Tahicardie torențială
Nu mai ascult demult
cum picăturile de ploaie cad
peste pervazul din fereastră,
căci acum
ador
să-ți ascult simfonia
ritmului tău cardiac.
poezie de Antonio Ciprian Corneanu
Adăugat de Antonio Ciprian Corneanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ascultarea nepasarii si a linistii
ascult linistea sufletului meu,
ascult bataile vantului ce se plimba nepasator prin camere,
ascult pasii grei de pe hol,
ce lovesc podeaua veche
ascult rugamintile oamenilor pierduti
ascult intunericul cum isi cauta lumina,
ascult vocile de departe,
ascult durerile ce ma apasa si
ma omoara incetul cu incetul,
ascult sunetul lacrimilor
ce se preling nepasatoare pe obraz
ascult tot si nu mai sunt in stare sa vad sau sa simt ceva,
ascult ultima rugaminte de dor...
acum nu mai ascult nimic,
urechile mi-au surzit, sunt inerte la orice zgomot produs.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascult...
Incerc sa ascult cum creste iarba,
Ascult cum canta pasarile,
Ascult muzica de afara.
Ascult clopotele care rasuna,
Incerc sa ascult cum zboara un fluture,
Dar nu ascult ce spui Tu...
poezie de Andreea Brigitte Erdei (8 aprilie 2009)
Adăugat de Andreea Brigitte Erdei

Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri...
Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Și udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...
Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se auden depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud șoapte,
Și gănduri trecătoare...
Iar gândurile mele sunt confuze,
Deși e frig, eu ard de dor,
Vântul serii șuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.
Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ianuarie
Se varsă noaptea pe alte nuanțe -
Atâta iarnă și tăcere e în noi...
Mă zdrelesc încet în romanțe -
Căci ianuarie ne cuprinde pe amândoi.
poezie de Antonio Ciprian Corneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascult
Orice-mi vei spune astă seară,
Și oricât ar durea de mult,
Nu voi fugi ca astă vară,
Ci am să stau și-am să ascult.
Oricare îți va fi răspunsul,
Și-orice privire îmi vei da,
De-ai pomeni chiar și de dânsul,
Am să ascult, nu voi pleca.
Oricât de jalnic o să-ți pară
Discursul meu timid, bătrân,
Nu o să fac ca astă vară,
Am să ascult, o să rămân.
Orice cuvinte o să se zbată,
De ochii mei, sufletul meu,
Cu inimioară sfâșiată,
Am să ascult chiar de e greu.
Chiar de nu-mi pari ca astă vară,
Eu te iubesc la fel de mult,
Și-orice-mi vei spune astă seară,
Nu voi fugi, ci-am să ascult...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie fără miopie
Târziu mi-am dat seama...
Ca să împletesc poeme
Am nevoie de ochelari -
N-am să te mai pierd din vedere.
poezie de Antonio Ciprian Corneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătacire
Sub bolta sufletului meu
ard
tăcerile
și dorurile tale,
dar tu
renaști ca un Phoenix
prin văzduhul inimii mele -
rătăcită-ntr-un sărut.
poezie de Antonio Ciprian Corneanu
Adăugat de Antonio Ciprian Corneanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur în ploaie
Aș vrea să fiu singur, singur,
Să-mi aud gândurile cum țipă la mine,
Sufocate de greaua mea indiferență,
Să-mi aud bătăile inimii nebune
Ce mă-ntreabă idilic: vrei să trăiești?
Să-mi ascult sângele
Cum se scurge printre vene,
Cu aripile luate dintr-un fir de vânt
Purtând cu ele purpura vieții,
Desprinsă din amurgul unui cer.
Aș vrea să fiu singur, să fiu al ploii
Al ploii din mine, al ploii din noi,
Să gândesc în picuri de rouă
Să respir picuri de ploaie
Să m-ascund într-un picur de ploaie.
Aș vrea să mă numesc fiu al ploii și să cad:
Să plutesc adesea peste însetate simțuri,
Să răscolesc setea cu un cârlig de argint
Și să dau tuturor un moment de respiro.
Aș vrea să fiu singur, în ploaie:
S-ascult cum cade peste sufletul
Ce nici măcar umbrelă n-are.
Să mă visez un strop de ploaie:
Căci e mai simplu, mult mai simplu
Să simt și să vibrez,
Să le desprind înțelesurile,
Să le ascult muzica,
Să fiu eu însumi harpa lor de vis.
N-am reușit, trăiesc încă un eșec:
Nu pot să fiu picurii ploii,
Nu pot să m-ascund într-un bob de rouă
Căci nici ploaia nu m-ar crede.
N-am reușit să fiu decât... o ploaie,
O ploaia searbădă și tăcută,
O ploaie insipidă de cuvinte.
poezie de Gheorghe A. Stroia (25 august 2010)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna ei
Îmi place să te sorb din priviri...
Mi-am aruncat privirea către tine
Și ai naufragiat prin tăcerea sufletului meu
Ca un taifun pierdut printre ruine.
poezie de Antonio Ciprian Corneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ebrietate specifică
Mă strecor încet pe bulevard,
noiembrie aleargă ca un nebun.
sub pașii mei, lumea prinde contur...
ce noiembrie mahmur.
poezie de Antonio Ciprian Corneanu
Adăugat de antonio.corneanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorcova veselă...
În casa veche a bunicii
Stau la fereastră și ascult
Cum mă ureaza bravi amicii...
Ce-și duși cu sorcova demult!
epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de seară
Mă cufund într-un somn agitat
Cu gândul la tine -
Cutreier patul de la nord la sud
Și într-un vis de la est la vest.
Nu mai există latitudine în sentimente
Și nici longitudine în ceea ce gândim...
E atât de mult spațiu între tu și eu,
Eu și tu;
Căci mii de oceane nu pot naviga
Corăbiile sufletului meu și
Adâncul tău niciodată nu va fi cucerit
Căci lacune, lacune îl vor cotropi....
- Ooo, tu!
Tu, cea cu doină-n suflet și lacrimi peste inimi,
lasă-ți profanul în iertare și uită prezentul;
- Vino!
Vino repede în zare, cu mine sau fără mine.
Simte descătușarea gândului pribeag
Și exaltă-ți simțurile cu libertate,
sărută-mă si strânge-mă-n brațe.
Nu te voi mai pierde niciodată.
poezie de Antonio Ciprian Corneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascult pietrele
Am inima grea de iubire
de aceea mă hotărăsc
să ascult pietrele
ele îmi sunt confidente
neclintite și ferme
îmi lipesc tâmplele de ele
duritatea
de răceala lor
ele cunosc secretele împitririi
le ascult șoaptele
cu pleoapele întredeschise
mă apăr de fotonul sâcâitor
al luminii
care pătrunde nestingherit
în toate ființele
cu trufia lui solară
ascult glasul pietrelor
strigătele lor mute.
Spun multe povești
despre oameni și inimi
pietrele.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima rugăciune
Mă tem că ultima ta privire
va fi prima rugăciune
rostită în taină
la fiecare intrare în
catedrala amintirilor.
Îmi port mantia
gândurilor cu tine
prin același ținut pustiu,
căci aici,
doar liniștea ta
mă poate hrăni -
mă poate zdreli.
Voi păstra ultimul tău chip
cu veșmânt de fericire
ca singura icoană
făcătoare de minuni -
de minuni...
și așteptări -
de minuni,
de speranță
și doruri neprihănite.
poezie de Antonio Ciprian Corneanu
Adăugat de antonio.corneanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima rugăciune
Mă tem că ultima ta privire
va fi prima rugăciune
rostită în taină
la fiecare intrare în
catedrala amintirilor.
Îmi port mantia
gândurilor cu tine
prin același ținut pustiu,
căci aici,
doar liniștea ta
mă poate hrăni -
mă poate zdreli.
Voi păstra ultimul tău chip
cu veșmânt de fericire
ca singura icoană
făcătoare de minuni -
de minuni...
și așteptări -
de minuni,
de speranță
și doruri neprihănite.
poezie de Antonio Ciprian Corneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranțe
Ascult, privesc și iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără să știe de-al meu gând
care îmi spune că se poate.
Că pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu știu unde mi-e locul.
Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.
Ascult, privesc și iar ascult
lumea cu ea necruțătoare,
privesc cu ochii spre pământ
să văd acum cum crește-o floare
și văd pământul numai ars
de pașii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu știu unde-i zarea.
Și totuși merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
știu că pot să prind iernări
și toamnele râzând plecându-mi.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă iubito....
Iartă-mă iubito, de tăcerea mea
Am crezut mereu, în iubiri visate
Când în drumul meu până la o stea
Te purtam în gând peste zi sau noapte.
Iartă-mă iubito, că te știu demult
Doar a mea și înca-nimănui
Iar sărutul tău încă-l mai ascult
Fără să mă vrei, fără să îmi spui
Vorbe de ocară, vorbe de alint
Fără să te cred, fără să te mint.
Iartă-mă iubito, mâna mea e grea
Nu mai face semne de la o fereastră
Ochii mei acum sunt o simplă stea
Iar tăcerea vrea iar să se mai nască
Am plecat iubito, lacrima mă curmă
Am murit iubito, am rămas o umbră.
poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătorile cu tine
De sărbători întoarce-te acasă,
hai în brațele mele
și vino să te așezi în sufletul meu -
să ne iubim până la capătul lumii.
În tăcere să-mi colinzi dorul de tine,
prin fiecare sărut
să tremuri toată!
Revino-mi în inimă
cu toată înverșunarea și
amândoi să redefinim
iubirea și păcatul...
și nemurirea.
poezie de Antonio Ciprian Corneanu (17 decembrie 2019)
Adăugat de antonio.corneanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascult cântecul păsărilor. Mă uluiește această manifestare a ritmului în milioane de forme diferite în lumea luminii, a culorii și a formelor și muzica mea rămâne tânără prin contactul cu ritmul pururi tânăr al Naturii.
citat din Leos Janacek
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tac, vorbesc
Când vorbesc de fapt tac
Când tac și ascult, vorbesc
Ceea ce nu am să cunosc
De mereu am să vorbesc
De nu am să tac si vorbesc
Fără să ascult, să vorbesc
Ce eu nu pot să vorbesc
Neavând gândul celui ce-l ascult
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!