Strigăt sonor, pietrificat

Când, ne-'ncetat mă înfioară
aura ochilor tăi verzi
şi când viscolul tău de parfum
neîndoios, mă-'nconjoară,
eu caut, iubito, duios şi adânc,
în cosmosul inimii tale,
şi-atunci încet, încet, tu te pierzi,
iar eu, voluptos, te consum,
siderat, te respir, te mănânc,
prin mii şi mii de flori şi petale...

Virtuoz instrument de serviciu,
îţi cânt trupul neconsumat,
vestală în mugur, femeie-vioară,
şi caut, cu sârg, un ultim indiciu,
la strigătul sonor şi pietrificat
al sânilor tăi, paseri de alb,
de deliciu...

Un strigăt sublim al trupului tău
unduios, cu sclipiri celestine,
căci viaţa-mi, iubito, mi-e hău,
e-un minus fatal, e-un calvar
fără tine...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strânge-mă, iubito

aşează, iubito, pletele tale
printre stele
pune scara sufletului meu şi urcă-n mine
şi joacă-te cu ele

pune trupul meu, iubito, acoperiş
gândurilor tale
şi lasă ploaia fără vise rele
să cadă, iubito, cu fericire

soarbe-mă încet, ca un izvor cu apă vie
cată-mă până în adânc de trup
leagăne-te-n şolduruile tale pietroase
şi
fi furtună-n mine

strâge-mi coapsele cu palmele
înfinge-mă adânc ca să mă doară
strigă că mă vrei
şi roagă-te ca să nu moară

strâge-mă, iubito, din drumuri rătăcite

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă scrie, iubito, şi-apoi mă transcrie...

Orgasm smintit al spiritului pur –
glasul îţi strigă sonor în afunduri
şi se dezlănţuie-n eterul năvalnic,
net superior virtuţilor comune...

E ziua noastră de bun augur,
să trecem, iubito, prin prunduri,
prin sângele-ţi verde şi falnic,
ţâpureşte a cincea dimensiune!

Ştiu, iubirea e-un plus de suferinţă,
când visele ne tremură evanescent,
dar, dacă nu gustăm înşelăciunea vieţii
şi nu plângem crunt unul în celălalt,

Nu vom avea puncte de referinţă
şi niciun licăr verde, luminiscent,
care să ne-nlăture valurile ceţii,
pentru a executa, iubito, ultimul salt!

Aşadar, pulverizează-ţi praful firii,
polemizează-mă muzical şi nocturn,
îmbălsămează-mă cu privirea-ţi căprie,
aruncă-ţi, artezian, versurile-n cer...

Dar nu uita, Emilia, te rog, trandafirii,
ce cresc duios, matinal şi diurn,
mā scrie incandescent, cum se scrie...
ştii tu bine, iubito, la ce mă refer.

Mă scrie, mărunt, într-o hiperbolă vie,
mă scrie, iubito, şi-apoi mă transcrie!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul

Un strigăt dezlănţuie vântul
Ca fulgerul, nori de furtună,
Iar dorul îmi bântuie gândul
Săruturi să prind în cunună.

E strigătul, cânt de chemare
Când pieptul tresaltă de dor,
Priviri îmi aştern înspre zare
Ca şoimul prin tainicul zbor.

E strigătul, vuiet prin noapte
Pe culme de munţi, trecător,
În zori, se revarsă în şoapte
Spre altarul nestinsului dor.

E strigătul, tunet prin ceruri
Ce-alungă furtuna din nori,
Hai, vino iubito, prin neguri
S-aprinzi curcubee pe flori!

poezie de Nicuţă Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadarea din templu

Eu te privesc extatic, incognito,
Prin rotocolul fumului de ceară,
Şi dimineaţa, când răsari, iubito,
Şi când apui, în fiecare seară...

Iar gândul tău, străpungător de linişti,
Eflorescent, irumpe pân' la mine,
Exali parfumul florilor din mirişti
Şi îngeri chemi, tristeţea să-ţi aline.

Tu te-ai retras cu paşii unei umbre,
Din lumea ancestralelor erori,
În ochi ţi se citesc nelinişti sumbre,
Ţi se-nspăimântă trupul a priori...

Ţi-e chipu'-ntemniţat ca-ntr-un ghioc,
Solemn, aspiri la solitudinea totală,
Dar sânii tăi se vor trezi ad-hoc,
Chemîndu-mă spre ochii-ţi de vestală.

Şi-apoi, în urma unei premoniţii,
Vei evada, din gându-ţi subsumat,
Şi îmi vei da, fără să-mi pui condiţii,
Savoarea unui trup neconsumat...

Vom regăsi cărarea spre Shambala,
Vom bea nectarul de extaz, buimaci,
Şi ne-om iubi, nebuni, ca-n "Sakuntala",
Însîngerând, sublim, un câmp de maci!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întinde-mi mâinile să plâng în ele

Întinde-mi mâinile să plâng în ele,
răscumpără-mi golul zilelor pierdute,
potoleşte-mi beţia cruntă a sângelui,
spune-mi, iubito, vrute şi apoi nevrute...

Îmbracă-te cu aripile evanescenţei,
ridică-mă înalt, din vid în preaplin,
leagă-mă strâns, peninsular, de tine,
scoate-ţi cămaşa de nea din poplin.

Aşează-mă în confortul sânilor tăi,
în lumina solemnă a coapselor tale,
ştiu, în dragoste, totul devine suflet,
ninge-mă îndelung cu fiori şi petale...

Nu există măreţie decât în iubire,
nici lacrimi susurând în străfundurile firii
nici direcţie mai bună spre sensul lumii,
aşa cum există-n căldura-ţi extatică a privirii...

Sufletul meu, iubito, ia conturul trupului tău,
Femeie, suntem în imediatul lui Dumnezeu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimele flori

N-am găsit, iubito, flori pentru tine
Oricât m-aş fi trezit de dimineaţă
A trecut azi Bacovia prin piaţă
Şi-l caută doi domni în limuzine

Magnoliile zac bolnave-n ceaţă
Spitalele de muribunzi sunt pline
Eu caut, iubito, flori pentru tine
Florăreasa a murit azi dimineaţă

Şi-avem de astăzi în oraş doi morţi
Nici nu mai ştiu din noi care-i cel viu
Tu mă aştepţi tăcută-ntr-un sicriu,
Copiii în doliu aşteaptă la porţi
Să treci ca mireasă a nopţii prin nori
Pentru tine, iubito, n-am găsit flori!

sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitaţie la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci te iubesc, iubito, ca o chemare în mormânt

Te caut prin lume şi-n beznă m-afund,
Iar norii mă-ndemnă adesea să-ţi cânt,
Căci te iubesc, cu sete-n ochi şi în gând,
Ca o chemare, în mormânt.

Te caut cu ochi nevăzuţi în lumină,
Şi îi ascund de iubire mereu.
Si-atunci, cand la mine lumina va fi să mai vină,
Nu voi mai fi crestin, voi fi ateu.

Te caut, femeie, cu paşi neumblaţi
Si-n ceafă iti simt mângâierea,
Iar noi, de moarte am fi putut să fim salvaţi
Dacă in locul durerii, mi-ai fi lăsat iubirea.

Te caut in vise, si-n ele bărbat nu mai sunt,
Sunt lup, sunt demon şi-ţi sfâşii plăcerea,
Căci te iubesc, iubito, ca o chemare-n mormânt,
Dar ziua imi piere puterea.

Te caut in lumea-ţi de vis, colorată,
Si în mine mai tare se-ntunecă noaptea
Caci tu, îi esti vieţii-adorată,
Iar eu de aici sunt plecat, sunt una cu moartea!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul salinei Cacica

Sunt umorist şi-atunci un pic de sare
E-un lucru ce m-ajută ne'ncetat.
Săgeţile-n salină le-am murat
Mergând pân' la Cacica-ntr-o plimbare.

Apoi precum Achile m-am scăldat
În alba saramură protectoare.
Sunt umorist şi-o platoşă de sare
E-un lucru ce m-ajută ne'ncetat.

Uitându-mă în jur din zare-n zare,
La mine în oraş am constatat
Ce viguros şi sprinten dom' primar e,
Căci omu-n permanenţă e-nţepat
De-un umorist... şi-atunci tot timpul sare.

rondel de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lacrimilor verzi

Aşa cum s-a mai întâmplat,
O picătură m-a atins,
Şi-atunci, iubito, ai pretins,
Că lacrima ţi-am confiscat!

Şi iarăşi m-ai înduplecat
Cu verbul tău mereu aprins,
Aşa cum s-a mai întâmplat,
Ca să mă las de tine nins,

Cu lacrimi verzi de matostat,
Dintru lăuntru-ţi necuprins,
Cu dulci săruturi înadins,
Cu mângâieri de neuitat,

Aşa cum s-a mai întâmplat!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Mă caut printre flori de primăvară,
iar paşii mei sunt îngropaţi în ziduri,
doar ochii-s pelerini, prin crengi, pe-afară,
ca să-mi agaţe carantina-n viduri.
Îndrăgostită de atâta floare,
îmi circumscriu în suflet bucuria,
iar un oftat se sparge, surd, în zare
şi-n ciobul lui se zbate-alegoria.

Cu mâna tremurândă prin cristale,
îmi caut armonia sufletească
şi, din iubirea prinsă-ntre petale,
prin crengi de măr începe să nuntească.
Nimicul meu din sine-şi arde rugul,
printre pistile care-şi lasă rodul,
iar trupul, care poartă tainic jugul,
prin versul mut a început exodul.

Mă primenesc, în rugă, de păcate
şi sap adânc în suflet, ca-ntr-o mină,
prin galerii tenebre şi-ncurcate,
să-mpart la semeni rima alcalină.
Mă caut printre flori de primăvară,
când trupul mi-e ocnaş în carantină
şi redescopăr, pentru-ntâia oară,
că sunt un spirit liber spre Lumină.

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pântecul Mării

E-atât de sublim, în pântecul Mării
Şi-atâta confort în inima ta,
Cu flori albe De-nu-mă-uita,
Cu iubiri împotriva uitării...

Haide, iubito, la marginea zării,
Să conjugăm verbul, sublim, "a ierta",
E-atât de frumos, în pântecul Mării,
Acolo, iubito, ne vom alinta...

Iubirea-i un leac împotriva ratării,
De-aceea, în Mare, noi vom adăsta,
Cât valul şi cerul, frumos ne-or cânta
Sonetul iubirii şi-nmiresmārii...

E-atât de sublim în pântecul Mării.

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne strigă, sonor, trandafirii

Visul meu eteric se transformă-ncet,
Într-un vis dogmatic, frust şi desuet...
Se făcea, iubito, că erai pe-o scenă,
Sub privirea lunii, goală şi obscenă...

Lângă tine, palid, mă găseam şi eu,
Des-golit de suflet şi de Dumnezeu,
Mă zbăteam, alături, ca să înţeleg,
Cum jumatea-mi strigă după un întreg!

Ţi-am şters pudra de santal de pe gene,
De pe sânii păgâni şi de pe sprâncene,
Îmbătătoarele arome ale voluptăţilor tale
Mă atrag, mă resping, m-adumecă-agale...

Dă-mi umbra umbrei tale şi apa privirii,
Acum, când ne strigă, sonor, trandafirii,
Tu, creangă-nflorită în sânge de rodii
Renaşte-mă-n tine şi-n fine plasmodii!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine, iubito

Pentru tine, iubito, au înfrunzit toţi gorunii.
Pentru tine, iubito, au înflorit toţi salcâmii.
Pentru tine, iubito, zboară acum toţi lăstunii,
Pentru tine, iubito, nu va fi sfârşitul lumii.

Pentru tine, iubito, pe cer stele s-au aprins,
Pentru tine, iubito, astăzi viaţa a învins.

poezie de Dumitru Delcă (10 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide ochii iubito

Deschide ochii iubito.
Şi uită-te în ochii mei cât sunt de trişti,
Când nu-i văd macar pe o clipă pe ai tăi!
Deschide ochii iubito
Şi priveşte părul meu,
Alb ca neaua care se aşterne pe câmpii.
Tu eşti ca soarele care răsare
În zorii dimineţii azurii.
Deschideţi sufletul iubito,
Căci sufletul meu e mereu deschis.
Dar când nu eşti lângă mine.
Nu se mai satură de plâns.
Deschide ochii iubito
Şi priveşte braţele mele puternice de bărbat,
Care vrea să-ţi cuprindă trupul,
Frumos şi ca lacrima de curat.
Deschideţi palmele iubito şi ţine inima mea,
Căci fără tine plânge în hohote şi ea.

poezie de Vladimir Potlog (29 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu, iubito, scriu

e o vreme cam ciudată!...
stranie, consistentă, deplasată
şi pe zgomotul efemerului lunecând înapoi,
mereu pe variaţii de apus...
chiar am devenit un spectator ideal
sumbrului concert prin instincte trecut.

gânduri de rasă la fereşti tot urc
şi când nu mai am ce face,
mă îmbrâncesc în mine
şi izgonesc veghea emoţiei
spre o verde excitare.

scriu iubito, scriu!
de prezenţă prins pierdut.
suflarea mi-e dată în dans încet
parcă aşa mi l-ai simţit şi tu,
dans ce-n hora păcatelor la rându-i cuprins.

de aici până-n vitrina ochiului tău
mi-e teamă că m-oi expira fără voie
traversându-ţi dantela surâsului tău,
ce l-ai reactivat,
prea deodată şi prea neîmblânzit.

eu răsturnat în gând la vedere
şi aflându-mă într-un vernisaj de uitare,
caut neagra lumină menită să-mi aprindă
mâna debarasată de timp
cu care scriu iubito, scriu!

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor să nu mai ştiu nimic
Şi să iubesc în nopţile târzii
Acei ochi verzi, poemul meu demonic
Ce gândul mi-au furat în clipele pustii.

Mi-e dor să vii în nopţile cu Lună
Să ne iubim ca doi nebuni râzând
Dacă ţi-aş fi a inimii nebună
Ai mai fugi de mine suspinând?

Mi-e dor de noi în clipele lui Marte
Când ne plimbam prin ploaie liniştit
Tu mi-ai rămas, cu un parfum aparte
Şi te păstrez în tâmple, ca pe-un mit.

Mi-e dor să vii cu primăvara la rever
În păr să-mi prinzi un ghiocel plăpând
De vei pleca în tine am să pier
Un strigăt mut, un înger lăcrimând.

Mi-e dor să nu-mi mai fie dor
De tine şi ochii tăi cei verzi
Mi-e dor, şi-n tine vreau să mor
Iubindu-te, de ce nu vrei să crezi?

Ţie îţi este dor vreodată
De mine şi doru-mi de copilă?
Îţi mai aduci aminte că odată
Ţi-am fost păcatul fără vină?

Nu îmi răspunde căci mă porţi
În piept de când au înflorit castanii
Eşti tu pribeagul ce la porţi
Mai baţi şi-acum deşi trecut-au anii?

Voi înflori şi eu precum salcâmii
În fiecare an în gândurile tale
Să-ţi aminteşti că noi am fost nebunii
Ce inima şi-au îngropat-o-n mare.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngrijorare

Plecând la drum, de mine tu te pierzi,
Presimt în viaţa noastră un prăpăd,
Mi-e teamă, vai!, că nu am să mai văd,
Melancolia, Doamnă, a ochilor tăi verzi!

epigramă de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cappella (Otiliei)

Într-un târziu total, vioara tace
Şi lira trupului tău rod ţâpureşte,
Iar coapsele-ţi scâncesc buimace,
Iubito, sânu-ţi drept se fâstâceşte...

Sonor, porunca ta mă răstigneşte,
Şi, vai, constat că nu mai sunt acela,
Care părea, plenar, că stăpâneşte
Muzica trupului tău diafan - A capella!

Din ochi, ţi se revarsă acuarela,
Spre cele patru puncte cardinale,
Căci, în curând, rosti-va filomela
Un nou acord al vieţii sexuale...

Ne pierdem în iubiri trancedentale,
Deasupra lumii, două trupuri ard,
Pasărea Spin ne dă onor semnale,
Visăm pe Chamberlain şi Rachel Ward.

Eu - cântăreţ de inimi şi liber goliard,
De trandafir, pe trup, îţi ning petale...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

Iubito!... nu pot a dormi,
Mi-e gândul într-una la tine,
Aş vrea să te-nvăţ... a iubi,
Topindu-te-n vise carmine.

Iubito!... iubirea ţi-e soartă,
Adâncul deschide-ţi să curg
Şi-aruncă păcatele-n poartă
Din goana calului murg

Iubito!... sunt încă în tine,
Mă storci de putere... şi dor,
Balansu-i mişcarea ce vine
În susur nebun... de izvor.

Iubito!... dă-mi ochii şi gura,
Dă-mi trupul... plăcerile toate
Şi stinge-mi în taină arsura,
Ştiu bine că vrei... şi se poate.

Iubito!... nu pot a dormi,
Trezit-ai bărbatul din mine,
Aş vrea să mă-nveţi... a iubi,
Când intru serafic în tine.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aferim

E un cântec, iubito, sublim,
Ce tresaltă în trupu'-ţi sălbatic,
Rafinat, a capella, dogmatic...
Îl ascult şi îţi spun: Aferim!

Mă seduci, în sacoul tău slim
Şi te vreau, şi te-ador sine-die,
Curgi sublim şi alert, apă vie,
Te iubesc şi îţi spun: Aferim!

Căutând un pretext să fugim,
Exersăm rătăcirea umană,
Sânii tăi dulci arome emană,
Îi salut şi le spun: Aferim!

Gândul tău, gândul meu-sinonim
pendulează discret, în tandem,
Şi mă tem, draga mea, că je t'aime,
Te respir şi îţi spun: Aferim!

A iubi e un verb, precum ştim,
Fără nu, fără ba, fără rest,
Iar atunci, când iubirea-i pe şest,
Te sărut şi îţi spun: Aferim!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!