Cu năduf

În Bucureştiul iubit
Negura iar s-a ivit,
Gunoaiele's la tot pasul
Ca să le iei cu făraşul,
Viaţa s-a scumpit mereu,
Văleleu şi văleleu.
Leafa o priveşti nătâng,
Căci banii nu-ţi mai ajung,
Pensia-i atât de mică
Că nu mai poţi să iei nimica.
Carnea nu poţi cumpăra,
Că nu mai ai nici o para,
Mezelurile cu muştar,
Le priveşti în galantar,
Untul, brânza, ştii mata,
Au ajuns o trufanda,
Mărul nostru şi cu para
Mai scumpe-s ca portocala.
Doctoriile, bădie,
Au ajuns bijuterie.
Nu mai poţi să te tratezi,
Nu mai poţi să alăptezi,
Copilaşii mor cu anii,
Dar în schimb se nasc ţiganii.
Limba noastră românească
Vor s-o facă englezească.
Cool, reating, barbers şi O. K.
Bătui-ai ciuma pe ei!
Halloween şi Valentine's Day
Să dea dracu' peste ei!
Bătui-ai ciuma şi SIDA,
Că prea ne-au ajuns obida.
Mai trage-i, Ţepeş, pe toţi
Şi scapă ţara de hoţi!
Să rămână ea curată
România de altădată!

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă către Vlad Ţepeş

Ţepeş Doamne, dacă poţi,
Scapă-ne ţara de hoţi,
De corupţi şi de otrepe,
Trage-i tu pe toţi în ţepe,
Căci Justiţia e "şchioapă",
Azi îi "prinde", mâine-i "scapă".

hexagramă de George Budoi din În Ţara lui Invers
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au trecut o sută de ani

O sută de ani trecură
De la marea sărbătoare
Când românii se uniră
Între vechile hotare
Şi-acum, după o sută de ani
Am ajuns nişte sărmani
Ţara noastră o ciuntiră
Vecini răi care-o râvniră
Poporul-mpuţinară
Glia noastră o tăiară
Şi-am ajuns la o adică
România noastră mică...
Hai să dăm iar mână cu mână
Cei cu inima română
Să facem iar sărbătoare
Cu România noastră mare!

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poţi...

Dacă poţi gândi, de ce să nu gândeşti?
Dacă poţi spera, de ce să nu speri?
Dacă poţi visa, de ce să nu visezi?
Dacă poţi împlini, de ce să nu împlineşti?
Dacă poţi munci, de ce să nu munceşti?
Dacă poţi iubi, de ce să nu iubeşti?
Dacă poţi cânta, de ce să nu cânţi?
Dacă poţi vedea, de ce să nu priveşti?
Dacă poţi auzi, de ce să nu răspunzi?
Dacă poţi alerga, de ce să nu faci sport?
Dacă poţi zbura, de ce să nu te înalţi?
Dacă te poţi bucura, de ce să nu zâmbeşti?
Dacă poţi să ajuţi, de ce să nu solidarizezi?
Dacă poţi fi sănătos, de ce să te neglijezi?
Dacă poţi fi respectos, de ce să nu respecţi?
Dacă poţi fi curajos, de ce să nu îndrăzneşti?
Dacă poţi să înveţi, de ce să nu studiezi?
Dacă poţi să lupţi, de ce să nu câştigi?
Dacă poţi să cunoşti, de ce să nu cercetezi?
Dacă poţi fi perfect, de ce să nu împlineşti toate acestea?

poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciuma

marţiană ameninţă omenirea
din două mii
treizeci şi unu cel mai probabil
adusă odată cu rocile recoltate
pline de agenţi patogeni
şi oamenii nu vor fi pregătiţi
nici de data aceasta
ciuma o să facă ravagii
lovind planeta noastră
fără milă
specialiştii rămaşi vor studia atent
ciuma marţiană prevestită de scriitorii sf
încă din secolul trecut
oraşele vor rămâne din nou pustii

ciuma marţiană o să-şi găsească
un mediu propice la noi
şi omenirea o să sfârşească
în chinuri groaznice
în casele asediate de moarte
în spitalele depăşite de pandemie
unde te poţi ascunde?
unde ai putea să fugi?
unde te vei îngropa de viu?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă tu capul ţi-l mai poţi păstra
Când toţi şi-l pierd şi spun că-i vina ta
Dacă în tine crezi când toţi se îndoiesc
Şi calm accepţi când vezi că te-ocolesc;
Dacă aştepţi şi n-o să oboseşti
Şi-o să-nţelegi când toţi te vor minţi
De poţi la ură să te stăpâneşti
Şi să nu pari prea înţelept tu ştii:

Dacă visezi, dar ştii că sunt doar vise
Dacă gândeşti, dar nu-ţi faci gândul ţel
Izbânda şi Năpasta de-ţi sunt scrise
De poţi zâmbind să le priveşti la fel;
Dac-adevărul poţi să îl rosteşti
Şi nu te temi că unii-l deformează
De poţi privi cum piere ce iubeşti
Căci spre zidire mintea ta lucrează:

Dacă ce-ai câştigat în viaţa ta
Tu poţi să rişti când unii dau cu banul,
Iar dacă pierzi, să-ncepi iar a lucra
Şi să nu sufli o vorbă întreg anul;
Dacă şi inima, şi nervii, şi toţi muşchii
Te pot sluji şi după ce-au pierit
De poţi să mai rezişti cum numai tu ştii,
Fiindcă Voinţa nu te-a părăsit.

Dacă-n mulţime nu îţi pierzi virtutea
Dacă cu Regii poţi rămâne cine eşti
Printre prieteni şi duşmani de nu-ţi pleci fruntea
Şi când eşti lăudat, tu te smereşti;
Dacă poţi umple un singur minuţel
Fugind de timp în fiecare zi
Vei dobândi Pământul şi tot ce e pe el
Şi ce-i mai important, tu Om vei fi!

poezie de Rudyard Kipling, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf, unuia care, în fine... s-a ajuns

Toţi vecinii tăi de drum
S-au ajuns în viaţă,-un pic.
Şi tu poţi spune acum
C-ai ajuns ca ei... pe dric.

epitaf epigramatic de Barbu Morcovescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflex 89

Pe toţi la fel, nu poţi să-i mulţumeşti,
Rămâne doar să rabzi şi să-l iubeşti
Numai pe unul singur întru toţi,
Aşa cum încă nici nu ştii că poţi,
Aşa cum încă nici nu poţi să ştii,
Împodobindu-ţi nopţile pustii
Cu numai dorul tău de carnea sa,
Fără prea mult, pe-atunci, a-ţi mai păsa
Dacă de-atâtea gânduri, până-n zori,
Se va-ntâmpla, iubindu-l, să şi mori.

poezie celebră de George Ţărnea din Cartea Claudiană (110 poeme reflexive) (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ai educaţie, poţi înjura în stânga şi-n dreapta, poţi striga huiduieli pe stadion, poţi insulta pe cine nimereşti, poţi scuipa pe o oază a curăţeniei, poţi vorbi ne'ntrebat, poţi să te bagi unde nu-ţi fierbe oala etc., etc.; un singur lucru nu poţi: să te respecţi! Pe tine şi pe ceilalţi oameni!

Iulia Mirancea (14 octombrie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nephilim (Aparenţă)

Ţi-a căzut mantia pe jos,
veşmântul negru ce te-nvâluia în fum,
te-nvârţi în jurul mesei anxios,
ce vrei acum?
Tuni, ţipi şi ceri tot ce ţi se cuvine,
poftim, adună praful de pe jos,
şi colea nişte firimituri de pâine,
căci ai putut cândva să minţi frumos.
Taci şi priveşti în ochii mei cu ură.
Doare atât să-nsemni nimic?
Demon temut, jalnică stârpitură,
mă-nchinam măreţiei tale, acum te văd atât de mic.
Aş fi omorât doar să te ştiu departe,
acum poţi să putrezeşti în pat, pe canapea sau în salon,
poţi să priveşti în mine, în tot şi în parte,
Tu,
nici fiu al Raiului, nici fiu al Iadului,
Tu,
nici înger, nici demon.

poezie de Denisa-Maria Ilie din Vocile Eurherpei
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

În limba ta

În aceeaşi limbă
Toata lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.

Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.

Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boc, Băse, PDL, se ştie, au fost ciuma portocalie!

(În Evul mediu, ciuma neagră),
Azi, ciuma roşie... măi, dragă!
Precum se vede, toţi votaţii
Corupţii, lotrii, şi... ciumaţii!?

epigramă de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gândăcel grăbit

Pe firul de iarbă verde
Urca un gândăcel grăbit.
Credea că nimeni nu-l vede.
Că astfel va fi fericit.

Cu mişcări anevoioase
A ajuns să fie mare.
Pasă-mi-te el uitase
Că nu poate să mai zboare.

Şi făcând un salt, căzuse.
Îşi mai rupse o aripă.
Pasărea neagră-l văzuse
Şi-l înghiţi într-o clipă.

Să fii mare nu-i de ajuns,
Dacă nu ai şi putere.
Repede poţi să fii prins,
Şi mult prea uşor, poţi piere.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna se întâmplă aşa: dacă priveşti mai îndeaproape pe cineva celebru, renumit, nu poţi pricepe cu niciun chip cum de poate fi o persoană atât de normală şi în realitate de banală, şi nu-ţi poţi imagina cum un astfel de om poate fi unul din factorii vitali ai conştiinţei a mii şi mii de oameni.

Pavao Pavlicic în Clarobscur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amin

Dă, Doamne, să-nfloresc din nou...
Să redevin ce am iubit cândva!
Să pot ierta ce am ajuns să fiu
Şi să mă-mpac din nou cu viaţa mea!

Dă, Doamne, să iubesc din nou,
La fel cum am iubit cândva.
Precum odinioară să mai fiu
Şi, de ce nu, să fii tot tu iubirea mea!

Dă, Doamne, să-nfloreşti din nou,
Să redevii ce ai iubit cândva,
Să poţi ierta ce ai ajuns să fii
Şi să te-mpaci din nou cu viaţa ta!

Dă, Doamne, să iubeşti din nou,
La fel cum ai iubit cândva.
Precum odinioară să mai fii
Şi, de ce nu, să fiu tot eu iubirea ta!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om cinstit nu-l poţi cumpăra, în schimb îl poţi vinde!...

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu îi poţi controla pe alţi oameni, ci poţi controla doar propriile stări interioare. Îţi poţi alege atitudinea şi poţi să fii fericit în mijlocul mizeriei şi a nefericirii, la fel cum poţi să fii depresiv şi neîmplinit, în mijlocul abundenţei. Cheia pentru stările noastre interioare, pentru împlinirea şi sensul în viaţa noastră, pentru iubirea şi bucuria după care tânjim toţi atât de mult, nu este în alţi oameni, nici în comportamentele lor, nici în stările lor emoţionale, nici în întâmplările aleatorii ale vieţii. Cheia este în interiorul tău, în stabilitatea pe care o ai în interior. În acest fel nimic din exterior nu te mai poate destabiliza. Ai încredere în tine. Poţi mai mult decât crezi!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu banii poţi cumpăra un câine minunat, dar numai cu dragostea îl poţi face să dea din coadă.

citat din Richard Friedman
Adăugat de elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă măcar atât cât poţi

Iar dacă nu-ţi poţi trăi viaţa cum vrei,
încearcă măcar atât cât poţi
să n-o degradezi
prin contacte prea strânse cu lumea,
prin prea multă activitate şi stat la taclale.

Încearcă să n-o degradezi târând-o încoace şi-ncolo,
luând-o pretudindeni cu tine,
expunând-o prea des imbecilităţilor zilei,
cum ar fi petrecerile şi diferitele evenimente sociale,
altminteri va deveni plictis permanent, apendice stânjenitor.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

În noaptea cu mulţi nori
S-o stea înaripată,
Când nu poţi să zbori
Ai iubit vreodată?

În noaptea de insomnie
Cu sufletul pe dos
Şi iz de iasomie,
Ai iubit frumos?

În noaptea înnorată
Cu vânt şi fulgi de nea,
Ai iubit vreodată
Ce nimeni nu iubea?

În noaptea încărcată
Cu amintiri ce vin
Într-o lume complicată,
Ai iubit un străin?

Şi dacă într-o noapte
Fantome n-au ajuns
În sufletul ce bate,
N-ai iubit de ajuns.

Atunci, pricepe acu'
Că stelele mi-au spus
Când tu nu ai iubit
Eu am iubit, pe ascuns.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eşti un meşter faur,
şi ai şi minte isteaţă,
Banii poţi să-i faci din aur,
dar nu poţi cumpăra viaţă.

catren de Dumitru Delcă (29 august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!