roșiatic tresare în vânt
un stigmat de argint este luna
era vara târziu fără să știm
că nisipul ne arde ochii în zare
îți luai rămas bun c-un adio sublim
și-un sărut de cireșe amare
frunzele îmi par azi mai înalte
iarba îmi crește mai aproape de cer
buzele ți-erau ca cireșele coapte
ce au rodit prin copaci efemer
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de nisip
într-o zi te-am zărit ca un gând rătăcit
strălucind pe-o petală de soare
nici în cer nici pe mări nu era infinit
nici corăbii albastre în zare
viața noastră era de nisip pârjolit
printre scoici și iluzii de sare
într-o noapte de vânt visul s-a risipit
înotând printre caii de mare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafir albastru
Îți plăcea să strecori
Un trandafir albastru
Printre tradafirii galbeni,
Nu mi se părea foarte potrivită alegerea,
Era ca o ezitare cumva,
Într-o declarație de dragoste,
Un vers obscen
Într-un poem despre iubire,
Ca o rochie albă
Într-un lan de maci roșii,
Ca o palmă peste față
Într-o scenă de gelozie.
Chiar nu mi se părea foarte potrivită alegerea,
Un trandafir albastru
Într-un buchet de trandafiri galbeni,
Era ca un avertisment
Că m-ai putea părăsi,
Era ca un intrus
Într-o poveste de dragoste.
Ca parfumul prea pronunțat
De pe scrisoarea de adio.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Finalul umbrei
mă mulțumesc cu întunericul
să-mi întindă mâna firesc
la capătul zilei
spre ferestre închise
de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în
atmosferă
de parcă nu m-ar fi orbit definitiv
cu ochii scoși
ulii despărțirii
să mă împrăștie
printre copaci bătrâni
mă mulțumesc cu pustiul
trimis împotriva mea fără mila
începutului
de fapt
te-am iertat din zorii plecării tale
multul nostru e puținul rămas
la plecare
doamne,
ce mulți sunt împreună
în rana asta a asfințitului
sângerând ireal
păstrează toamna pentru tine
eu mă mulțumesc cu puțin
să rămân spre finalul umbrei
să mă evapor
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!