Vine Toamna
Vine Toamna!
Încet se trece vara și verdele se moare
Grădina înflorită își pierde din culoare.
Mireasma florii piere,.... un abur în amurg
Cocorii albi în cârduri, încet, încet se scurg.
Un cuib pustiu, sub grindă, în curte la bunici,
Îi duce deja dorul, voioasei rândunici.
Iar sus pe hornul casei o barză agitată
Privește melancolic, în jur, ultima dată.
Din stână, de la munte, spre sat coboară-ușor
Țurcane albe, negre,... păstori cuprinși de dor.
Hărpărețele omizi fac ravagii prin livadă
Ordonate și "cuminți" au pornit a lor cruciadă.
O frunza mică plânge, speriată în cădere
Simțind pe propria-i piele a vântutui putere.
Bătrânii pomi, săracii, sunt tot mai necăjiți
Ieri au fost plini de viață, azi tot mai ruginiți.
E seară tot mai iute și soarele-i mai trist
Doinește prins de jale un greier "chitarist".
Iar ploaia-i tot mai rece și norii-s tot mai gri
Uscate, arse, ofilite, întinsele câmpii.
Apare-n dealuri Toamna, coborând la pas spre vale
E pe drum, ajunge sigur,... nu e altă cale!
.................................................
Mă cuprinde o tristețe... însă remediabiă
Căci aud că anu-acesta, Toamna va fi agreabilă.
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte - Poezii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vine Toamna
De la deal înspre câmpie
Zboară zvonul, susotind,
Vântul spune c-o să vie
"Ea", în vizită curând.
Vorbesc pomii, de-i asculti,
Între ei, parcă cu jale.
Cic-a fost văzută-n munti,
Coborând încet spre vale
Într-o rochie de "rugină",
Încăltată în "noroi",
Cu alura-i de regină,
În caleasca ei de "ploi".
Soarele îi face loc,
Norii, crainicii fideli,
Adunati parcă ad-hoc
O anuntă-n chicoteli.
Frunzele cuprinse-n ceată
Înteleg că... nu-i a glumă.
Au simtit spre dimineată
Pe-a lor haină verde... brumă.
Salcâmi povestesc în doi:
Ce-o să fie oare frate?
Că de-atâta vânt si ploi
Sigur vom fi "rupti de spate"!
În grădini se sterg culorile.
Gri e... noul trend la modă.
Triste-si plâng azi florile
Ultima lor odă.
Fluturii se pierd prin crânguri
Si cocori dispar în zare,
Iar broscoii din adâncuri
Îsi pierd cheful de "cântare".
Doar un greier, cu sperantă
Cântă încă la chitară,
Cu putină arogantă:
"Vesnic, vesnic va fi vară!"
Marius Alexandru
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin-când vine toamna
Nu-mi ajungi și n-avem timp
În fiecare scurtă zi,
Așteptăm nopți mai lungi
Să ne putem și noi iubi.
Mi-a căzut pe gură frunza
Unui ultim arbor frânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ
Ia-ți pe umăr haină groasă,
Ia-ți flanelul tău răsfrânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Desfrunziri eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri și-nviem uneori.
Mi-a căzut în noapte mâna
Când am vrut să te descânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Unde e căldura verii,
Pașii noștri unde sunt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Desfrunziri eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri și-nviem uneori.
cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Și vine toamna
Si trece vara, vine toamna
cât de aproape tu mā simti?
las frunzele sā-mi steargā fata
si buzele zilei pustii...
Iar gândul sā treacā cu zborul,
ca noptile ce-au fost fierbinti,
în verile când mā scāldai cu dorul
si mā chemai sā nu mā uiti...
În locul verii vine toamna
când strugurii sunt moi si copti
se coc si merii lângā poarta
sārutului cu foi de soc..
Dacå pādurea este goalā,
vād urma pasilor trecuti
când ne plimbam pierduti în varā
fārā sā stim cā toamna dor...
Si trece vara, vine toamna
dar trec si anii printre noi,
rāmân si singuratici pomii
cu frunze galbene ce mor!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
De la deal înspre câmpie
Zboară zvonul, susotind,
Vântul spune c-o să vie
"Ea", în vizită curând.
Vorbesc pomii, de-i asculti,
Între ei, parcă cu jale.
Cic-a fost văzută-n munti,
Coborând încet spre vale
Într-o rochie de "rugină",
Încăltată în "noroi",
Cu alura-i de regină,
În caleasca ei de "ploi".
Soarele îi face loc,
Norii, crainicii fideli,
Adunati parcă ad-hoc
O anuntă-n chicoteli.
Frunzele cuprinse-n ceată
Înteleg că... nu-i a glumă.
Au simtit spre dimineată
Pe-a lor haină verde... brumă.
Salcâmi povestesc în doi:
Ce-o să fie oare frate?
Că de-atâta vânt si ploi
Sigur vom fi "rupti de spate"!
În grădini se sterg culorile.
Gri e... noul trend la modă.
Triste-si plâng azi florile
Ultima lor odă.
Fluturii se pierd prin crânguri
Si cocori dispar în zare,
Iar broscoii din adâncuri
Îsi pierd cheful de "cântare".
Doar un greier, cu sperantă
Cântă încă la chitară,
Cu putină arogantă:
"Vesnic, vesnic va fi vară!"
poezie de Marius Alexandru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine încet amurgul
Vine încet amurgul ca o ceață deasă
Și un văl tot mai rece peste ani îți lasă
Tainele tăcerii spun ciudate șoapte:
Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte?
Unde dormi la noapte?
Vine încet plecarea ca o judecată
Un vârtej la capăt are calea lată
Dacă de la ceruri au să te alunge,
Unde te vei duce, unde vei ajunge?
Unde vei ajunge?
Vine încet sfârșitul ca o despărțire
Ori spre întuneric, ori spre strălucire
Vine viața care veșnic nu va trece
Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece?
Unde-o vei petrece?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel prin toamna vieții
Încet străbat prin toamna vieții
De vânt aleea pustiită;
Plimbarea lor este vrăjită
De amintirea tinereții.
Și dacă frunza-i arămită,
Ei nu se dau pradă tristeții;
Încet străbat prin toamna vieții
De vânt aleea pustiită.
Ea se simte-ntinerită,
Iarbă-n roua dimineții;
E ocrotită și iubită
Pe drumul greu al bătrâneții,
Ce-l străbat prin toamna vieții...
poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi Toamna se trece
Cad lacrimi de frunze-n rugina si sange,
Cu vantul in vuiet ea geme si-si plange,
Trecutul de aur ce ieri l-a avut...
Atata splendoare ce iute-a trecut!
O raza timida razbate prin nor,
Si... ramuri uscate se nalta cu dor,
Dar, cad obosite si-n trosnet se frang,
Si-n linistea noptii le-auzi cum tot plang.
Carari de arama se-ntind spre neant,
Covor rece-al mortii, tablou dezolant,
Azi Toamna se trece, se stinge prin ploi,
Cedand locul Iernii cu neaua ei alba si... visele noi.
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna!
Vine toamna! Vântu-n pale,
Poartă frunzele-n spirale.
Vara mi-au închis-o-n cufăr.
Lacul n-are flori de nufăr.
Păsările cântă-a jale.
Vine toamna! În gradină,
Pomii-s goi, ori cu rugină.
Eu stau singură și tristă
Și trec vara în revistă,
În acord de cavatină.
Vine toamna! Numai umbre
Pe-arborii cu chipuri sumbre.
În răstimp, de peste vară,
Fac sufletul să-mi tresară,
Amintirile-n penumbre.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă poartă toamna
Mă poartă toamna pe alei
Și pe cărări ce curg încet,
Când pică frunzele-n scântei,
Iar vântu-i tandru și discret.
Mă poartă toamna în iubire,
Acoperindu-mă cu dor
Și-aproape de nemărginire,
În amintiri... mă înfășor.
Mă poartă toamna și mă plouă
Printre culori ce ruginesc
Și strâng în palmele-amândouă,
Al clipei trup dumnezeiesc.
Mă poartă toamna și mă duce
Într-un iatac... ca un fior
Și-n așternuturi zăbăuce
În care-am învățat... să zbor
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
o ușă scârție timpul, spre vale încet suspină-n apă
o bufnitură
vântul aduce frânturi în ecouri, zarea tace
se întunecă-ncet, ușor ne-mbracă noaptea
speriat, un greiere a uitat să se stingă
aburul pământului se ridică, construiește un nor
prind în mine încă clipe târzii
toamna suspină, încă îmi întide o mână
e rece, e albă, e senină
frigul bate la ușă, mai întâi cu răcoare
o dungă de penumbră, tușează ochii tăi
strâng brusc mâna, cumpăna se sprijină-n fântână
pași repezi duc ulița în urechile noastre
încă nu-i noapte
ceva se rostogolește-n țărâna casei
lipit de pământ, trenul mă duce
un șuierat prelung prin vale obosește
trosenește un vreasc, de sus cad stele
se aude depărtarea cum coboară, dinspre cer
în noapte toamna
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu rele și bune
Picioarele tale
Și-ascund în sandale
Secreta venire
La mine-n iubire.
Și buzele mele
Sărută curele,
Secretă, sub ele,
Simțind a ta piele.
Sub care, secret,
Pulsează încet
Un sânge iubit,
Spre mine pornit.
Ce-i drumul, iubire?
O piele subțire,
Sub care, spre mine
Piciorul tău vine.
Să fie-ncălțat,
Secret sărutat.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va veni toamna...
Va veni toamna
Curând și grăbit,
Soarele se duce trist la culcare,
Iar frunzele galbene-n jocul lor strâmt,
Hai -hui o pornesc în lumea asta mare.
Va veni toamna
Cu plete arzând,
Și haine de vânt, transparente, din ceață
Dar ne va saluta rând pe rând
În oricare tacută dimineată.
Va veni toamna
Vezi, parcă nu mai au loc
Cocorii și berzele să stea pe casă,
Va veni toamna
Și căt nenoroc
Să fim părăsiți de-a verii crăiasă.
Va veni toamna
Mă doare un gând
Că și viata mea spre toamnă se-dreaptă
În mine speranțele și zilele-mi plâng
Și va fi ceata.... în orice dimineată.
poezie de Mihaela Ciubotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge toamna
Plânge toamna cu frunze ruginii,
Peste ochii tăi iubito și peste câmpii.
Plânge toamna peste meleagul nostru sfânt,
Peste iarba care se ascunde în pământ.
Plânge cum plânge o mamă după copiii săi.
Toamna plânge peste copacii goi de pe alei.
Iubito dacă vrei pot să rog toamna,
Să numai plângă peste ochii tăi.
poezie de Vladimir Potlog (2 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Toamna de acum
Trece toamna șchiopătând pe cărările știute
și amar pune în pomi lăsând frunze ruginite,
le mai scutură pe jos vânturile învrăjbite
și cât e de lung și lat cimitirul cu morminte.
Trec pe drumuri rar perechi ce își amintesc de multe
și de frunzele din pomi și de vremuri petrecute
și-amintesc de primăveri și albite ierni trecute
și de timpul lor demult cu povești îngălbenite.
Un copil pe două roți calcă morțile uscate
urmărit de mama lui și de două babe cloanțe
și nu știe că pe jos sunt o droaie de frunzițe
și pe margini pomii groși tremurând din crengi golite.
Toamna timpul și-a lungit peste timpul iernii slute
și mai cerne prea încet doar în munții unde-s ciute
și în timpurile ei sunt colindele cântate
și în brazi și-a atârnat beculețe colorate.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur
Se sparge bolta toamnei cristalină
În cioburi de culoare ruginie
Și peste inima-mi, și-așa prea plină,
Revarsă seve dintr-o altă vie!
Fâșii de galben, sângeriu și verde
Se rup în munți, pe dealuri și câmpii
Și dorul mă găsește și mă pierde
Cu sufletu-ndoit că n-o să vii.
Uscate vrejuri de o aspră brumă
Sugrumă Rațiunea-n câte-un loc
Și toamna rece vitrega mea mumă
Mă biciuie cu vergile-i de foc.
Când nu cad stele, plouă peste vise
Și-n echinocțiul sufletului meu
Bat în zadar la porțile închise!
Sunt singur și împovărat de greu.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O frunză de toamnă ruginie se naște în primăvară, trece prin vara vieții, apoi toamna se desprinde încet din pomul vieții și parcă spune: "Ce frumos este să zbori pentru prima și ultima oară!".
Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna
Zbenguie vara încinsă,
Din tălpi scapără scântei,
De tristețe e cuprinsă
Că se duce vremea ei.
Lanurile-ngălbenite
Își arată roadele,
Livezile pârguite
Aprind lampadarele.
Vântu-aduce adiere
Hoinărind în deal la vie,
Strugurele-a prins putere,
Plină-i vena sângerie.
Florile din grădiniță
Cu răbdare suferă,
Cad ușor în neputință
Și petale-și scutură.
Pe-o floare de busuioc
Ce-ar vrea să se scuture
S-a oprit o clipă-n loc
Minune de fluture.
Puf ușor de păpădie
Din înaltul cerului
A căzut fără să știe
Chiar în gura leului.
Seara negre umbre-adună,
Deschizând zăvorul porții,
Veghează sub clar de lună
Singură regina nopții.
Vine toamna dinspre munte
Cu năframa-ngălbenită,
Franjurii îi curg pe frunte
Din marama-i zdrențuită.
Coboară-n liniște spre noi
Și soarelui îi fur-o rază,
Vor veni zile reci și ploi,
Domnul să ne aibe-n pază.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor. O frunză de toamnă ruginie se naște în primăvară, trece prin vara vieții, apoi toamna se desprinde încet din pomul vieții și parcă spune: "Ce frumos este să zbori pentru prima și ultima oară!".
Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepasare
Toamna lumii se-ncovoaie
Trist sub știri de cataclism
Toamna mea, încă vioaie
Pe sub pași de pomi cu frunze
Naintează mereu
Vioi
Pașii mă poartă pe coarde întinse
Viorile triste
De teamă că le va plezni arcușul
Suspină.
În grădină un greier hoinar
Iar a încurcat anotimpurile
Ce-i pasă lui că toamna mea e venit?
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-aude trist și sunetul viorii
Se scutură acum petala florii
La început senin de primăvară,
Se-aude trist și sunetul viorii
Ce-odată ne cânta seară de seară.
Suferința mea nu se mai curmă,
Numai viața mea încet se stinge,
Și voi lăsa de dor numai o urmă
A lacrimei ce sufletu'-mi atinge.
Nu au mai ieșit de sub zăpadă
Nici ghioceii albi și minunați,
Singurătatea nu vor să îmi vadă,
Și veșnic au rămas tot îngropați.
Și iarna pare că nicicând nu trece
Și eu rămân aici tot înghețat,
În dorul greu, pustiu și tot mai rece,
De-o simplă amintire agățat.
Se scutură de dor toți trandafirii,
Și flori în glastra veche nu mai sunt,
Inima îmi scutur de praful iubirii,
- Iubirea-i doar un simplu amănunt!
poezie de Răzvan Isac (26 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!