
La Alba Iulia
La Alba Iulia, în toiul iernii
Când nu se mai vede firul ierbii
Toți românii se-adunară
Și au înfăptuit UNIREA,
Apoi veniră anii grei
Când ne-au rupt bucăți din țară
Hai acuma, frații mei
La Alba Iulia, ca să ne refacem țara!
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre unire, poezii despre timp, poezii despre iarnă, poezii despre alb sau poezii despre România
Citate similare
La Iulia Alba
Ningea bogat, ningea duios
Cu fulgi mașcați ca nalba,
Pe când trăiam un vis frumos
La Iulia Alba.
Un vis reunitor de neam
Ca din mărgele salba,
Ah, eu pe-un vis mă răstigneam
La Iulia Alba.
Mergeam tăcut, cu pasul blând
Prin dimineață, dalba,
Prima-n zăpezi urme lăsând
La Iulia Alba.
poezie celebră de Leonida Lari (2 decembrie 1990)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zăpadă, poezii despre tăcere, poezii despre ninsoare, poezii despre frumusețe, poezii despre dimineață sau poezii despre bogăție

Istorie + Geografie = Unire
E mândră-a noastră geografie,
Fiind cu țara de-o ființă
Și cu istoria cea vie,
Întru iubire și credință.
Istoria-n devălmășie
Cu-o fabuloasă geografie
Au dat acestei țări contur
Și-o înălțare în azur.
La Alba Iulia, Unirea
Cea Mare-a consfințit ursita,
Când geografia înlesnit-a
Istoriei statornicirea!
Pentru c-așa a fost să fie,
Aici unite-s pe vecie
La Alba Iulia,-n Ardeal
Istorie și geografie.
Într-un destin național!
poezie de George Corbu
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, citate de George Corbu despre țări, poezii despre istorie, poezii despre geografie, poezii despre iubire, poezii despre Transilvania sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

La Alba
La Alba,-n 21, ceva s-a întâmplat...
S-a pogorât unirea pe plaiu-nsângerat
De plâns și suferință. Și inimi de români,
Au devenit pe glia și neamul lor stăpâni.
S-a pogorât unirea și lacrimi au picat.
Din lagărul durerii, năpârcile-au plecat.
Și aprigele vânturi din brațul de român,
Pe scumpa noastră țară, iar au numit stăpân.
De veghe, ca un vultur, cu aripile-ntinse,
Păzit-a focul sacru, port și pământuri, vise
Și datinile noastre rămase moștenire
De la străbuni, de veacuri o mare de iubire.
Acum se-apleacă iară, sub cumpăna fântânii,
Uniți în rugăciune și plâns, mai toți românii.
Ni-i glia mai săracă și pruncii ne-au plecat...
Tu mântuiește, Doamne, poporu-ndurerat!
E-o țară de morminte, prin moarte doar, unită...
Nici lemne nu-s în sobă, nici turtă nu-i pe plită...
Pământ străin ne cheamă,-n pământul românesc
Rămas din tată-n tată, doar spinii mai rodesc.
Din țara noastră Sfântă, mustesc de-o vreme lacrimi,
Ne zbatem de durerea și plânsul multor patimi.
Fă o minune, Doamne și-o Românie Mare
Și cheamă iarăși pruncii plecați peste hotare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre durere, poezii despre vânt, poezii despre vulturi, poezii despre visare sau poezii despre tată
Mamă, Românie mare
Bat clopote în depărtare, vestesc reîntregirea,
A neamului român, pe veci UNIREA,1 Decembrie e ziua.
O singură țară, ROMÂNIA și mamă a toți românii,
Dinspre Abrud, încă se simte a Iancului chemare, vie.
La Alba vin cu mic, cu mare, în suflete purtând cu toți
Aceeași unica dorință sfântă, unirea să înfăptuiască.
De la Alba, la Avrig, de-a României drag, să-înfăptuiască,
Hotare sigure și pace, a noastră țară să-înflorească.
S-au reunit la Blaj, provinciile toate, ca să semneze azi,
Unirea Moldovei cu Țara românească pe vecie.
Acolo s-a născut a noastră, mamă țară-România
Cu viersuri dulci, cu oameni bravi și vorbe de iubire.
La mulți ani români din orice colț de țară și de lume
Încingeți a unirii horă, prindeți-vă strâns de mână.
Sângele în vene fierbe, vorbim toți același glas,
Moldovă tu ești altoi, pentru o mare Românie.
Unirea tuturor, sub același steag străbun, e tricolorul,
Ce-a fluturat mereu cu stoinicie, din veacurile adânci...
Un singur ideal avem în cuget, unirea tuturor,
De la Bălți și de pe Prut, glas de frați se-aud strigând.
Dumnezeu, bate la uși și ne-întreabă azi pe toți,
Ce-am făcut cu libertatea, moștenită din străbuni?
Tu române, ai dus greul, peste umerii tăcuți...
Azi deșteaptă-te române, că vei deveni supus.
Tu popor înalță capul, cine ai vrea să te trezească
Din această amorțire, de-aia au luptat străbunii?
Oare azi nu vă mai pasă, viața pentru țară-au dat,
Să trăim în libertate, nu cu jugul pe grumaz...
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre libertate, poezii despre drapel, poezii despre Țara Românească sau poezii despre vorbire

Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
În vocea țării clopote răsună
Și cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Și-i smulg iubirea dintre rădăcini.
Din seva ei de stele și candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port și din credință înfruptați,
În țara noastră ne-au făcut argați.
Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Și de strămoși, străini și prea departe.
Ne ninge cerul sânge și pedeapsă
Că n-am știut să ne păstrăm acasă.
Suntem săraci și slabi... am constatat.
Din țara noastră mulți ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În țara noastră este plâns și noapte.
Și plânge-n noi această țărișoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Și-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieții, norii.
Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toți românii iar în țară
Și dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.
Uniți în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Și toți românii se adună-n cerc
Și libertatea iarăși o petrec.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre flori, poezii despre voce, poezii despre trandafiri sau poezii despre sărăcie

Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
În vocea țării clopote răsună
Și cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Și-i smulg iubirea dintre rădăcini.
Din seva ei de stele și candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port și din credință înfruptați,
În țara noastră ne-au făcut argați.
Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Și de strămoși, străini și prea departe.
Ne ninge cerul sânge și pedeapsă
Că n-am știut să ne păstrăm acasă.
Suntem săraci și slabi... am constatat.
Din țara noastră mulți ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În țara noastră este plâns și noapte.
Și plânge-n noi această țărișoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Și-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieții, norii.
Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toți românii iar în țară
Și dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.
Uniți în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Și toți românii se adună-n cerc
Și libertatea iarăși o petrec.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trădarea...
Motto: 3 mai 1997: 22 ani de la una dintre cele mai mari trădări
din istoria României: Tratatul cu Ucraina.
de la Iulia Albă la Alba Cetate
trece țara mea dalbă în străinătate
de la Alba Cetate la Bucovina
trei fantome drept state, în rest Ucraina
de la Bucovina o iei mai la vale
tot lumea română îți iese în cale
aici Basarabia stă nemișcată
cu capu' sub sabie, cu restu' plecată...
de la mare la munte, de la munte la stele
nici elite în frunte și nici frunte cu ele
doar trădare vulgară, doar cumplită hoție
numai umbră din țara ce-i mai zic Românie.
poezie de Iurie Osoianu (10 mai 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre văi, poezii despre superlative, poezii despre stele, poezii despre patrie sau poezii despre munți
Alba Iulia
capitala de suflet
a României.
haiku de Dumitru Delcă (2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre alb sau citate despre România
Istoria ta.
Mărășești, Mărăști, Oituz.
Alba iulia.
haiku de Dumitru Delcă (decembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre istorie
Alba Iulia,
Retragere cu torțe.
Marea unire.
haiku de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre unire

Țară, tu ești Raiul meu
Mândru sunt că-s românaș,
Îmbrăcat în costumaș,
Popular, cusut cu stele,
Căci e ziua țării mele.
Haideți fraților, veniți,
Veseli, iubitori, uniți,
Azi în zi de sărbătoare,
Ca să facem horă mare.
Te slăvim cu inimi mici,
De copii, părinți, bunici.
Alba Iulia sclipește
Când românu-și reunește.
Sunt român și mândru-s eu,
Țară, tu, ești Raiul meu!
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre mândrie sau poezii despre inimă
Pe Câmpul lui Horea
Pe Câmpul lui Horea fulgii coboară,
Binecuvântări dalbe lin pogorând,
Mângâieri cerești pentru întreaga țară,
Ce mândră-și ridică un tricolor fluturând.
Urmașii Romei la Alba acum se adună,
Din țara ce a fost o Vale a Plângerii,
În Hora Unirii se prind cu toții de mână,
Cu cămăși și ițari, albi cum sunt îngerii.
Se adună românii, mănunchiuri ca grâul,
Sub cerul albastru cu nori risipiți,
Curgând înspre Alba, cum curge râul,
De azi înainte, sub tricolor, sunt uniți.
poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre râuri, poezii despre nori, poezii despre cereale sau poezii despre albastru

Colind
Se-nveșmântează-n alb Râmeții
Și Alba Iulia de ger
Sănii albe sparg nămeții
Cu caii dalbi și lerui ler
E firea-ntreagă mai curată
Și bat în clopote ninsori
Trimișii Domnului se-arată
Strălucitori ca niște sori
Se-mbracă lumea în zăpadă
Și se acoperă cu ger
Ninsoarea stă din cer să cadă
Pe caii dalbi și lerui ler
O Doamne, câtă strălucire
Și spune îngerul voios:
Azi vise face mântuire
Că S-a născut Domnul Hristos!
De aur trâmbițele sună
Aleargă sania departe,
Să ducă lumii vestea bună
Precum e scris în sfânta Carte;
Prea multă-n lume, rătăcire
Veniți la Domnul cuvios
Azi vi se face mântuire
Că S-a născut Domnul Hristos!
La El este izvorul vieții
Pe care sufletele-l cer
Se-nveșmântează-n alb Râmeții,
Și Alba Iulia de ger.
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săniuș, poezii despre sfinți sau poezii despre naștere
România Pitorească
România-i țara noastră
A celor, ce sunt Români
Și în veci va fi a voastră
Dragii noști', Dacoromâni.
Astăzi, este ziua ta
Slavă ție! țară dragă
Noi cu drag te vom cânta
Ca să știe o lumea întreagă.
Ești țara cea mai bogată
De aceea ești râvnită
Te-ajutăm să fii,, bărbată,,
Să devii iar împlinită.
O țară mai frumoasă, în lume nu există
Tu Românie, țara mea de dor
Arată-ne, că ești,, unionistă,,
Să fim cu toți românii, un singur popor.
Întâi Decembrie, este ziua ta
Bogată țară,,, dar săracă,,
Tu ai avut cumplita soartă
Aceea, de-a fi mereu furată.
Parveniți făr' de origini
Aciuați, pe-aici vremelnic
Hrăpereți far'de rușine
Ne-au furat în mod sistemic.
Țara noast' nu-i de vânzare
Cum vor unii ca s-o vândă
Să le spunem c-un glas tare
Nu mai stați dușmani la pândă!
Bate vântul de unire
Dinspre București spre Prut
E visul nost' de reîntregire
De toți românii, acum cerut.
Acum mai mult ca întotdeauna
Să fim uniți și patrioți
Din cele două țări, să facem una
Haide Române! Că sigur o să poți.
Dacă acum unirea nu o facem
Poate, mai târziu va fi mai greu
România Mare s-o refacem
Haideți acum! Să ne urmăm acest traseu.
Români!, prin noi același sânge curge
De ne unim, vom fi mult mai puternici
Doar împreună vom putea învinge
Că doar uniți, putem rămâne veșnici.
Din Chișinău și București
Să se audă tonul de unire
Române! De vrei într-adevăr să te unești
E necesară o scânteie, sa-avem acea pornire.
Românie! chiar de-ai fost de unii sărăcită
Să știi că toți românii te iubim
Astăzi de ziua ta, sa fii mai fericită
Nu e departe ziua, când noi vom izbuti.
La mulți ani! România.
01.12. 2022
Angelin Leru
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Angelin Leru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre sânge, poezii despre rușine sau poezii despre prezent

Sunt Mihai Vodă
Sunt Mihai Vodă-n Alba sfântă,
Semeț prin vremuri am rămas,
Mi-e țara-n suflet și cuvântă
Durerile... fără de glas.
Mi-e calul... gata de plecare
Și buzduganul mi-e de foc,
Sunt frații mei la disperare,
Uitați de vise și noroc.
E țara scoasă la vânzare,
Peceți domnești s-au risipit
Si-n astă lume-atât de mare
Românii mei... au sărăcit.
Au fost trădați la fel ca mine
De pripășiți... aduși de vânt,
Ce nu au mamă, nici rușine,
Nici rădăcini pe-acest pământ.
Veniți la Alba... neamul piere,
Ne plâng hrisoave și fântâni,
Pentru-a renaște din durere
Sămânța noastră... de români.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet sau poezii despre sfințenie
Mi-e dor de Alba și de Arad...
Mi-e dor de Alba de atunci
Și-mi arde sufletul ca para,
Când răsuna pe văi și lunci-
"Noi vrem să ne unim cu țara!"
Curgeau șuvoaiele de ape
Spre-aceeași vrednică fântână
Din care veșnic să se-adape
Această nație română!
Și nimeni nu le-a stat în cale
În ceasul dat de Dumnezeu,
Vreau clipa mântuirii tale
Să bată iar, poporul meu!
Te-a dezbinat și te dezbină
Cei care vin cu gând murdar
Și dau cu pietre în lumină
Și cu noroi în calendar!
..................................
Azi gândurile mele ard
Și lacrimile-mi curg pe față,
Mi-e dor de Alba și de-Arad,
De România "dodoloață!"
poezie de Nicolae Nicoară-Horia (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre mântuire, poezii despre lumină, poezii despre ceas sau poezii despre calendar

Podgoriile din Alba Iulia
La cramă noi uităm necazu'
Și-n zonă curge vin - cât vrei;
De-ar fi știut Mihai Viteazu...
Intra cu "pompa" în Jidvei!
epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Nicolae Bunduri

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viticultură, epigrame despre cramă, epigrame despre alb, epigrame despre Mihail sau epigrame despre Mihai Viteazul

Țara-n rostul ei reîntregit
E-un veac de când la Alba, în Ardeal,
Străbunii-au împlinit un ideal
Și-au ostoit un dor de toți râvnit,
Cu țara-n rostul ei reîntregit.
Pe roata vremurilor umilit,
Piept lânga piept, ca stânca neclintit,
Un neam ce n-a uitat călăii lui,
Dar bun la suflet cum un altul nu-i,
Înfăptuita-n miez de munți Carpați,
Unirea sfântă-a fratelui cu frați.
Sub steagul mândrei noastre Românii,
Pe sub un cer cu glas de ciocârlii,
Cât ochi cuprind și dincolo de zare,
E țara mea unită-ntre hotare.
Scăpată de al zeilor blestem,
Găsindu-și ca pe-al Ariadnei ghem
Drum drept, prin labirintul încâlcit
Al unui neam ce greu și-a regăsit,
Lovindu-se de țărm în marea slavă,
Puterea de-a se ridica din pleavă.
E glia de-azi, o pită-aproape-ntreagă,
O nație ce ne-o fi pururi dragă,
O țară care strigă și își cheamă,
Copiii rătăciți, la piept de mamă.
poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre mamă sau poezii despre idealuri

Veniți întru unire
În veșmânt de tricolor,
Mândră-i țara, fraților!
Hai, veniți, întru unire,
Să uităm poveri, mâhnire,
Și să încropim o horă
Mare... frate lângă soră.
Să vă puneți strai faimos,
Că nu-i altul mai frumos;
Cu motive populare,
Că e țara-n sărbătoare.
Hai, veniți, pe drum, pe brazdă,
Alba Iulia e gazdă!
Mușcă geru-ncrâncenat,
Pe român l-a-mbujorat.
Da nu-i pasă, hora mare
Îi dă aripi ca să zboare,
Lângă inimi românești,
Cald e când te reunești!
Ce e țara? Ce să fie?
E iubire, poezie
Și alean și armonie,
Doină, vis și simfonie,
E tradiție, iubire,
Este tihnă și UNIRE.
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre tradiții sau poezii despre poezie

Doña Alba, Doña Sol
Mă-ntorc peste timp și uimit te revăd,
trecând majestos... pe podul Triana,
în apă, pe valuri, tresaltă coroana
desprinsă din umbra-ți rămasă pe pod.
Ești doña Alba, sau doña Sol?
aleargă prin minte această-ntrebare,
iar umbra căzută pe unde dispare...
O, doña Alba! O, doña Sol!
Exultă pe soclu Adolfo Becquer,
în parcul central Maria Luisa,
când simte venind, odată cu briza,
parfum de amantă cu iz adulter.
Ești doña Alba, sau doña Sol?
rămâne pe gânduri poetul Becquer,
iar ploaia de toamnă, căzută din cer,
se scurge ca lacrima doñei Sol.
Din lacrimă crește un tainic mister,
adus peste timp în parcul Luizei
pe bustul întins sub aripa brizei
de unde privește poetul Becquer.
Ești doña Alba, sau doña Sol?
se-ntreabă retoric Adolfo Becher...
Resimte deodată temutul mister
e doña Alba, nu-i doña Sol!
Aș vrea să-l ajut pe poetul Becher,
o caut prin parcuri pe doña Sol,
dar ploaia se cerne deasupra domol
din norii întinși fără margini pe cer.
Cu gândul mă pierd haotic în gol,
învins mă întorc în camera goală,
poetul Becher se tânguie-afară
O, doña Alba! O, doña Sol!
(Aduceri aminte din Parcul Maria Luiza, Sevilla, 1999)
poezie de Corneliu Neagu din Fata morgana
Adăugat de Corneliu Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parcuri, poezii despre briză, poezii despre toamnă, poezii despre poduri sau poezii despre ploaie