Motiv oniric
Fac abandon trupului meu de ceață
de parcă l-ar fi ajuns din urmă o dragoste searbădă
îl las ușor în iarba ce poți fi
să nu spună lumea că umblu mereu cu capul în nori
Sâmburii din care am crescut
până la capătul tău alb-albastru
au pete mari de noapte
mușcă de-mi crapă zâmbetele
mi-e somn de mine tu știi
și iar mă adormi făcându-mi răni în păduri
cu mov și brândușe de toamnă ai să mă limpezești mâine
Liniștea până la aspru-cenușiu
învelește lumini pe marginea orelor netrecute
ca tăcerea trestiilor aplecate
pe colțul mesei la care scriu
Ceea ce nu am fost se-ntoarce
sub pretext de amintiri în cutele tălpilor
Plecările se duc în lume
ne poartă și pe noi
vântul acolo nu bate
doar clopotele în lună
Potrivești un final gândindu-mi dimineți de lapislazuli
dar uiți să mă trezești
Aproape de himere îmi spui rotunjit
căutările trebuie luate ca medicamentele
de trei ori pe zi
Mă numești
așa cum ai da toamnei nume
apoi pleci
Am să-ți scriu cu ecou
mâine
poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Hadrian Rudean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
La mine ora bate...
la mine ora bate unu,
la mine ceasul e târziu,
sunt viu în noapte, ca nebunul,
mai scriu un gând, mai scriu un rând
și c-o plăcere înzecită,
te chem să vii, să mă adormi,
tu, ochișori de nevăstuică,
mi-ai dat un zâmbet și n-am somn
nu l-am uitat, l-am luat cu mine
și-l țin în palme și-l sărut,
până când dorul mi te-aduce,
iarăși în locul cunoscut,
până când gura-ți îndulcită,
o voi gusta din nou sub duzi,
până când bratele-ți micuțe
iar mă vor strânge în curând
la mine ora bate două
și noaptea învelește luna,
o pătură cu mici steluțe
i-acoperă fruntea întruna,
eu o privesc cum nu adoarme,
cum strălucește printre nori
și mă gândesc ca mâine poate,
între săruturi să-ți dau flori
pe un perete doarme patul,
nu m-a chemat să fiu cu el,
adoarme în tăcere leacul
atâtor vise de povești,
mă uit la dânsul cum oftează
într-o dorință neștiută,
îmi face semn cu păturica
și cu pernița pufăriță.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai cu mine
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuși un capăt.
Acolo vom găsi grâu de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuși un capăt.
Acolo vom găsi struguri albaștri,
Fiecare butaș va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuși un capăt.
Acolo vom găsi păduri uriașe,
Păduri de plopi cu creștetu-n cer,
Păduri de stejar cu rădăcinile
Înfipte adânc până la miezul planetei.
Acolo vom găsi trista mea dragoste,
Pătimașa mea dragoste o vom găsi
Culcată în iarba coaptă de soare
Ori poate culcată pe un nor alburiu,
Pe un nor de argint alburiu...
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuși un capăt.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar ..
să-ți scriu pe-o frunză arămie
sau pe o adiere de vânt
cât de toamnă îmi este mie
că rostirea mi-e fără cuvânt
să-ți scriu pe o rază de lună
când nopții îi alunecă abisul
și tu nu mai vii ca o zână
lași coșmarul să-mi bântuie visul
să-ți scriu pe clipa ce bate
cât ne-am irosit amândoi
să le uit apoi pe toate
nescrise rămână teancuri de foi
George Ionită în Leaganul toamnei (2018)
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
e ca și cum acum aș învăța
prima oară să mă trezesc,
mi-e frică, știi?
tu ești alb,
dacă-mi las buzele să-ți pătrundă în somn,
îți întorci visul bărbătesc spre mine.
"intră
(îmi spui),
uite, îmi dormi a dragoste, a insomnii,
a nebănuire, a râuri,
a îmi ești,
îmi dormi a mine
în gura mea
în venirea venirilor.
ca și cum aseară...
tu nu mai ții minte,
dar te-am îmbăiat în începutul meu,
tu nici nu știi că ești fericită, așa-i?
apoi ți-ai făcut vocea lebădă,
ți-ai tăcut dintr-odată toate cuvintele
pe care încă nu ai dimineți să le spui,
doamne,
și eu știu că lacrimile tale vorbesc încontinuu.
femeie,
ce nu ți-am mângâiat ca să-ți adorm apa...
pe urmă ți-am simțit visul în sânge,
intraseși
somn prin somn în somn,
ca și cum știm doar nefirescul firesc
(de sus ninge
în voaluri).
da, probabil... nu,
nu asta voiam să spun,
de fapt trebuie să te conțin, să te înconjur,
femeie albă din somnul meu,
să te gust,
bănuiesc doar că ai gust de zmeură.
sau de ocean.
nu știu.
te revendic."
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâine...
mâine poate-o fi mai bine,
mâine, mâine, unt pe pâine,
mâine cu un pic de soare,
mâine poate nu mai doare
mâine poate o speranță,
mâine o zi și-o nouă viață,
mine poate răul trece,
mâine văd ce se petrece
mâine mult mai bun ca azi,
mâine foșnetul din brazi
mă va ridica de aripi,
mult mai sus de joase valuri
mâine, mâine, până mâine,
e prea mult și nu-mi e bine,
până mâine înc-o noapte,
o voi trece, n-am ce face
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinar
auzi cum ne cad petalele, frunzele?
suntem flori în îmbrățișarea unui
viitor care nu mai pleacă de la noi.
taci, știi că va pleca.
știu, dar probabil
că ne va urmări de jos din stradă,
atent la orice mișcare a secundelor,
a siluetelor noastre în spatele lor.
mă înăbuș lângă tine, parcă aș trăi într-o respirație
mereu atentă, niciodată prezentă.
pleacă atunci!
rătăcește, rotește-te
pe marginea gândurilor unui alt bărbat.
o balerină în amurg de toamnă,
cu fustă crâmpoțită și picioare obosite.
vântul se crapă și-ți intră prin ochii veștezi
în trupul curbându-se în înclinarea,
reverența de final înspre un public care
privește la o altă scenă.
voi mai rămâne o vreme, până ce vei adormi.
când te vei trezi, vei auzi ceața cum se prelinge pe
un cântec înghețat, căzut din trupul meu
îndoit într-o ultimă plecăciune spre tine.
el adormi mirosindu-i încheietura mâinii triste;
un parfum de film mut cu Greta Garbo își mai spuse
apoi capul i se umplu cu maree, delfini și sicomori.
și visă că ține un felinar aprins, tăcut în dreptul inimii.
poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâine Sonetul XVIII
Doamne, ce am eu de-mi cauți prietenia-atât de-asiduu?
Ce fel de câștig oare, Isuse, poți de la mine-avea,
încât, înghețat de vântul rece, aștepți la poarta mea
în bezna și-n infernul nopților de iarnă încontinuu?
Cât de negru și de meschin înlăuntrul meu am fost!
Să nu-ți deschid! Cât de am putut fi de necumpătat
dacă din împietrirea inimii mele încă nu s-au vindecat
cumplitele răni ale trupului tău lipsit de adăpost!
De câte ori îngerul a șoptit sfios, de câte ori,
"suflete, apropie-te de fereastră și privește-afară,
vei vedea cu câtă iubire bate el la ușa ta, iar și iară!"
Și, oh, de câte ori vocii hrănitoare ca o pâine,
"Mâine,-ți vom deschide ușa," răspundeam, surzi și chiori,
pentru ca apoi a doua zi să repetăm răspunsul, "Mâine."
poezie de Félix Lope de Vega, 1562-1635 din Rime sacre, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuriile vieții
Fiecare dintre noi vedem cum putem,
- Spală-te pe ochi în fiecare dimineață!
Când pleci să nu uiți să-ți cumperi un binoclu,
Prin care să înveți să privești, dincolo de idealuri.
Am privit printre umbre, crezând că timpul e absent
Am să plec cu fiecare respirație, cu fiecare cadru afectiv
De mâine sunt vie, cum viu a fost vinul din care am băut
Mașinăria se vede pe verdele din ceață
O ceară din miere ce nu mă lasă să cred în atingeri
Am să respir prin fiecare por al iubirii divine,
Bucuriile fiecăruia dintre noi aduc alte bucurii
Respirația ta va fi o adiere de vânt,
De mâine vom zâmbi cu fiecare petală a sufletului
Până ce ne vom atinge în timpul zborului privit de sus
De mâine am să devin regina,
De mâine poți zâmbi, fără a te opri.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stăplugă
Sunt stăpân pe a mea viață
Numai eu știu s-o conduc,
Tot eu mă distrug pe mine
Și spre pierzare mă duc.
În luptă cel mai viteaz sunt,
Nimenea nu m-a străpuns,
Cel mai laș din a mea oaste,
Cel din urmă am ajuns.
Nimenea ca mine-n lume
De înalt nu a mai fost
Și-așa mic sunt între turme
Că n-am pe lume vreun rost.
Am făcut lucruri mărețe
De care mereu sunt mândru
Dar toate dintre acestea
M-au golit pe dinăuntru.
Cel mai mare între oaspeți,
Capul mesei îl ocup
Apoi la spălat de vase
Capu-n muncă mi-l astup.
N-a fost în lume vreunul
Mai cunoscut decât eu,
De-mi strig numele pe stradă,
Numai eu mi-l știu pe-al meu.
Câți au fost în lume-odată
M-au cunoscut de bogat
Și-s sărac lipit pământu',
Nici umbră n-am câștigat.
Am fost crescut de o lupoaică,
Ca Romulus și Remus,
Dar alungat și stingherit
Am fost mereu de Zeus.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte miroase galben-auriu
dacă vrei poți să arunci la gunoi zilele în care ai fost puțin tristă, bijuteriile, aparatul de radio, rochiile transparente, tv-ul, pantofii cu tocuri, computerul, nopțile în care ai făcut dragoste degeaba sau
orice alt detaliu care te-a făcut să crezi că nu, nu ai fost vreodată singură
sparge femeie în astă noapte fereastra
ca și cum ți-ai sparge în sfârșit ochii
nu plânge
așează-ti frunze lungi, flori galbene-aurii sau albe-n păr
te culcă de ți-e somn
ar fi de-ajuns o singură sămânță de Sânziană-albă
pentru ca tu să scrii într-o noapte primul poem de dragoste
poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună plină
[une dernière nuit]
și dacă ți-aș spune
ultima noapte acum mâine ultima zi
cu cine petreci
e toamnă
culori se transformă cuvintele pierd
vechi dependențe te-ajung
și dacă și-aș spune
între mâine și rest doar
un monument
al meu
azi împlinesc 100 sărbătorim e noapte și cald din lună au ieșit colți de vampir când toate luminile tac nu-ntreba până la ce gând mai poți să numeri
poezie de Anca-Iulia Beidac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțirea de Eminescu
Cum să mă despart de tine
e-atât de trist în lume
scriu tăceri și mi-e rușine
dacă ele-mi zic pe nume
E așa de trist în lume
frunză verde zău de toamnă
lumea asta-i doar pronume
verbele nimic nu-nseamnă
Frunză verde zău de toamnă
scriu tăceri și mi-e rușine
căci tristețea e o doamnă
cum să o despart de tine
Totul este trist în lume
d(o)ar Poetul e-o minune
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 septembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Șansa
La o margine de lume
Fără cineva ca să-l îndrume...
Ajunge omul la Dumnezeu.
"Doamne am venit la tine
Ca să cer doar ce mi se cuvine...
Aș vrea pământ
Pe pământul meu..."
"Bine... [bine]
Așa va fi mâine [mâine]
În zor de zi
Până unde o să ajungi mergând
Cu piciorul tău
Până acolo vei avea pământ"
Zise Dumnezeu...
Iar a doua zi din vise,
Omul nici măcar nu se trezise...
Ieșind pe poartă, a dispărut
Și în loc s-o ia cu incetu'
A fugit cum nu fugise bietu'
În viața lui, până a căzut...
Tuc-tuc [tuc-tuc]
Se-aude-n zori
Tuc-tuc [tuc-tuc]
De mii de ori.
Nu e șansa cu păreri de rău
Pentru că din toate
Șansa care-i de la Dumnezeu
Doar o dată bate!
Doar o dată bate!...
cântec interpretat de Cleopatra Stratan, muzica de Pavel Stratan, versuri de Pavel Stratan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă poetică
Mă rog de tine, Lună,
pe tine doar te știu,
tu ești cu mine noaptea
când ceasul e să fiu!
Nu m-ai certat odată
de ceea ce-am gândit
și mi-ai trimis doar vraja
să scriu nemiruit!
Mă rog de tine, Lună,
să nu mă aiurești,
mă rog te tine lună
să nu mă umilești!
Dictează-mi să pot scrie
în versuri tot ce simt,
să scriu ce mă lovește
în piept și să mă mint!
Rămâi cu mine până
dispare nebunia,
rămâi cu mine până
îmi pleacă și trufia!
Și du-te când ți-oi spune,
mă simt acum mai bine
și calcă alte urme
ținând ochii pe mine!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște la Dunsinane
femeia albă
a prins ceața de mâini
și s-a rugat
pentru inima ei
ce bate în pământ
în chip de fiu
ochii ei
pumnale spălate
de întuneric
se sting încet
în răcoarea smârcului
prin care
se târăște văduvă Luna
bufnițele
trag clopotele
noaptea
ciugulește bătăi
de inimă
și mâine
și iar mâine
tot mereu
tot mai mult
spre adâncul somn
ziua parcă tace
poezie de Raoul Andreas Horn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între lumi
Simt o lume deasupra mea
O lume în care suntem noi înșine
O lume în care suntem nemuritori,
În zile în care nu trăiesc
Scriu viața așa cum nu e ea
Și vinu-l sorb încet ca și cum e făcut doar pentru mine
Din struguri plini culeși în luna octombrie,
Când soarele e mai sfios, când iarba plânge petale muribunde suflate-n neant,
Simt o lume în mine
Ce cred eu că o cunosc
O lume împletită din mai multe vieți
Scriu viața așa cum a fost ea o dată
Și vinu-l sorb ca altădată
Savurez gustul atât de bine știut
Mă face să zâmbesc crezând că am trăit aceste clipe
Iar de învățat din ele tot n-am învățat,
Simt o lume sub mine
Ce mă cheamă mereu fără-ncetare
O lume ce vreau să îmi rămână străină,
Vinu-l sorb mai repede și nu vreau paharul să sece
Mi-e frică de ce va urma după ultimul strop
Dar apoi, muza din mine îmi vorbește
"E totul creat doar de mintea ta"
Și totul se risipește...
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-mi spui...
De-mi spui cine-a dat viața întâiului atom,
De-mi spui de unde vine pe lume întâiul om,
De-mi spui unde să află ființa prea putinte
Ce lumea a creat-o zicând două cuvinte,
De-mi spui de ce e lumea și care-i ținta sa,
De ce se mișcă totul și-n veci se va mișca,
De-mi spui aceste toate, atunci m-apuc și eu
Să-ți spun cam unde este și cum e Dumnezeu.
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Excelsior" de Alexandru Macedonski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
* * *
De vei dori
Să pleci cândva
Departe fără mine
Să știi
Că este undeva
O fată pentru tine.
De vei dori
Să uiți că eu
Ți-am fost o nebunie
Să știi
Că undeva mereu
Voi fi a ta magie.
De vei dori
Să plângi de dor
În noapte fără mine
Să știi
Că pe al aripii fior
Voi fi doar pentru tine.
De vei dori
Să nu mai fiu
A inimii bătaie
Să știi
Că eu încă mai scriu
Iubirea pe o foaie.
Dar știu că nu dorești
Nimic din toate cele
Ești visul meu
Și mă iubești
Luceafăr, dintre stele.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inevitabil
pe repede în
apoi fără entuziasm
îți scriu despre ce a-nsemnat
pentru mine plasa zilei de mâine:
nori negri sticloși ca pântecul muștelor (?!) - umblu
în vârful picioarelor
cele 8, să
nu mă trezesc agresor
voiajor în oglindă
în plin viitor
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriu
scriu pe traiectorii nevăzute
despre fotonii lovind trupul
revărsarea aceea lentă gata să țipe
neinventată de noi
ca și cum o busolă urmărește fuga mea spre tine
poemul începe mereu de departe
unde tu respiri liniștea zilei așezând desprinderea de lume
sub arcada veșniciei
alegând mereu o coborâre cu un răsărit continuu
probabil vuietul auzului e mereu acolo
pentru că poemul meu e lipit cu fluturi
și literele cunoscute chiar și în tăcere
chiar și într-o abstinență distorsionată
spre tema ieftină plină de umbre
scriu într-o regăsire înregistrată în lumina din ochi
mi-e de ajuns un colț verde de toamnă
și-un timp de tine nepustiu
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!