Râul

Minciunile pe care le spui
Rup tăcerea
Ce se aşterne
Peste râul întunecat
Ce duce spre locul
Unde lumina înţelepciunii
Nu ajunge
Unde bunătatea şi frumuseţea
Au fost de mult uitate
Rupte de pe cer şi aruncate
În hidoase şi reci încăperi

Minciunile pe care le spui
Te fac să simţi durerea,
Strigăte de suferinţă
Sparg liniştea în mii de cioburi
Ce-ţi rănesc privirea
Obişnuită să vadă
Doar lumină şi fericire,
Oamenii din jurul tău
Îşi schimbă măştile
Cu măşti groteşti
Ce parcă râd de tine

Minciunile pe care le spui
Muşcă cu colţi de fier
Din sfera de lumină
Pe care ai creat-o
Cu jumătatea ta
Împlinind blestemul ce spune
Că perfecţiunea nu există
Lăsând pe chipul tău
Urme adânc sculptate
Ce par mereu a fi
Un râu ce din drumul său nu se abate.

poezie de Calin Ioan Acu
Adăugat de Dinu Mihaica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini şi umbre

"Îţi plac minciunile?" a întrebat Shallan.
"Minciunile bune," zise Pattern,
"îmi plac toate minciunile bune."
"Care sunt minciunile bune?" întrebă Shallan,
grijuliu să-şi ia notiţe, subliniind exact cuvintele lui Pattern.
"Minciunile care sunt adevărate."
"Pattern, adevărul şi minciuna sunt noţiuni opuse."
"Hmmmm...
Lumina face posibilă umbra,
adevărul face posibile minciunile. Hmmmm..."

poezie de Brandon Sanderson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-mi spui...

De-mi spui cine-a dat viaţa întâiului atom,
De-mi spui de unde vine pe lume întâiul om,
De-mi spui unde să află fiinţa prea putinte
Ce lumea a creat-o zicând două cuvinte,
De-mi spui de ce e lumea şi care-i ţinta sa,
De ce se mişcă totul şi-n veci se va mişca,
De-mi spui aceste toate, atunci m-apuc şi eu
Să-ţi spun cam unde este şi cum e Dumnezeu.

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi plac minciunile... Nici măcar minciunile prin omisiune. Adevărurile crunte pot fi confruntate, poţi triumfa asupra lor, însă minciunile îţi distrug sufletul.

citat din Patricia Briggs
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciunile reprezintă o mică fortăreaţă; înlăuntrul lor te poţi simţi puternic şi în siguranţă. Graşie micii tale fortăreţe de minciuni, poţi să-ţi guvernezi viaţa şi să-i manipulezi pe alţii. Fortăreaţa are însă nevoie de ziduri, aşa că o să construieşti multe. Ele sunt justificări pentru minciunile tale. Ştii, ca şi cum ai încerca astfel să protejezi o persoană pe care o iubeşti, să o ţii departe de dureri. Orice anume funcţionează în acest fel, te face să te simţi foarte bine cu minciunile tale.

citat din W. M. Paul Young
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

La tine râul mi-l trimit:
Ai să-mi spui, mare, bun venit?
Aşteaptă râul să spui –da.
O, mare, nu te încrunta!
Eu am să-ţi aduc răcoare
Pe unde de izvoare.
Spune – da şi mă ia!

poezie celebră de Emily Dickinson din Almanah "Convorbiri literare", traducere de Brânduşa Popescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există trei feluri de minciuni: minciunile, minciunile afurisite şi statisticile.

atribuit lui Benjamin Disraeli
Adăugat de Loredana Foca
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde bate vântul

ai putea să-mi spui
de ce porţi pe umeri întunericul
şi nu-l fugăreşti călcându-l în picioare

el se loveşte de ochii fiecăruia
cu o furie oarbă
pe care nu pot să o înţeleg

lumina îmi curge din ei
fără lacrimi
şi nu pot să-i opresc să privească departele

de unde bate vântul
vine praful şi ierburile îl subţiază
oamenii îi întorc spatele
şi nu se lasă orbiţi

poţi neglija întunericul din tine
dar nu neglija lumina
care îţi călăuzeşte paşii.

drumul pe care mergi
nu-i numai al tău
dar vei ajunge singur unde trebuie
şi eşti aşteptat

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roots

Chişinău sau cum să fugi de taxator de la Creangă în sus două staţii
Chişinău sau cum să-ţi iei bătaie pe lângă clădiri guvernamentale
Chişinău sau unde-l poţi vedea pe Dumnezeu la manifestări politice
Chişinău sau cât de distructivă poate fi pacea
Chişinăul de suprafaţă
sau Chişinăul underground, cu lumini,
sau pur şi simplu străzile Chişinăului de mai
unde femeile participă la un festival de modă local.
Locul în care să te îndrăgosteşti şi să le urăşti
când te părăsesc pentru altul mai cool,
loc în care să minţi şi să spui adevărul
să vomiţi în chiuvetă după beţii iresponsabile.
Acolo unde ţigările sunt de 4 ori mai ieftine decât la Iaşi
barurile ademenitoare prostituţia în floare iar poliţia
nu cunoaşte fenomenul. Acolo unde taică-meu a dat un examen de admitere
în '74 şi pe urmă n-a mai făcut nimic notabil cu viaţa lui,
unde soră-mea îşi duce propria
supravieţuire.
Locul unde ruşii se pretind moldoveni
moldovenii habar n-au
iar românii pe cale de dispariţie.
Chişinăul care îşi revine
Chişinăul căruia nu-i pasă e Chişinăul care atrage
din provincie oameni în căutarea realizării
şi din care se pleacă hemoragic pretutindeni
în căutarea aceleiaşi realizări.
Dacă spui Chişinău, spui toate speranţele au murit
dar oamenii se încăpăţânează să continue
spui se.... se naşte şi se abandonează mult
spui cineva vinde tablouri
cineva iluzii ieftine pe net
spui cocioabe care jenează vile rezidenţiale
spui mâhnirea.
Chişinău sau cum să iubeşti cu dovada în faţă
că cea mai de jos treaptă a degradării
poate fi dusă oricând
şi mai jos.

poezie de Dumitru Alexandru Gheras
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciunile

Dar, hai, să ne spunem minciuni importante,
Dar, hai, să ne spunem minciuni şi mai mici,
Aşa cum amanţii le mint pe amante
Şi ele îi mint pe pământ pe aici.

Dar, hai, să ne spunem cu patos braşoave,
Dar, hai, să vedem cine minte mai mult,
Ascultă delirul consoanelor grave,
Cum şi eu minciunile tale le-ascult.

E foarte frumoasă, e foarte frumoasă
Minciuna aceasta pe care mi-o spui,
Aşa că, te rog, şi pe mine mă lasă
Să palavrăgesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.

Concurs de minciuni la echipe şi solo
Şi ies campioni mincinoşii cei mari,
Dar, dragă Păcală, tu ce faci acolo?
În campionate de ce nu apari?

Se minte cum nu s-a minţit niciodată,
E multă minciună la noi pe pământ,
Sunt false recursuri şi nu-i judecată,
Balanţa cea veche-a dreptăţii s-a frânt.

Dar, hai, să minţim fără nicio ruşine,
Dar, hai, să minţim în direct şi-n răspăr,
Că poate prin rău vom ajunge la bine,
Minciuna supremă va fi adevăr.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc...

Privesc spre zarea îndepărtată,
Şi aud cum liniştea se aşterne.
Mă uit la omul care a fost odată,
Şi văd prin versuri cum discerne.

Privesc des spre zorii dimineţii,
Şi aştept cu multă nerăbdare...
Poeziile sale sunt râurile vieţii,
De unde mă adăp cu încântare.

Privesc spre locul care o să vină,
Şi observ că, el este deja prezent.
În jurul său este numai lumină,
Luceafărul străluceşte-n testament.

Privesc spre marea învolburată,
Prin care Eminescu ni se arată...
Constat că spiritul lui încă trăieşte.
Azi, la 170 de ani, el ne zâmbeşte!

poezie de Ovidiu Kerekes (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evey Hammond: Tata a fost scriitor. L-ai fi plăcut. Obişnuia să spună că artiştii folosesc minciunile pentru a spune adevărul, în timp ce politicienii folosesc minciunile pentru a acoperi adevărul.
V: Un om pe placul meu.

replici din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa mergi cu fruntea sus

Să mergi mereu cu fruntea sus, femeie
Să nu-ţi pleci capu-n faţa nimănui
Chiar dacă suferi viaţa nu se încheie
Eşti unică ca tine alta nu-i!

Şi sufletul să nu ţi-l laşi călcat
De nimeni niciodată, în picioare
Respectă-te mai mult căci e păcat
Să ai un suflet sfărâmat, care te doare!

Învaţă-te să ai grijă de tine
Iubeşte-te aşa... aşa cum eşti
Tu eşti frumoasă ştii asta prea bine
Şi altceva nicicând să nu gândeşti!

Femeie, fii mereu pretenţioasă
Să nu te mulţumeşti doar cu puţin
Fă nazuri dacă vrei, fii mofturoasă
Cu sentimentele care îţi aparţin!

Şi dacă vor dori să te doboare
Să nu îţi pleci privirea-n faţa lor
Păstrează-ţi frumuseţea şi a ta candoare
Chiar dacă simţi durerea rănilor!

Să nu te rogi de ei să te iubească
Nu te-njosi şi nu te întrista
Şi nu-i ruga să nu te părăsească
Să plece... chiar de suferi, tu vei rezista!

Mergi mai departe... iartă, uită
Şi viaţa-n continuare să-ţi trăieşti
Lângă cei care tu te simţi iubită
Şi-ţi dau iubirea, fără să cerşeşti!

Trăieşte-ţi viaţa, dar cu demnitate
Mereu, mereu să ai respect de sine
Învaţă să spui "NU" cu fermitate
Când simţi că vor să profite de tine!

Vor profita şi-ţi vor lua bunătatea
De vor vedea că mereu sovăieşti
Din suflet îţi vor lua naivitatea
Şi niciodată n-ai să mai zâmbeşti!

Femeie meriţi mai mult de la viaţă
Nu te agăţa de cei ce te rănesc
Tu meriţi zâmbet, nu lacrimi pe faţă
Şi oameni care sincer te iubesc!|"

Georgiana Niţă

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tare te mai obosesc minciunile! Atunci când le asculţi, nu când le spui...

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşirea la lumină

În convingere se topeşte adevărul
oglindă a reflectării în suflet,

de carnea cuvântului face cute
unde înţelesuri ascunse aşteaptă
ieşirea la lumină.

Gândurile respiră adânc înălţimea
punând la un loc unitatea în diversitate
cu palmele doldora de rod
însămânţat să încolţească.

Nopţile cu ochii la vitralii,
sparg întunericul cu privirea
şi lasă câte o rază de lumă
peste tăcerea care prinde trup,
dar nicio umbră nu se aşază
în cutele somnului.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntorc la linişte

Vreau să devin bătaia inimii mele
Şi ţipătul sufletului să nu-l mai aud
Să-mi duc singurătatea în vacanţa mare
Şi visele de-acum să mi le urc în pod.

Boabe de minute sau o mulţime de ani
Momente suspendate în orele toate
Te privesc între fărămituri de timp sideral
Mă întorc spre gândurile mele uitate.

Mă-ntorc la liniştea silabelor nescrise
M-adun în jurul meu lipită de lumină
Cuvinte sap în râul care mă inundă
Descopăr curcubeul din mine ce înclină

Mă-ntorc la liniştea dintâi şi sper în tine
Lăsând doar timpu'-n urma lui, ce nu-i de vină.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai multe blocaje pleacă de la încrederea pe care o ai în tine. Iar poveştile joacă un rol foarte important! Ai mare grijă la poveştile pe care le spui despre tine. Mai ales la cele pe care ţi le spui ŢIE! Ele îţi definesc realitatea - arată ce e "normal" pentru tine. De acolo îţi schimbi modul în care gândeşti - atitudinea - acţiunile şi automat, rezultatele şi viaţa! Ce poveste alegi să îţi spui astăzi despre tine?

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciunile rănesc şi pier, Adevărul este rănit, dar trăieşte vecinic.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Şi mă simt atât de goală
Şi totuşi atât de plină.
Zâmbetele-mi zboară,
Sufletu-mi suspină.

Îmi patrund adânc in suflet
Ochii tăi, lumină.
Pe sunet de vioară,
Inima-mi alină.

Braţele tale, strans mă-nconjoară
Pământ şi rădăcină.
Eu sunt a ta fecioară,
Tu intuneric, eu lumină.

Mi-e dor, mi-e dor de tine.
Chipul eu ţi-l uit.
Şi glasul tău cel dulce
Pe buze cerc să-l cânt.

Te vreau aici, aproape,
În braţe să mă ţii.
Vorbele dulci toate
Te rog să mi le spui.

Dar esti departe, stiu.
Unde esti nu pot ajunge.
Aici este pustiu
Şi sufletul imi plânge.

poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-vă din lumină

Călătoream dinspre apus spre răsărit
şi am văzut, că moarte nu există,
că toate insurecţiile asupra acestui regim
sunt ornamente în jurul vieţii săpate,
şi mai sunt dihotomii ale Limbii,
ce, dacă e mută,
în "panta rei" o trezesc îngerii încuviinţaţi
de un om, de un om.
Dinspre apus călătoresc în fiecare zi
şi-mi decelez singura proverbialitate occidentală,
despre donatorii de sânge îndrăgostiţi de timp,
de unde pleacă înspre origini, spre lumină.
Atât de flegmatic am călătorit şi am descoperit
ce inutili în inserţiuni sunt vesticii,
care proslăvesc misterul beznelor.
Pe coloana vertebrală a estului e atâta lumină,
încât presimt revigorarea
sosirii mele din călătorie,
în locul de unde am pornit dinspre Apus.
Panta rei, ca o milostivă alegorie
a umanităţii...
Încep să călătoresc
pe unde mă duce lumina mută
din interiorul creierului, identic cu mine:
-Daţi-vă din lumină,
daimonii s-au întors
cu faţa spre soare.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încet, încet te uit... dar nu, nu pot

Rareori ne gândim la ceea ce avem,
dar mereu la ceea ce ne lipseşte,
spunând:
Acesta este modul,
în care eu trăiesc în present...

Acesta este modul,
în care definesc eu, cine sunt cu adevărat,
un prost, dar un prost îndăgostit.
Acesta este modul,
în care definesc eu iubirea,
ca pe ceva de sine înţeles... dar fără tine...

Nu te mai visez iubita mea,
încet, încet te uit... dar nu, nu pot.
Nu te mai chem, te-am alung din mintea mea,
şi nici nu te mai pot iubi... sau nu.
Încerc doar să par indiferent,
la fel cum ai fost şi tu...

Eu acum,
nici nu mai doresc să te iubesc.
Încerc, îmi este greu fără tine,
dar asta este... o suferinţă, care mă seacă,
... un foc întunecat al răului total...

Nu a fost vina ta
că tu nu m-ai mai iubit,
dar a fost vina ta pentru minciunile,
care cu o candoare prefăcută,
mi le aruncai... crezâdu-mă prost.
Cum de altfel şi eram... orbit în iubire...

Acum eu vreau
să mă înţelegi... şi să accepţi,
nu sunt nici rău, nici indiferent,
dar acum m-am împăcat cu mine însămi,
ştiind că am reuşit să trec
peste focul întunecat,
al unei iubiri neîmpărtăşite...

Nici nu exult la gândul,
că acum ai început să mă iubeşti.
Dar numai eu ştiu,
cât de greu mi-a fost să te uit,
să mă regăsesc... singur făr de tine...

Îţi urez şi ţie baftă la uitat... sau nu,
undeva, cândva ne vor întâlni,
şi vom încerca,
să trece nepăsători unul pe lângă celălalt...

Nu, nu putem,
focul iubirii nu ne lasă,
cădem unul în braţe la altul...
sudaţi în nemurirea dragostei
... dintre noi...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!