Scara lui Iacob
Tristețe nocturnă în suflet,
sânge dornic de spaimă,
duhu-ți, fără răsuflet,
vorbe îngaimă,
ochii-ți se scaldă în lacrime verzi,
iubito, te pierd și mă pierzi!
Lasă nădejdile să-ți cânte,
mirajul frunzei în vânt,
sărutul meu, pe gurguiele-ți sânte
se preface-n descânt
și-ți înalță aripile frânte...
În serviciul sângelui, iubito, îți sunt!
Dorul tău viscol și-aromă
are tonalitatea refluxului Mării,
adevăr fundamental axiomă
visul tău, voluptate ce nu se mai gată,
se-nalță pe treptele Scării lui Iacob,
(scară a lucrării și-a binecuvântării)
și-n stele se-ascunde,
în Transcendent. Acolo. Oriunde!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Love story
În ochii-ți de verde scânteie,
nu planează perfid nicio umbră
și-n sufletu-ți tandru, văratic,
nu pășește, subtil, nicio urmă...!
Te-am ocrotit, suavă Femeie,
în mintea-mi, eu te-am arestat,
păstrându-mi, de-a pururi, o cheie,
ca să-ți desferec, des, siderat,
lăuntru-ți de falnică zeie...!
Iubito, noi urcăm cu tandrețea,
pe funii lungi, de nisip și de aur,
ne strigă din nou tinerețea,
istorică (de acum) de tezaur...!
Și, Doamnă, un plus de trăire
renaște în ochii-ți, de-a pururea, verzi,
și murmure albe se-nalță din tină,
cu fluturi verzui și demenți de lumină,
și sângele începe să-ți fiarbă...!
Iubito, de-ajungem pe plaur,
ai grijă să nu mă repierzi,
prin rizomi, rădăcini și prin iarbă!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă iubito....
Iartă-mă iubito, de tăcerea mea
Am crezut mereu, în iubiri visate
Când în drumul meu până la o stea
Te purtam în gând peste zi sau noapte.
Iartă-mă iubito, că te știu demult
Doar a mea și înca-nimănui
Iar sărutul tău încă-l mai ascult
Fără să mă vrei, fără să îmi spui
Vorbe de ocară, vorbe de alint
Fără să te cred, fără să te mint.
Iartă-mă iubito, mâna mea e grea
Nu mai face semne de la o fereastră
Ochii mei acum sunt o simplă stea
Iar tăcerea vrea iar să se mai nască
Am plecat iubito, lacrima mă curmă
Am murit iubito, am rămas o umbră.
poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pântecul Mării
E-atât de sublim, în pântecul Mării
Și-atâta confort în inima ta,
Cu flori albe De-nu-mă-uita,
Cu iubiri împotriva uitării...
Haide, iubito, la marginea zării,
Să conjugăm verbul, sublim, "a ierta",
E-atât de frumos, în pântecul Mării,
Acolo, iubito, ne vom alinta...
Iubirea-i un leac împotriva ratării,
De-aceea, în Mare, noi vom adăsta,
Cât valul și cerul, frumos ne-or cânta
Sonetul iubirii și-nmiresmārii...
E-atât de sublim în pântecul Mării.
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descânt
Nu mai găsesc odihnă pe pământ,
Ci poate-n ochii tăi, kaki, o clipă,
Iubita mea, eu mă voi adăsta să cânt,
În carnea ta, sub fina ta aripă.
Mă leagănă, discret, al tău descânt,
Și înlăuntru infinitu-mi țipă,
Nu mai găsesc odihnă pe pământ,
Ci, poate-n umbra-ți voi dormi, în pripă!
M-oi odihni, iubito, neînfrânt,
Lăsându-mi trup și suflet în risipă,
Iubita mea, tu floare de tulipă,
Când îți arunci miresmele în vânt,
Nu mai găsesc odihnă pe pământ!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta, iubito!
O floare-i pre puțină,
O mie...? Sunt prea multe,
Îți las în schimb credința,
Dorul să ți-l asculte.
Iți las și inimioara
Ce bate pentru tine,
Cu multă gingășie
Pe-al mării valuri, line.
Îți mai trimit, iubito,
Un gând, o îmbrățișare,
Pe raze de luceafăr
O dulce sărutare,
Iar visul de la noapte
Să-ți liniștească dorul
Spunându-ți că de mâine
Sunt liber! Și-mi iau zborul,
Ca fulgerul din noapte,
Mai iute ca lumina
Și în genunchi la sânu-ți,
De mâine? Îți cer mâna.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păși-vom spre neant...
Trăim plutind ușor, în versul alb al vieții,
În dogme hrănitoare și utopii duioase,
Cu dragostea în sânge și, implicit, în oase,
Nefericiți cum suntem, iubito, noi poeții.
Din drumul nostru drept, înlăturăm scaieții
De depărtare suntem, în doi, tot mai aproape,
Ne sărutăm, din când în când, pe pleoape,
C-o fantă de lumină, scurtăm unda tristeții...
Tot inventând delicii și voluptăți candide,
Noi, surâzând, ieșim din crudul vid al vremii,
Și, reciproc, iubito, ne oferim chiar premii
Și-n duhu-ți de silfidă, îți jur că m-aș inchide.
Ce grea și ce ușoară ne fi-va despărțirea,
În sensuri, vai!, opuse, păși-vom spre neant,
Pe marginea genunii nimic vivifiant,
Din care să renască, fuior, Buna-Vestirea!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună seara, iubito!
Bună seara, iubito!
Am trecut să-ți spun
Eternul noapte bună,
Sau că te doresc oricum.
Să-ți spun că-mi ești noapte,
Sau că somnul nu vine,
Să te chem mai aproape
Sau să te știu în mine.
Bună seara, iubito!
Mă primești în iatac?
Îți promit nopți de vis,
Tu mă rogi ca să tac.
Răscolind prin cuvinte
Hoinărim prin eter,
Tu ești fată cuminte,
Eu de soață te cer.
Bună seara, iubito!
Chiar și mâine mai sunt,
Același rămas bun,
Scris pe-o pală de vânt.
Hamalul de vise,
Ce îți cară din stele,
Constelații nestinse,
Să-ți speli pașii cu ele.
Bună seara, iubito!
Mă lasă să plec,
Înainte să vin,
Prin tine să trec.
Poteci de cuvinte
Străbătute-n doi
Aducându-ne aminte,
Să ne naștem goi.
Bună seara, iubito!
Ce-ar mai fi de spus,
Te iubesc, dar știi,
Nu ne este deajuns.
Nevoie avem,
De-un pic de noroc,
Eu pot, noi putem
Și nu stăm pe loc.
Bună seara, iubito!
poezie de Mihail Coandă (28 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri
Iubito
iubito
iubito
scăldată-n
neliniști de ape
ce note-ți
tresar obosite
în vocea
cu umbre
de clape
Iubito
iubito
iubito
plutindă
pe valuri
de vânturi
ce basme
se-aud nerostite
prin umbre
de clape
cu gânduri
Iubito
iubito
iubito
în focuri
de stele
scăldată
ce vise se sting
adumbrite
de lacrimi
pe clape
vărsate
poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângele...
Pe luciul propriului tău gând,
Plutesc ideile-ți fecunde,
Abia aștept să mă inunde,
Cu lacrimi verzi, ochii-ți plângând,
Sublimul versu-ți atingând
Zeci de nuanțe floribunde,
Pe luciul propriului tău gând,
O, Miss, mirajul ți se-ascunde,
De partea lui, vai!, atrăgând,
Lăuntrul meu cu microunde,
Și, Miss, în câteva secunde,
Sângele-ți cântă, lin curgând,
Pe luciul propriului meu gând!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru tine, iubito
Pentru tine, iubito, au înfrunzit toți gorunii.
Pentru tine, iubito, au înflorit toți salcâmii.
Pentru tine, iubito, zboară acum toți lăstunii,
Pentru tine, iubito, nu va fi sfârșitul lumii.
Pentru tine, iubito, pe cer stele s-au aprins,
Pentru tine, iubito, astăzi viața a învins.
poezie de Dumitru Delcă (10 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.Sonet pentru Iulia
O, Doamne, am și eu un eu al meu,
Să cânt femeile cu nuri duioși,
Cu coapse dulci și sâni ambițioși,
Născute-n astrograma unui Leu...
Și-aș aborda, oricând, orice traseu,
Ca să-ți sărut genunchii prețioși,
Ah, Iulia, și ochii-ți vii, frumoși,
Și tot ce ți-ai ascuns pe sub jerseu!
Irișii tăi, când albăstrii, când verzi,
Râvnesc întru fioruri lungi, complete,
Fiindcă-adesea-n mine te desmierzi
Și-ntru privirile-mi de doruri bete,
Admit ca-n sânge tu să mi te pierzi,
Ca să-ți recit o mie de sonete...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basic instinct
Noblețe tristă privirea ta îmi arată
până unde rațiunea îți înțelege sufletul...
E un fel de plâns interior, fără lacrimi,
un plâns subtil, oprit la intersecția
dintre dorința ta de a-mi descuia larg
ușa inimii și, vai!, obsesia de a rămâne
în tine însuți, ca să te lecuiești, acolo,
pe tine, de tine, iubito!
Ca să-ți redefinești eul, despărțindu-l,
fie și temporar, de golul imens al lumii,
acordându-i sângelui o minimă vacanță.
Obrăznicie semeață și zvâcnet alb
de piatră neagră, sânii tăi îmi spun
până unde inima îți poate îngădui rațiunea...
Este pasiunea trupului de a-ți sfida cugetul,
tu fiind, întotdeauna, prea mică pentru
sufletu-ți vast și dornic de nestinsă revoltă!
Buzele tale, ah!, buzele tale incandescente
înflorite în aurorele dulci ale dimineților cărnii,
îmi spun, cu claritatea apei de izvor nebăut,
că tu, asemenea mie, nu ești plămădită
din altă substanță decât sunt muritorii de rând...
Voluptate sfâșietoare și cântec fără de glas
cu suișurile și scoborâșurile lor unduioase,
coapsele tale mă trezesc din somnul comun,
arătându-mi direcția săvârșirii păcatului originar...
Genunchii tăi, iubito, ating intensități florale
îmbobocesc iar păru-ți de mură coaptă,
electrizându-se, se înfioară, subit, metafizic,
semnalizând furtunile iubirii și gloriei terestre!
Inimile noastre se supun instinctului primar,
instinctul se înclină în fața nesfintei evidențe,
iar evidența, bat-o vina!, ne redă, centrifugal,
des fermecați, simultan și pe rând, unul celuilalt...
Numai așa putem supraviețui nimicului lumii,
Iubito!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet pentru Iulia
O, Doamne, am și eu un eu al meu,
Să cânt femeile cu nuri duioși,
Cu coapse dulci și sâni ambițioși,
Născute-n astrograma unui Leu...
Și-aș aborda, oricând, orice traseu,
Ca să-ți sărut genunchii prețioși,
Ah, Iulia, și ochii-ți pururi luminoși,
Și tot ce ți-ai ascuns pe sub jerseu!
Irișii tăi, când albăstrui, când verzi,
Râvnesc întru fioruri lungi, complete,
Fiindcă-adesea-n mine te desmierzi
Și-ntru privirile-mi de doruri bete,
Admit ca-n sânge tu să mi te pierzi,
Ca să-ți recit o mie de sonete...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obstinat sonet
Aș sfărâma, iubito, aștri
Și-aș zvâcni în ritm marin,
Ca să-ți cumpăr un suspin,
Cu o pungă de piaștri...
Pentru ochii tăi albaștri,
Aș mai da și-un fiorin,
Și-aș pătrunde clandestin,
Printre sânii tăi sihaștri,..
Doamnă, de mi-i da o gură,
Ți-aș căra azuru'-n pat
Și ți-aș iubi cu măsură
Trupul cald, înmiresmat,
Iar gurguiele-ți de mură
Ronțăi-le-aș obstinat...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întinde-mi mâinile să plâng în ele
Întinde-mi mâinile să plâng în ele,
răscumpără-mi golul zilelor pierdute,
potolește-mi beția cruntă a sângelui,
spune-mi, iubito, vrute și apoi nevrute...
Îmbracă-te cu aripile evanescenței,
ridică-mă înalt, din vid în preaplin,
leagă-mă strâns, peninsular, de tine,
scoate-ți cămașa de nea din poplin.
Așează-mă în confortul sânilor tăi,
în lumina solemnă a coapselor tale,
știu, în dragoste, totul devine suflet,
ninge-mă îndelung cu fiori și petale...
Nu există măreție decât în iubire,
nici lacrimi susurând în străfundurile firii
nici direcție mai bună spre sensul lumii,
așa cum există-n căldura-ți extatică a privirii...
Sufletul meu, iubito, ia conturul trupului tău,
Femeie, suntem în imediatul lui Dumnezeu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi frânte
Într-un havuz de gânduri și-ntrebări
mă pierd pe drumul, rătăcind spre tine
și-mi pare că de nicăieri
curg șoapte line...
Am vrut să retrăiesc mirarea
de-a-ntinde zboruri selenare
spre stele și spre soare,
dar aripi frânte mi-au crescut
din sufletu-mi rănit
și-am obosit...
Roind din întuneric spre lumină fadă,
mi-a curs o lacrimă de sânge
din inima-mi nomadă
și-n spulberări de vise neîmplinite
m-a năpădit cântarea durerii
infinite...
Am încercat din clipe efemere
să mai țes mistere,
dar prea se-nalță un târziu de mâine,
fără noimă,
ce va săpa în mine dorul
de unica ta formă...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă iubito și taci
Astăzi,
lasă ploaia
să-ți bată în geamuri.
Lasă vântul
să treacă prin copaci.
Ascultă melodia din ramuri!
Ascultă iubito!
Ascultă și taci.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pe unde ești?
Pe unde ești, iubito, pe care-a lumii parte,
Ne vede, oare, luna, odată pe-amândoi?
Privim aceleași stele, suspini și tu în noapte,
Țintind cu ochii triști spre visul de apoi?
Pe unde ești, iubito, pe ce tărâm de basm,
Pe unde-ți umblă pașii, ce flori ți se supun?
Mai știi să pui în vorbe acel entuziasm,
Acel fierbinte patos ce mă făcea nebun?
Pe unde ești, iubito, prin care emisferă,
Din ce-ți mai faci cununa? Din flori de portocal?
Ce-ți dăruiește timpul, iar clipa ce-ți oferă,
Ai mai umplut, ca mine, cu lacrimi un pocal?
Pe unde ești, iubito, te mai apasă dorul,
Sunt mările albastre sub arzătorul soare?
Trecutu-i muribund, pe moarte-i viitorul,
Privesc pe geam afară, începe o ninsoare...
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nefericirea-i starea pură-a fericirii
Aștept ce nu se va-ntâmpla vreodată,
ca-n înserarea sângelui din mine,
din când în când, la ore celestine,
să-mi înflorești, iubito, Preacurată...
Speranța mea-i un vis indefinibil
și-un echivoc sfâșietor al vieții,
te văd în vis și-n roua dimineții
mi-ești marea cantitate de posibil.
La umbra unor crini îndrăgostiți,
am fost tovarăși, mai demult, în Rai,
într-un amurg extatic și corai,
nefericiți de-a nu fi fost nefericiți...
Știi bine că-n iubire se și plânge,
nefericirea-i starea pură-a fericirii,
e spinul crunt purtat de trandafirii,
ce ne iubesc, solemn, până la sânge...
Din depărtări, iubito, eu te-aș strânge,
ca să-mi săruți privirile nătânge...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt sonor, pietrificat
Când, ne-'ncetat mă înfioară
aura ochilor tăi verzi
și când viscolul tău de parfum
neîndoios, mă-'nconjoară,
eu caut, iubito, duios și adânc,
în cosmosul inimii tale,
și-atunci încet, încet, tu te pierzi,
iar eu, voluptos, te consum,
siderat, te respir, te mănânc,
prin mii și mii de flori și petale...
Virtuoz instrument de serviciu,
îți cânt trupul neconsumat,
vestală în mugur, femeie-vioară,
și caut, cu sârg, un ultim indiciu,
la strigătul sonor și pietrificat
al sânilor tăi, paseri de alb,
de deliciu...
Un strigăt sublim al trupului tău
unduios, cu sclipiri celestine,
căci viața-mi, iubito, mi-e hău,
e-un minus fatal, e-un calvar
fără tine...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!