Vai de cel ce nu-şi cedează mântuirea

! incurie şi farsă, iubirea,
şi cui înmuiat în sânge,
artă pe cale de epuizare,
rugăciune şi laconism...
zvâcnet al sfârcurilor murii!

! iubind, pierzi exact ceea
ce vei pierde neiubind:
înflăcărări şi fervori,
virginitate şi inocenţă,
cânt de viori, în zoriori!

! nu-ţi comentez strigătele, iubito,
aş risca să redevenim prieteni,
iar prietenia în iubire e un joc
diletant, neconsonat, angoasant!

! Prefer nebunia platonică,
practicată cu furia nenăscutului
de a ieşi ţipând asurzitor la lumină!

! Vai de cel care nu-şi cedează
mântuirea iubitei înfrumuseţate,
misterios, de tristeţe!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de dor

Mi-e dor de gândul tău asurzitor,
De necuvintele-ţi ca un pumnal,
De seara, doamnă,-a ultimului bal,
Tare mi-e dor, iubito, de-al tău dor!

Rememorându-ţi ultimul tău zbor,
Ca un protest final, insurecţional,
Mi-e dor de gândul tău asurzitor,
Hotărâtor, de-a dreptul cardinal...

Îmi pasă de profilul tău ispititor
Şi simt atâta dor transcedental,
Iubito, vreau să-mi dai extemporal,
În cel mai confortabil dormitor...

Mi-e dor de gândul tău asurzitor!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara lui Iacob

Tristeţe – nocturnă în suflet,
sânge dornic de spaimă,
duhu-ţi, fără răsuflet,
vorbe îngaimă,
ochii-ţi se scaldă în lacrime verzi,
iubito, te pierd şi mă pierzi!

Lasă nădejdile să-ţi cânte,
mirajul frunzei în vânt,
sărutul meu, pe gurguiele-ţi sânte
se preface-n descânt
şi-ţi înalţă aripile frânte...

În serviciul sângelui, iubito, îţi sunt!

Dorul tău – viscol şi-aromă –
are tonalitatea refluxului Mării,
adevăr fundamental – axiomă –
visul tău, voluptate ce nu se mai gată,
se-nalţă pe treptele Scării lui Iacob,
(scară a lucrării şi-a binecuvântării)
şi-n stele se-ascunde,
în Transcendent. Acolo. Oriunde!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Miss, Dumnezeule mic, elegant şi distins...

Nu amărăciunea, desnădejdea, furia şi ura,
ci sângele-ţi înfrunzit şi puterea ta de iubire
te vor vindeca definitiv, Miss, de singurătate...

Numai atuncea, Miss, vei cunoaşte măsura,
când vei aprinde cu trupu-ţi zoriorii, în neştire,
când verdele-ţi din sânge va avea întâietate

Şi când te va învălui agonizant, în îmbrăţişări,
poezia supremă, cu infinitul ei de necuprins,
când îţi vor cânta sânii-ţi din gurguiele murii,

Când dorul tău va zbura peste mări şi ţări
şi când lacrimile verzui, din ochii-ţi căprii,
pe sufletul meu înserat, se vor fi prelins...

O, Miss, Dumnezeule mic, elegant şi distins!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire platonică

Iubirea platonică este iubirea de la gât în sus.

definiţie de Thyra Smater Winsolow
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea pe... orizontală

C-o pană înmuiată-n sânge,
Îţi scriu pe trup o rugăciune,
Cuvinte-n stare să răsune
Şi care, uneori, pot plânge...

Solemn, ah, trupul ţi se frânge,
Înfiorat, şi-n lesniciune,
Pe trup îţi scriu cu pasiune
Şi-ţi caut genele prelunge.

Şi carnea-ţi se emancipează
Şi, din capriciu, se răscoală,
Iar sânii-ţi cruzi îşi etalează

Candoarea lor universală...
Fertil, sărutu-ţi postulează
Iubirea pe orizontală...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aduc Isus onoare

Îţi aduc Isus onoare
Şi te laud şi îţi cânt
Căci ne-ai dat a Ta salvare
Oamenilor pe pământ

Cânt iubirea ta Divină
Şi eu Numele-ţi cinstesc
C-o viaţă fără vină
Tu mi-ai dat şi te iubesc

A ta milă eu o cânt
Şi iubirea Ta cea vie
Cât voi fi pe acest pământ
Căci privesc spre veşnicie

Îţi cânt Doamne a Ta Fiinţă
Pururea eu te slăvesc
Şi Isuse prin credinţă
Fiinţa mea îţi dăruiesc

Cânt Isus a Ta lumină
Al Tău har ce mi l-ai dat
Căci mă vreau fără de vină
Să fiu Doamne mai curat

Mai aproape azi de Tine
Şi Isus de-al Tău Cuvânt
Să văd ziua care vine
Când ne duci în cerul sfânt

În Lumina Feţei Tale
Fiinţele să ne zideşti
Să ne fii izvor şi cale
Pe braţe să ne primeşti

Să fim Doamne o lumină
Din Lumina Ta Isus
Cu-o viaţă fără vină
Şi un duh Ţie supus

Umple-ne de-al Tău Cuvânt
Să trăim neprihănirea
Viaţa-ntreagă pe pământ
Să ne dărui mântuirea

Ca să fim ai Tăi Isus
În veci şi în veşnicie
Să-ţi cântăm în ceruri sus
Slăvit Numele îţi fie
21,21-01-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru... sonată

O, Doamne, iubirile-n pantă îmi plac,
Cărările line nu sunt pentru mine,
Iubito, mă pierzi printre coapsele-ţi fine,
Printre buzele tale, ca floarea de mac...

Să servim caviar şi să bem coniac,
Sărbătorim impactul dintre două destine,
Dublu impact între pistil şi stamine...
Cu ochii-ţi căprii, de-a pururi, mă-mpac.

Hai vino, ştii bine că n-ai altā cale,
În dragoste, să nu-ţi pară rău niciodată,
Te-oi ninge pe sâni cu mii de petale,

Ţi-oi înflori cu săruturi genunchii de fată,
Şampanii voi turna pe coapsele tale,
Sonata Lunii ţi-oi pune, Fecioară-Sonată!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţă albă de vis

mă deconectez de la tristete cu muzica uşoară
simt că plutesc fericită pe aripi de vânt
cu bujori în obraji îndrăgostită ca o domnişoară
exprim sentimentele cu îmbrăţişări de cuvânt.

Lara Fabian se apropie de sufletul meu
cu un adagio la prietenia planetară
cu iubirea soarelui venită de la Dumnezeu
cu o stea în fruntea minunilor de seară.

iubirea mă face să cânt şi să dansez
ritmuri muzicale au sublimă soartă
game de fericire am strâns mereu în crez
revelaţii de viaţă printre artişti mă poartă.

stoluri cu porumbei de pace în zboruri colorez
inocenţa lor albă e transpusă în artă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia are frumuseţi pe care iubirea nu le cunoaşte, prietenia se întăreşte când trece peste obstacole care ar nimici iubirea, prietenia rezistă timpului, timp care erodează iubirea. Prietenia atinge înălţimi necunoscute iubirii.

citat din Marianna Ba
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt sonor, pietrificat

Când, ne-'ncetat mă înfioară
aura ochilor tăi verzi
şi când viscolul tău de parfum
neîndoios, mă-'nconjoară,
eu caut, iubito, duios şi adânc,
în cosmosul inimii tale,
şi-atunci încet, încet, tu te pierzi,
iar eu, voluptos, te consum,
siderat, te respir, te mănânc,
prin mii şi mii de flori şi petale...

Virtuoz instrument de serviciu,
îţi cânt trupul neconsumat,
vestală în mugur, femeie-vioară,
şi caut, cu sârg, un ultim indiciu,
la strigătul sonor şi pietrificat
al sânilor tăi, paseri de alb,
de deliciu...

Un strigăt sublim al trupului tău
unduios, cu sclipiri celestine,
căci viaţa-mi, iubito, mi-e hău,
e-un minus fatal, e-un calvar
fără tine...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe dificila cale a cunoaşterii de sine, am înţeles că atunci când câştigi de fapt pierzi şi când pierzi de fapt câştigi. Am înţeles că a fi fericit prin ceea ce-ţi furnizează formele fizice, mentale şi emoţionale, nu înseamnă decât pregătirea pentru marea nefericire care va să vină când le vei pierde, fiindcă niciun lucru nu-ţi aparţine... Totul se transcrie unei experienţe şi unei lecţii în care tu ca fiinţă fizică şi mentală trebuie să fii sfâşiat. Iar după ce este consumat totul rămâne nimicul în care a ajuns totul...

Constantin Luntraru în A doua carte (2007)
Adăugat de Sanda Mures
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Adoptă-mă, Cucernice Părinte,
Primeşte-mă în arealu-ţi sfânt,
Îngāduie-mi sā samăn pe Pământ
Iubirea, precum boabele de linte...

Aşază-mă în tainice cuvinte,
Un trandafir în suflet să-mi împlânt,
Şi lasă-mă, Părinte, să te cânt,
Să te primesc în inimă şi-n minte,
Covoare de petale să aştern,
În calea Ta, în paşii Tăi cu har...
Şi,-apoi, mă lasă, Doamne, ca să cern,
Praful de stele, dulcele de-amar,
Să biruiască Raiul în Infern
Şi soarta să nu mi-o mai joc la zar!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-are rost...

Să avem prieteni?
N-are rost!
Să nutrim
speranţe şi visuri?
N-are rost!
E mai bine să hulim
lumea nebună
în care trăim.

Prefer să mă retrag
în profunzimea eului meu,
unde tot ce e lumesc
şi stricat
reuşeşte
să rămână fără ecou.

Prefer să pierd totul –
prieteni, speranţe şi visuri...
Să le pătrez,
e zadarnic efortul!
Prefer să câştig
nefericire, singurătate
şi dreptul la iubire,
prin moarte...

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-ţi faci...

Să nu-ţi faci far din viaţa altcuiva,
Fără ca el să poată afla.
Iubirea să-ţi fie o tainică împărtăşire tu şi ea.
Să nu faci din visul de noapte, viaţa,
Sentimente desăvârşite, dar goale pe înterior,
Ţesute-n pânze de păianjen, ascunse de ochii tuturor.
Căci visele se pot pierde-n gol şi apoi mor
Iar tu, ca o pasăre stingheră surprinsă-n mijloc de ape
Gheaţa o împresoară, fără putinţa să scape
Se zbate, se zbate
Iar lacrimile nu mai curg, sunt îngheţate.
Să nu trăieşti pe parte cealaltă de viaţă
Visând mai mult, decât trăind.
Poate nici eu nu sunt vindecată pe deplin
De lumea adoleşcenţei cu inocenţă iubind.
Că nu ştiu altfel să trăiesc decât iubind si iertând.
Să nu-ţi faci far din viaţa altcuiva
Trăieşte-ţi viaţa şi nu vei regreta.

poezie de Silvie Manole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fecioară cu sângele-ţi verde

Prea obosit de erori şi cuvinte,
la capătul sporovăielilor mele,
cu sinele-mi suspect de tandru,
prefer, draga mea, să m-alinte,
sub clarul de sânge şi stele –
un sân de femeie – puiandru!

Şi-n ispita care mă călăreşte,
aşezată pe şeaua făr' de oblânc,
în lumina supremei speranţe,
azi, sinele meu lin îmi vorbeşte,
cu verbul acela sfios şi adânc,
transformând petalele-n gloanţe...

Aproape nimic nu-ţi vei pierde,
săvârşind păcatul acela originar,
doar inocenţa, copilo, îţi va zbura,
fecioară, cu sângele-ţi verde,
cu vise, dorinţe carnale şi har...
de nu mi te dai, un căpcăun te-o fura!

Aşadar, să întoarcem privirile-aiurea,
să conştientizăm dependenţa de flori,
să ne-mbătăm, puştoaico, teribil, de viaţă,
să ne devorăm energia, lăuntrul şi firile,
să gonim din stomac acei fluturi multicolori,
şă spunem, angelic: 'tu-i mama-i de viaţă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Iulia

O, Doamne, am şi eu un eu al meu,
Să cânt femeile cu nuri duioşi,
Cu coapse dulci şi sâni ambiţioşi,
Născute-n astrograma unui Leu...

Şi-aş aborda, oricând, orice traseu,
Ca să-ţi sărut genunchii preţioşi,
Ah, Iulia, şi ochii-ţi vii, frumoşi,
Şi tot ce ţi-ai ascuns pe sub jerseu!

Irişii tăi, când albăstrii, când verzi,
Râvnesc întru fioruri lungi, complete,
Fiindcă-adesea-n mine te desmierzi

Şi-ntru privirile-mi de doruri bete,
Admit ca-n sânge tu să mi te pierzi,
Ca să-ţi recit o mie de sonete...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşi-vom spre neant...

Trăim plutind uşor, în versul alb al vieţii,
În dogme hrănitoare şi utopii duioase,
Cu dragostea în sânge şi, implicit, în oase,
Nefericiţi cum suntem, iubito, noi poeţii.

Din drumul nostru drept, înlăturăm scaieţii
De depărtare suntem, în doi, tot mai aproape,
Ne sărutăm, din când în când, pe pleoape,
C-o fantă de lumină, scurtăm unda tristeţii...

Tot inventând delicii şi voluptăţi candide,
Noi, surâzând, ieşim din crudul vid al vremii,
Şi, reciproc, iubito, ne oferim chiar premii
Şi-n duhu-ţi de silfidă, îţi jur că m-aş inchide.

Ce grea şi ce uşoară ne fi-va despărţirea,
În sensuri, vai!, opuse, păşi-vom spre neant,
Pe marginea genunii – nimic vivifiant,
Din care să renască, fuior, Buna-Vestirea!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Iulia

O, Doamne, am şi eu un eu al meu,
Să cânt femeile cu nuri duioşi,
Cu coapse dulci şi sâni ambiţioşi,
Născute-n astrograma unui Leu...

Şi-aş aborda, oricând, orice traseu,
Ca să-ţi sărut genunchii preţioşi,
Ah, Iulia, şi ochii-ţi pururi luminoşi,
Şi tot ce ţi-ai ascuns pe sub jerseu!

Irişii tăi, când albăstrui, când verzi,
Râvnesc întru fioruri lungi, complete,
Fiindcă-adesea-n mine te desmierzi

Şi-ntru privirile-mi de doruri bete,
Admit ca-n sânge tu să mi te pierzi,
Ca să-ţi recit o mie de sonete...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea tuturor

Unirea naşte credinţe şi iubire,
Precum un soare răsare pentru fiecare,
O rază de lumină ţie îţi luminează,
O tainică iubire, un vis mai luminat.
Aştept să cânt, să cuceresc o iubire
Mai împletesc cununi de aur
Şi i le pun în păr iubitei fete,
Este o viaţă fără de care eu
Voi fi doar inimă crescută...
Nu caut iernile târzii,
Nici viaţa unui aspru trai,
Trecut-a timpul şi inimile vorbesc,
Pornisem în drumul străbătut greşit,
Acum o lumină îmi învăluie mersul,
Dantele şi voal în muzica stelelor polare.

poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubirea este viaţă. Cine nu iubeşte nu trăieşte.
Trăieşte iubind iubirea!
Iubesc să trăiesc, ca iubind să trăiesc fericit!
În fiecare zi când mi-e permis un răsărit de soare
Devin tot mai copilăros... ce iubeşte să trăiască,
Iubind iubirea şi astfel trăind!
O zi şi o seară pline de iubire, de viaţă!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!