Lui Eminescu
Plânge teiul secular,
Plânge codrul de stejar,
Plânge lacul liniștit,
Plânge izvorul părăsit.
Păsările ce sunt staruri
Stau pitite între ramuri,
Cucul numai cântă-n codru
Umblă peste tot în lotru.
Râul care curge-n vale
Purtându-șsi apele sale,
Ce lovesc mereu în maluri
Ieșind plânsete din valuri.
Soarele roșu ca focul
Pârjolește-n cale totul,
Iar în codru pe coline
Nu mai sunt flori și albine.
Seara apare după deal,
Vine noaptea cu-al ei voal,
Luna pare cam palidă
Cu globul ei de oglindă.
Stelele sus strălucesc,
Între ele se primesc
Și cum sunt așa departe,
Toate par că-s supărate.
Tu, Luceafărul meu sfânt
Ai adus pe acest pământ,
Limba dulce românească
În veci să te pomenească.
Ai cântat natura-ntreagă,
Țara care ți-a fost dragă,
Iar cu iubirea în vers
Te-ai dus sus în Univers.
Ca un prooroc ce-ai fost
Ne-ai spus totul pe de rost.
Dând speranța, bucuria,
Pentru noi rămâi Mesia!
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ion Răduț. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.