Bunica
Din negura uitată a vremii,
Păstrez un chip frumos și blând.
Un chip pe care n-am să-l uit
În viața toată.
E chipul de bătrână,
Bunca mea cea bună.
O văd așa precum o știu,
Cu părul nins, cu furca-n brâu,
Cu fața ei brăzdată,
Cu mâna-i albă și curată,
Cu ochii blânzi, cu a lor priviri
Ce m-au vegheat.
O văd acum împletind,
La mine-acum o aud strigând.
Îmi dă un sfat, eu n-o ascult.
Mă dojenește. Încep să plâng.
Ea mă mângâie-ncetișor
Și mă alină: betul puișor.
Să tac, mă-ndeamnă s-o ascult,
Să merg la trabă s-o ajut.
Dar nu am vrut!
Și uite anii au trecut,
Aș vrea s-o văd și s-o ascult,
Să merg la treabă s-o ajut,
Dar nu mai e!
poezie de Adrian Timofte din Versuri și vorbe (1990)
Adăugat de Adrian Timofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Speranțe
Ascult, privesc și iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără să știe de-al meu gând
care îmi spune că se poate.
Că pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu știu unde mi-e locul.
Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.
Ascult, privesc și iar ascult
lumea cu ea necruțătoare,
privesc cu ochii spre pământ
să văd acum cum crește-o floare
și văd pământul numai ars
de pașii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu știu unde-i zarea.
Și totuși merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
știu că pot să prind iernări
și toamnele râzând plecându-mi.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascult...
Incerc sa ascult cum creste iarba,
Ascult cum canta pasarile,
Ascult muzica de afara.
Ascult clopotele care rasuna,
Incerc sa ascult cum zboara un fluture,
Dar nu ascult ce spui Tu...
poezie de Andreea Brigitte Erdei (8 aprilie 2009)
Adăugat de Andreea Brigitte Erdei

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultarea nepasarii si a linistii
ascult linistea sufletului meu,
ascult bataile vantului ce se plimba nepasator prin camere,
ascult pasii grei de pe hol,
ce lovesc podeaua veche
ascult rugamintile oamenilor pierduti
ascult intunericul cum isi cauta lumina,
ascult vocile de departe,
ascult durerile ce ma apasa si
ma omoara incetul cu incetul,
ascult sunetul lacrimilor
ce se preling nepasatoare pe obraz
ascult tot si nu mai sunt in stare sa vad sau sa simt ceva,
ascult ultima rugaminte de dor...
acum nu mai ascult nimic,
urechile mi-au surzit, sunt inerte la orice zgomot produs.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dowloading
Merg pe uliță merg merg merg
merg merg merg uite un capac
merg aud un claxon
am intrat în buruieni
Merg prin buruieni merg merg merg
merg merg merg merg iau o floare
merg mi-e cald
dau de asfalt iar
merg puțin pe asfalt merg merg merg
am traversat
am călcat un melc
merg merg merg
opa am ajuns la tine.
poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascult
Ascult dar nu pot spune
dacă ceea ce aud este tăcerea
sau vocea Domnului
Ascult fără să știu dacă aud
șuieratul deșertului sau clipitul pleoapei
unui ochi în permanență atent care
de la cele mai îndepărtate margini ale universului
privește spre mine și prin mine
Știu doar că exist ca unul
care este vegheat, iubit, înțeles
și de-aceea insuflu fiecărei fapte
prudență și ceremonial
poezie de Sophia de Mello Breyner Andresen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost?... esti?
Sa plang ceva ce n-am avut,
Mireasa-mi pare in trecut,
Cu-n chip de mult uitat,
Pacat a fost? Si m-a lasat?
In ochii imi vad trecutul,
Unde ma duce gandul,
Un vested chip privesc,
Sunt eu? Nu ma zaresc?
Asa de tanar par... am fost...
Cu-n chip batran... e rost...
Si viata-mi pare mult,
Ai fost? Sau doar ma ascult?
Tu... ai fost?, tu esti?
Imi pare ca-mi traiesti,
Singura... cu-n gand,
Lacrimi sa-mi vezi curgand
poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascult
Orice-mi vei spune astă seară,
Și oricât ar durea de mult,
Nu voi fugi ca astă vară,
Ci am să stau și-am să ascult.
Oricare îți va fi răspunsul,
Și-orice privire îmi vei da,
De-ai pomeni chiar și de dânsul,
Am să ascult, nu voi pleca.
Oricât de jalnic o să-ți pară
Discursul meu timid, bătrân,
Nu o să fac ca astă vară,
Am să ascult, o să rămân.
Orice cuvinte o să se zbată,
De ochii mei, sufletul meu,
Cu inimioară sfâșiată,
Am să ascult chiar de e greu.
Chiar de nu-mi pari ca astă vară,
Eu te iubesc la fel de mult,
Și-orice-mi vei spune astă seară,
Nu voi fugi, ci-am să ascult...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Din valurile vremii...
Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai -
Și fața străvezie ca fața albei ceri -
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele și stea între femei
Și întorcându-ți fața spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng.
Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o-nec
Și mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o țin.
Dar vai, un chip aievea nu ești, astfel de treci
Și umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu brațele în jos
În trista amintire a visului frumos...
Zadarnic după umbra ta dulce le întind
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascult pietrele
Am inima grea de iubire
de aceea mă hotărăsc
să ascult pietrele
ele îmi sunt confidente
neclintite și ferme
îmi lipesc tâmplele de ele
duritatea
de răceala lor
ele cunosc secretele împitririi
le ascult șoaptele
cu pleoapele întredeschise
mă apăr de fotonul sâcâitor
al luminii
care pătrunde nestingherit
în toate ființele
cu trufia lui solară
ascult glasul pietrelor
strigătele lor mute.
Spun multe povești
despre oameni și inimi
pietrele.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată nu am avut răbdare să mă ascult
întotdeauna am fugit de mine, de acuzele pe care puteam să mi le aduc
și ori de câte ori mă certam, un ocean de furie se isca în mine
de aceea nu puteam să mă aud eram prea multă gălăgie
până când, ceva în mine s-a rupt. nu mai vedeam și nu mai auzeam
eram tot mai departe de acel eu gălăgios și în sfârșit
puteam să mă aud. puteam să mă tac. puteam să mă ascult
gălăgia din mine încerca să se cațere, să mă ajungă
mă ridicam, așa țintuit cum eram, mă ridicam pe marginea tăcerii
și în sfârșit simțeam că sunt liber. mă simțeam curat
m-am aplecat și mi-am sărutat ghizdurile sufletului
și buzele mele au simțit gustul lacrimilor
cât de însetat eram. cât de îndepărtat am fost. cât de ostenit sunt
acum pot să-mi trag sufletul. să-l ajut să urce la lumină. Hai suflete!
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfat...
Și azi, prin negura de ani,
Taica-mi vorbește și-l ascult:
-Ai grijă tată, la golani
Și mai ales... la prostul cult!
epigramă de Ion P. Bucă din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascult timpul
Ascult timpul care vine;
Pașii, îi încetinesc
Să-l opresc pe cel ce pleacă,
Fiindcă altul nu găsesc.
Nu pleca timp neînfloritflorit
Lasă-te de vrei arar,
Lângă mine de-ai venit
Rămâi să-mi fii fidel scutar.
Rămâi precum mireasma-n pârg
Ușa inimi-i deschisă -
După tine mereu plâng
Printr-o lacrimă tot strânsă.
Vreau să-mi fii de ziua mea
Prins în păr, atins de gene,
Făr de mult dulce amar
Dorul luminii eterne!
poezie de Constanța Abălașei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Stau singur
singur cu mine de-mi vine
să fug de-acasă
dar mi-e frică să nu vii
și să nu mă găsești plecat
în beția vremii să ascult
melancolia ce vine din pustiu
sunt timpurile mele
merg pe străzile uitate de soare
trag cu ochiul în urma mea
singur singur singur
tremur plin de ură gândindu-mă
la viața irosită prostește
în brațele tale am îmbătrânit
mă simt o bătrână sferă
de vreo zece mii de ani
stau în inelul tău de vrăjitoare
sunt singur în patul meu
de aur pierdut la cărți
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui George Zarafu, cu toată stima, după ce am avut plăcerea să-l ascult
Epigrame sute, mii,
Spui în ritm de vijelie.
După câte minte ții...
Ești o... enciclopedie!
epigramă de Gheorghe Culicovschi din revista "Haz de Necaz", nr. 14 (iunie 2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Învățătoarea
Țin minte-un timp ce nu l-a șters uitarea,
Când, lângă chipul mamei, mult iubit,
Îmi apărea alăturea alt chip,
Un chip frumos și blând: învățătoarea.
Eram copii, vreo douăzeci, în clasă,
Unii mai vrednici, alții mai poznași,
Dar toți tăceam când auzeam pe sală
Mult așteptații, cunoscuții pași.
Intra cum ar intra în casa ei
Și ne vorbea de câte sunt pe lume,
În limpezi vorbe, pline de temei,
Și pentru înțelesul nostru-anume.
Voi ști oricând, chiar anii de-ar mai trece,
De ochii ei, de părul ei bălai,
De mersul, de dulceața ei din grai,
De-nvățătura-i, niciodată rece.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tahicardie torențială
Nu mai ascult demult
cum picăturile de ploaie cad
peste pervazul din fereastră,
căci acum
ador
să-ți ascult simfonia
ritmului tău cardiac.
poezie de Antonio Ciprian Corneanu
Adăugat de Antonio Ciprian Corneanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii care nu se văd...
În fiecare vară merg la mare,
Mă-ndeamnă din adâncuri o nevoie,
Merg la nudism cu ochelari de soare,
Căci ochii care nu se văd, au voie.
epigramă de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
A nins în părul meu...
A nins în părul meu cu ghiocei
Și iarna vieții își arată blana,
Eu o sfidez trăind din amintiri,
Care îmi completează zilnic hrana.
Nu vreau să îmbătrânesc precum copacii,
Ca obrajii să mi se asemene cu scoarța lor,
Dar recunosc că toate oasele mă dor
Și asta mă disperă, ca și anii.
A nins în părul meu cu ghiocei
Și rău îmi pare că îmbătrânesc,
Dar ciclul vieții e normal, firesc,
Degeaba contra timpului mă răzvrătesc.
Voi face și eu ce face toată lumea veche,
Mă voi plimbe pe-alei fără pereche...
Cu traista amintirilor la purtător,
Ca să închei frumos ultimii ani sau clipe.
Nici să trăiesc prea mult n-aș vrea,
Să fiu povară celor dragi din jur,
Bătrânețea haină veche, grea,
Aș vrea s-o port cu demnitate, nu s-o îndur.
De moarte nu îmi este frică,
Simt că sfârșitul este un nou început,
Sufletul îmi spune că voi fi fericită,
Dincolo de bariera vieții, în necunoscut.
Avere n-am, să las în urma mea,
Decât cuvintele sfătoase pe care le-am primit...
Și cuprinsul poveștilor trăite,
În preajma celor ce m-au cunoscut.
Așta e viața, un balansoar cu fapte,
Iubiri frumoase fără acte...
Un amalgam de sentimente și trăiri,
Înțelepțiri de viitor pentru nepoate.
Viață, vector către necunoscut,
Iubești doar țintele înalte.
poezie de Valeria Mahok (12 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când am timp, prefer să merg într-un salon de înfrumusețare sau să citesc, să ascult muzică. Nu-mi place să stau să pierd timpul prin cafenele. Am trecut de faza aia.
citat din Cătălin Botezatu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul vieții
O viață am agonisit
Anii tineri sau tot dus
Viața mult mi-a oferit
Drumul vieți e un curs
De anii bătrîneții mei
Eu m-am ascuns
Știam că ei sunt grei
Într o zi ei m-au ajuns
Chipul era îmbătrânit
L-am văzut în oglindă
Ridat obosit m-a privit
Singur eram în tindă
O haină îmbătrânită
Tânără era strălucea
O inimă acum rănită
Din oglindă mă privea
Copii sunt la casa lor
Eu să-i ajut aș vrea
Nu au tip de un muritor
Viața pentru ei e grea
Dor îmi este de feciori
Nu știu să-i găsesc
Vor veni că mă iubesc
Îi astept mereu în zori
Piciorul care alerga
Acum se miscă greu
Mâna ce te mângâia
Îmi tremură mereu
Prieten mi e toiagul
Cu el călătoresc
Lumină să trec pragul
Lumânare tot găsesc
Lumina din loc efemer
Cu stele mici lucitoare
Atât eu timpule îți cer
Pregătit sunt de plecare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!