România, cuvânt magic
Hai să dăm mână cu mână
Toți românii de neam dacic,
Țara noastră să rămână
ROMÂNIA cuvânt magic!
madrigal de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Au trecut o sută de ani
O sută de ani trecură
De la marea sărbătoare
Când românii se uniră
Între vechile hotare
Și-acum, după o sută de ani
Am ajuns niște sărmani
Țara noastră o ciuntiră
Vecini răi care-o râvniră
Poporul-mpuținară
Glia noastră o tăiară
Și-am ajuns la o adică
România noastră mică...
Hai să dăm iar mână cu mână
Cei cu inima română
Să facem iar sărbătoare
Cu România noastră mare!
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În țara numită România
Oameni buni și lume bună,
România ne e mumă.
România noastră Mare,
cu Dunăre, Carpați și mare.
România legendară
cu români de viță rară.
România dodoloață
unde toți am primit viață.
Am stat de strajă la hotară
și-am apărat această țară.
Aici ne e țara și neamul.
Aici ne e râul și ramul.
Aici viața nu-i amară.
De ce să plecăm afară?
Când cei aleși să cârmuiască
închină țara românească
marilor puteri din lume,
se leapădă de al său nume.
Hai să dăm mână cu mână
cei cu nație română!
Să readucem în țară
iar, frumoasa primăvară.
Aici am fost și vom rămâne
stăpâni pe ape și pe grâne.
Vom trăi și vom lucra moșia
aici, în țara numită ROMÂNIA
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Țara mea
Îmi iubesc Țara și Neamul
Oriunde ar fi românii mei,
Îmi iubesc portul și graiul
Și Tricolorul patriei.
Iubesc limba noastră dulce
Și sunt mândru de strămoși,
Sunt român oriund' m-aș duce
Toți românii-s credincioși.
Țara mea o port în suflet
Sunt urmașul lui Decebal,
Chipul meu e pe columnă
Chip, Carpato- Dunărean.
Chiar dacă plecați sunt fiii
În Basarabia și Ucraina,
Noi gândim tot românește
Și Unirea, ne e taina.
Va veni și această clipă
Mult visată și-așteptată,
Când vom da, mână cu mână
Frați cu frați, dușmani să tacă.
poezie de Ion Borodi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patria noastră, România - Hora Unirii
Mamă bună-i România,
Că pe toți ne ține glia,
Toți români de-același neam,
Muntean, moldovean și ardelean,
Că ne-am unit toți odată
Și-am făcut țara rotată.
Haideți, frați, mână cu mână,
Să-nvârtim hora română,
Hora păcii românească
Pe câmpia strămoșească.
Vino, frate, hai străine,
Să te prinzi la braț cu mine
Toți la muncă, cu tărie
Și la horă, cu unire.
"Să jucăm hora frăției
Pe pământul României.
Iarba rea din holde piară,
Piară dușmanii din țară,
Între noi să nu mai fie,"
Nici ură, nici dușmănie.
Decât pace și iubire,
Să ne fie la toți bine,
Să n-avem grija de mâine.
La bogat și la sărac,
Să fie la toți pe plac.
Toate dorurile noastre
Du-le, Jiule, le du,
Acolo unde-i știi tu.
Du-le-n zările albastre
Și transformă-le în astre.
Să le presari pe pământ
Cu lacrimi și jurământ.
Că țara vom apăra
Și dușmanul vom seca.
Vom stârpii hoții și escrocii,
Să fim sănătoși cu toții,
Să ne fie legea sfântă
Și răutatea stârpită,
Să scăpăm de grea ispită,
S-avem viața fericită.
Să ne ajutăm, să ne iubim,
C-așa-i neamul de români:
Toți de-un sânge și de-o mamă,
Veniți la noi, că Ardealul ne cheamă
În patria mamă.
poezie de Valeria Calma Pleșu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
1 Decembrie 1918
În anul nouă sute optsprezece
A fost mare sărbătoare
Ce-au visat-o toți străbunii
Și pe care o re-vor românii:
Să fie iar ROMÂNIA MARE!
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să curgă limpezi izvoare
Noi, cei cu unirea în cuget
mai avem un singur dor:
"Să nu se risipească țara",
"să nu piară-acest popor".
Să dăm iar mână cu mână,
să păstrăm glia română.
Să nu lăsăm hidra păgână
să vină peste noi stăpână.
Uniți în cuget și simțiri
peste Carpați vom dăinui.
Voi, cei plecați printre străini,
reveniți la rădăcini!
Să apărăm țara străbună,
să curgă Dunărea bătrână.
Țara să fie curată
de bunul Dumnezeu lăsată.
Scurgă limpezi izvoare
aici, în România Mare.
poezie de Dumitru Delcă (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.
Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
În vocea țării clopote răsună
Și cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Și-i smulg iubirea dintre rădăcini.
Din seva ei de stele și candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port și din credință înfruptați,
În țara noastră ne-au făcut argați.
Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Și de strămoși, străini și prea departe.
Ne ninge cerul sânge și pedeapsă
Că n-am știut să ne păstrăm acasă.
Suntem săraci și slabi... am constatat.
Din țara noastră mulți ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În țara noastră este plâns și noapte.
Și plânge-n noi această țărișoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Și-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieții, norii.
Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toți românii iar în țară
Și dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.
Uniți în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Și toți românii se adună-n cerc
Și libertatea iarăși o petrec.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
În vocea țării clopote răsună
Și cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Și-i smulg iubirea dintre rădăcini.
Din seva ei de stele și candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port și din credință înfruptați,
În țara noastră ne-au făcut argați.
Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Și de strămoși, străini și prea departe.
Ne ninge cerul sânge și pedeapsă
Că n-am știut să ne păstrăm acasă.
Suntem săraci și slabi... am constatat.
Din țara noastră mulți ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În țara noastră este plâns și noapte.
Și plânge-n noi această țărișoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Și-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieții, norii.
Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toți românii iar în țară
Și dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.
Uniți în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Și toți românii se adună-n cerc
Și libertatea iarăși o petrec.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Alba Iulia
La Alba Iulia, în toiul iernii
Când nu se mai vede firul ierbii
Toți românii se-adunară
Și au înfăptuit UNIREA,
Apoi veniră anii grei
Când ne-au rupt bucăți din țară
Hai acuma, frații mei
La Alba Iulia, ca să ne refacem țara!
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au talente toți românii
Au talente toți românii, vrem să știe marea lume
Că-n trecutul nost am fost mândri de al nostru nume,
Cei săraci au purtat durda împotriva celor răi,
Celor ce-au știut să fie chiar proprii lor Dumnezei.
Acum stăm cu junghiu-n coaste, la cheremul dureros,
Al partidelor mărețe ce ne rod până la os,
Tinerii-și plâng crunta soartă pe scena vieții lor,
Nu mai știu care li-i țara, care este-al lor popor.
Cei bolnavi țin crucea-n mână gata s-o pună pe piept,
Cei bătrâni se-neacă-n lacrimi, pentru ei ce e corect?
Râd de noi parlamentarii, au bănet pe îndesate,
Vor să aibă luxul lumii, vacanțe pe săturate.
Au talente toți românii, un' li-i bine-i țara lor,
Totuși își doresc să fie liniște-n acest popor,
Salut gestul unui tânăr care-a spus o vorbă mică:
Creștem și, trebuie musai, de noi să le fie frică!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cântec
Ia-mă de mână,
soare și du-mă,
până în cer
sau până în lună!
Ia-mă de mână
și du-mă departe,
unde-i stâpână
frumoasa nemoarte!
Ia-mă de mână,
zilelor albe,
nopții rămână
stele în salbe!
Ia-mă de mână,
cântec e firea,
marea îngână
veșnic iubirea...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă României - România, lângă soare
Țara mea cu ape line și cu foșnet de izvor,
Țara mea cu munți de aur și cu cântece de dor,
Toți românii azi te-aclamă cu iubire în privire
Îmbrăcați în ii și fote dăruind la toți iubire.
Satele vuiesc în hore chiar și-n sfânta mânăstire,
Nu e inimă mai mare ca a noastră Românie
Popii cântă în altare, la oraș se-adună-n piețe
Pentru-această sărbătoare mână-n mână prinți, altețe.
Doamne câtă frumusețe în cătunul de la sat
Unde se adună moșii și cu tinerii la sfat...
Azi și-au pus la pălărie un trifoi cu patru foi
Pentru zilele de mâine... câte datini sunt la noi?!
Dăscălii se-adună-n școli să-i învețe sfânta taină
Pe copiii doritori, de tradiție, cânt, haină...
Și-n cămăși de borangic deapănă trecutul sfânt
Ce-a rămas eternitate scris cu lacrimă-n cuvânt.
Nu e țară mai bogată, mai frumoasă sau mai vie
Cum e țara noastră dragă, cum e sfânta Românie.
-Hai române, ieși din casă, pune vinul în ulcior
Și-apoi joacă hora mare colo-n vale la izvor!
Nu e fată mai frumoasă cum e fata de la țară
Îmbrăcată în catrință și în iie-n primăvară...
Bat străinii azi la poartă să ne cumpere pământul
Și se prind cu noi în horă legănându-se ca vântul.
Se adună azi la porți tot românul de cu zori
Cu mănunchi de crizanteme și cu alte multe flori,
Depănând povești din viața României iubitoare
Au uitat de-orice necaz, azi e zi de sărbătoare.
Caii tropăie-n grădini cu flăcăi frumoși călare
Asta-i sfânta Românie, țară dulce, roditoare,
Steagul flutură în vânt glorios.- Privește-n zare!
Cerul scrie un poem... România lângă soare.
poezie de Ana Podaru (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ții în mână o mână străină
Eu țin în mână o mână străină,
E caldă sau rece eu nu pot s-o simt.
Gândul meu e la tine ființă haină,
La dragostea noastră pierdută în vânt.
Tu ții în mână o mână străină,
Te faci că ți-e cald eu știu că îngheți.
Mă faci să fiu ființă haină,
Uitarea s-o scriu pe-ai inimi pereți.
Ținem în mâini mâini străine,
De ieri sunt străină să știi,
Și mâna-mi străină îți este de mâine.
Străină fiind, nu aștept să mai vii..
poezie de Guțu Anna Igorevna din Supradoză de gânduri (4 ianuarie 2014)
Adăugat de Simona Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu năduf
În Bucureștiul iubit
Negura iar s-a ivit,
Gunoaiele's la tot pasul
Ca să le iei cu fărașul,
Viața s-a scumpit mereu,
Văleleu și văleleu.
Leafa o privești nătâng,
Căci banii nu-ți mai ajung,
Pensia-i atât de mică
Că nu mai poți să iei nimica.
Carnea nu poți cumpăra,
Că nu mai ai nici o para,
Mezelurile cu muștar,
Le privești în galantar,
Untul, brânza, știi mata,
Au ajuns o trufanda,
Mărul nostru și cu para
Mai scumpe-s ca portocala.
Doctoriile, bădie,
Au ajuns bijuterie.
Nu mai poți să te tratezi,
Nu mai poți să alăptezi,
Copilașii mor cu anii,
Dar în schimb se nasc țiganii.
Limba noastră românească
Vor s-o facă englezească.
Cool, reating, barbers și O. K.
Bătui-ai ciuma pe ei!
Halloween și Valentine's Day
Să dea dracu' peste ei!
Bătui-ai ciuma și SIDA,
Că prea ne-au ajuns obida.
Mai trage-i, Țepeș, pe toți
Și scapă țara de hoți!
Să rămână ea curată
România de altădată!
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
21-22 decembrie
A fost cândva in România,
Un tărâm miraculos, să ști,
Suflete ce și-au dorit măreția,
Acesta era modul lor de a gândi,
Dar in multe forme au afectat românul,
Chiar dacă îi arata lapte și miere,
Demolându-i sau mutându-i talismanul,
Lăsându-i un gust de fiere,
Acest român se tratează și se vindecă singur,
Și la nevoie dă mână cu mână,
Căci nimic nu-i mai de bun augur,
Decât ca Libertatea in urmă să-i rămână.
poezie de Elena Micu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa României
Din cenușa strămoșască,
Prunc de daci, neam de români,
Ram de salcie aleasă,
Printre oameni dragi și buni,
Drag de țară-n piept de stâncă,
Brazi crescuți spre-a apăra,
România, țară scumpă,
Toți românii vor avea.
Din cenușa strămoșască,
Demn, românul s-a-nălțat,
Pentru țara românească
Cu dușmanii a luptat.
Vis de scumpă libertate,
O cetate-ntre popoar.
Aici nu există moarte,
Doar iubire, pace, soare.
Prunc de daci, neam de români,
O iubire-adevărată
A unit oamenii buni
Horă mare-n vremi de sloată,
În al unirii râu și cânt...
Prinși sub flamura dreptății,
Ca un mac pe cer arzând,
Sub lumina trinității.
Ram de salcie aleasă,
Rod de pâine-n grâul copt,
Soarele ca o mireasă,
Voal de vis pământul tot...
Ii cu ape reci pe poale,
Brazi pe fote. Sus, pe stâncă,
Pe chihlimbării covoare,
Stele-n râuri par să curgă.
Printre oameni buni și dragi,
Eu o cumpănă-a fântânii,
Am crescut. Pui de români,
Treceau urmându-și străbunii.
Alergam... Cu tricolor
Îmi prindeam cosița-n noapte,
De români să-mi fie dor
Viața toată, pân' la moarte.
Dor de țară-n piept de stâncă.
Vulturi îngeri sidefii,
M-au ales a fi româncă
În adâncul inimii.
Îmbrăcată-n sărbătoare,
Ca un râu învolburat,
Sunt eu inimă de soare,
Țara-ntreagă-am colindat...
Brazi crescuți spre-a apăra
Datini și străbuni și neamuri,
S-au unit în țara mea,
Prinși în dragoste și-n ramuri,
Viața-n chinuri de și-au dus,
În frăție, demn, românii,
Ca o candelă-au apus
Su genunile furtunii.
România, țară scumpă,
Maci pe buze și-n privire,
Maci în lanuri, maci pe luncă,
Zâmbete și fericire.
Țară scumpă și bogată,
Noi etern te vom slăvi.
Brațul torță-mparfumată,
Păcii-n lume va sluji.
Toți românii vor avea
Sâgeriu vin în pahare,
Pită, sare... Dragostea
Omul cu inimă mare.
Toate-n lume se împart,
Neam de neam și neam de glie,
Legământul sângelui,
Toată lumea vrem să-l știe!
Toți românii vor avea
România țară scumpă,
Brazi crescuți spre-a apăra
Drag de țară-n pipt de stâncă.
Printre oameni dragi și buni,
Ram de salcie aleasă.
Prunc de daci și de români,
Din cenușa strămoșască...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă te uiți la statisticile vremii sau la recensământul din 1930, vezi că România interbelică e țara europeană cu cea mai mare natalitate și cu cea mai mare mortalitate (ambii sunt indici de întârziere) și, în plus, cu cea mai mare mortalitate infantilă. E țara europeană cu cel mai mare procent de analfabeți. Țara unde, din populația alfabetizată, doar 10% depășește linia claselor primare. Deci aproape toți românii erau fie analfabeți, fie absolvenți de doar câteva clase primare. Și din punct de vedere economic, România era tot printre țările de la coada continentului.
citat din Lucian Boia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Germanofilii - Elita intelectuala in anii rimului razboi mondial" de Lucian Boia este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 1859...
Alexandru Ioan Cuza
Om de seamă, Domnitor,
A înfăptuit Unirea
A două țări într-un popor.
Azi sărbătorim cu toții
Acea sfântă zi în care,
Am învins păgânii, hoții
Și-am unit două popoare.
Cei cu inima română
Azi se vor unii în horă,
Luându-se mână de mână
Mamă, tată, frate, soră.
.....................................................
Suntem fiii scumpei noastre țări,
Mereu mândrii de al nostru sânge,
Luptăm și goi și fără de încălțări,
Păgânii țara nu ne-o vor atinge.
Atâția s-au jertfit glia s-o păstreze
Să aibe și nepoții țara lor,
Neamul au reușit să îl salveze
Cu trudă, sângerare, dragoste de popor.
Este sfânt pământul pe care călcăm,
Țara ne e sfântă, mamă pe vecie,
Cât de greu ar fi, țara nu ne-o dăm
Nici pe lumea toată, luptăm cu voinicie.
-Țara Românească și Moldova,
Surorile unite într-un singur neam,
Le putem numi, simplu, Terra Nova,
S-a împlinit visul ce cu toți aveam.
poezie de Răzvan Isac (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Săraca mea țară bogată
De mulți... prea mulți... ai fost prădată
Se zvârcolesc în morminte morții
Te lași prădată de toți hoții.
Române tu... din neam străbun
Cum poți ca să mai rabzi acum
Să vezi copii cum îți pleacă
Slugi la străini... fără de soartă.
Ajunge... atâta minciună
Românii iarăși se adună
Vrem să trăim în țara noastră
Să muncim glia strămoșească.
Se schimbă mereu prim miniștrii
Iar noi ne amăgim... ca proștii
Promit salarii..... pensii mărite
Dar la raft... toate-s iar scumpite.
Și atunci nu avem altă salvare
Ieșiți cu toți cu mic cu mare
Repuneți țara pe picioare
Să aducem copii de peste hotare.
Haide, Moldovă... Bucovină
În țară să facem lumină
Să punem țara pe picioare
Nu să vărsăm lacrimi amare.
poezie de Mirela Tufiși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clopotul Unirii
bate un clopot, bate la Alba
din vremuri aduce românii
de pe munte, din șesuri cărunte, din văile multe
de la marea cea mare răsună chemarea
au fost atunci o mână de români
ce-au făurit în bună zi unirea
au rupt tăcerea și jugul din străini
și au ales unirea
pe stemă au pus doruri și dureri
iar pe Câmpia Libertății au adunat stele din cer
aici, de atunci, se vorbește românește
curg astăzi amintiri
de la Dunăre la Prut
de la Tisa până la mare
de jertfa unui popor de bravi români
ce au visat odată România Mare
au dăruit acestei lumii o floare între spini
și au numit-o simplu, România
pământul sfânt în care ne plângeau copaci a jale multă
copii, părinți uciși de hoardele străine
și au venit români de pe meleagurile toate
să înfăptuiască tainic ideal
''să ne unim cu Țara''
ei au ales lumina, iubirea, libertatea
e clipa azi, române
o flacără arde în tine și în neamul românesc
a fost atunci unire în spirit, în suflet și în gând
hai azi la horă, mamă, tată
joacă-joacă iarăși, soră, frate
''să dăm din nou mână cu mână''
să aruncăm pleava străină
să închinăm azi un pahar, să ne unim ca frații
suntem o nație străveche, avem o viață și un viitor
iubirea, cinstea, adevărul, ne este astăzi scutul
și vom cânta în lume
jucând hora unirii peste veacuri, noi, neam biruitor
bate un clopot, aici mereu bate
un clopot bate în cetate, în veci va mai bate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!