Inevitabil
pe repede în
apoi fără entuziasm
îți scriu despre ce a-nsemnat
pentru mine plasa zilei de mâine:
nori negri sticloși ca pântecul muștelor (?!) - umblu
în vârful picioarelor
cele 8, să
nu mă trezesc agresor
voiajor în oglindă
în plin viitor
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Bulevardele KGB
să scriu, să... despre viitor!
nu pentru că ar exista
dar despre viitor a scris și nichita
el spunea
despre ceva cu stele-atele
pentru planetele rupte-n sisteme
solare de răhățel (?!) el
glumea la o sticlă
de vodcă stelară despre rusia. o
riginea sa de român de
la ploiești din siberia
îl ajuta ca pe orb
să treacă bulevardele kgb
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că scriu
frumos despre ele
pentru că-mi plac foarte mult! poate
că ele vor fi iubirile mele
dintr-un viitor improbabil -
poate că totul e o femeie
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva
mă ridicam
în vârful picioarelor
și-mi priveam sufletul
cum
tiptil fugea la marginea
patului părinților
privindu-le
iubirea profundă
acum
dor gleznele
dar
tot mă ridic în vârful
picioarelor
privesc viața cum
tiptil furișează
o rază de speranță
printre cărbunii încinși
ai disperării
îi gâdilă în arderea lor
și
când vreau să-i colorez
îmi zâmbesc
și iar devin negri
prind acel zâmbet
îl desenez cu el însuși
într-un cuvânt
sau mai multe
legate între ele
cu mine însămi
cred că e singura reușită
pentru că
durerea îmi stă la căpătâi
bucurându-se că nu o alung
vreau
nu reușesc
decât
în fracțiuni de viață
în care
cuvântul îi ia locul
mergând
în vârful tălpilor imaginare
ale sufletului dornic de cer
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea
în fiecare dimineață pe stomacul
gol, pentru liniștea orașului, scriu
o poezie liniștitoare
și e bine și pentru mine și pentru
liniștea mea, din cauză că
în fiecare
dimineață scriu o poezie liniștitoare
în liniștea
tuturor străzilor, și așa liniștite și goale (?!) atunci
cum să nu
scriu în dimineța zilei de azi
o poezie cu gândul
la orele de liniște pronunțate în chip
natural
pe căile noastre, ah, de
comunicare
unul cu unul și altul cu altul?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să scriu o poezie
Vreau să scriu o poezie
Pe o frunză de copac.
Despre acest miez de toamnă
Cât de mult Îmi este drag.
Vreau să scriu o poezie
Pe un strop de ploaie rece.
Despre timp, care fără milă
Așa de repede trece!
Vreau să scriu o poezie
Pe palmele tale moi.
Care mă mângâie cu gingășie
Când suntem în doi!
Vreau să scriu o poezie
Pe o rază de soare.
Care din ce în ce de dupa nori,
Mai rar răsare.
Vreau să scriu o poezie.
Pe ceru-ncărcat de stele,
Să aducă bucurie
De ziua măicuței mele.
poezie de Vladimir Potlog (9 octombrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
De mâine
te părăsesc: abia
aștept să umblu cu mașina prin altă dimensiune
să beau coca
cola sau alte enrgizante - cadavrul
meu să-ți aparțină de drept
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jenny ramadam
m-am împrietenit cu jenny ramadam
să vedem dacă noua
mea prietenă mă citește ar trebui să
explodeze de fericire că scriu despre ea
sau ar
trebui poate să se îmbufneze pentru că ar
trebui să
creadă că eu noul ei prieten matur și volant
umblu cu distanțele-n brațe, cum aș
da poate muci
mici varză creață la înverzitele rațe
în curtea ades mărginită de pietricele
cherry sau roșii prea coapte mărgăritar
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau
să mă împrietenesc
cu toți bețivii apoi
să scriu poeziile nimănui
bun curaj pictore
am
auzit uneori
în plus
cum se taie urechile
fără să
fi avut cineva o ruletă
des
fășurată cu alt
cineva
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strânge-mă azi
strânge-mă în brațe azi
cu buzele țuguiate
mâine ar putea începe delirul păsărilor
dinaintea potopului
nu poți ști niciodată după-amiaza
cu soarele călău deasupra
capului
strânge-mă în brațe azi
ridicată în vârful picioarelor
de mâine ar putea începe anarhia
frunzelor mute
și umbletul tău va fi puțin mai înalt
când vei vrea în zbor
să mă ajungi cu sărutul
strânge-mă în brațe cu putere
azi,
ca pe un copac gata să fie corabie
ca pe un catarg până la nori
mâine s-ar putea să nu mai ai
atâta nețărmurire
cu care să-l cuprinzi
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești?
Cine ești tu să mă cerți în fiecare noapte?
Ce vrei? Nimic! Atunci de ce vorbești?
De ce strigi la mine când dorm?
De ce nu mă lași să mor
Dacă tot sunt un mort-viu,
Dacă umblu pe străzi încătușat și plin de panglici la gât...
De ce nu mă lași să mor?...
Am vrut să zbor și am căzut.
Am vrut să calc și am fost strivită ca o mărgea fără culoare
Am vrut să poposesc în inima cuiva...
Dar am fost privată de trăiri.
Am fost moartă, apoi vie, iar acum sunt: moartă din vie.
Umblu între cele două lumi, aidoma îngerilor.
Nu am nici o treabă,
Decât să privesc gerul pe care nu-l mai simt.
Să admir ceasul fără a-l trezi.
Am adormit, cu florile unui luminos miracol de stele.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Emil Boc, care s-a ridicat în vârful picioarelor la o poză
Ieri erai "garant",
Azi spui că nu se poate.
Ai ajuns să fii "înalt"
În promisiuni neonorate.
epigramă de Gheorghe Sime (17 mai 2009)
Adăugat de Gheorghe Sime
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munte, frunză și mare
scriu o poezie din vârful
omul
copacului notează și el
numai
ce vede de acolo de sus de o mie
de ani
marea e la picioarele lui
numai
dacă acestea atârnă
destul
pe ziua preafericită de azi
clorofila
urcă în sângele dilua(n)t
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motiv oniric
Fac abandon trupului meu de ceață
de parcă l-ar fi ajuns din urmă o dragoste searbădă
îl las ușor în iarba ce poți fi
să nu spună lumea că umblu mereu cu capul în nori
Sâmburii din care am crescut
până la capătul tău alb-albastru
au pete mari de noapte
mușcă de-mi crapă zâmbetele
mi-e somn de mine tu știi
și iar mă adormi făcându-mi răni în păduri
cu mov și brândușe de toamnă ai să mă limpezești mâine
Liniștea până la aspru-cenușiu
învelește lumini pe marginea orelor netrecute
ca tăcerea trestiilor aplecate
pe colțul mesei la care scriu
Ceea ce nu am fost se-ntoarce
sub pretext de amintiri în cutele tălpilor
Plecările se duc în lume
ne poartă și pe noi
vântul acolo nu bate
doar clopotele în lună
Potrivești un final gândindu-mi dimineți de lapislazuli
dar uiți să mă trezești
Aproape de himere îmi spui rotunjit
căutările trebuie luate ca medicamentele
de trei ori pe zi
Mă numești
așa cum ai da toamnei nume
apoi pleci
Am să-ți scriu cu ecou
mâine
poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Hadrian Rudean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plus cu plus
pe repede pe
repede înainte
viața trece pe
repede înainte
și (nu) înapoi
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția de zbor
Mai întâi îți strângi umerii,
mai apoi te înalți pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îți spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Și acesta e zborul.
Îți strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îți închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalți pe vârful picioarelor
cum se înalță piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
și-apoi îți spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naștere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor
Și acesta e timpul.
Îți strângi râurile
cum strângi umerii
te înalți pe behăitul caprelor
Zici: Nevermore.
Și apoi:
fâlf
dai din aripile altcuiva;
și apoi
ești el,
iar el
este pururi altcineva.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Imediat
după ce mă pregătesc să fac duș
salut militărește în oglindă
înfiorat la gândul că pe titan
plouă cu metan din nori
și acesta curge la suprafață în râuri
și lacuri și apoi se evaporă
înapoi în cer
dușul scuipă apă fierbinte
vine în capul meu
plin de gânduri despre titan
unde bolovanii sunt rotunjiți
au ajuns în albia unui râu
sau în zone cu nisip umed
pare un peisaj de pe terra
dar pe titan
nu apa a creat imaginea
ci metanul lichid
dușul îmi aruncă o privire ciudată
sare un lichid lăptos din ciupearcă
aterizează erotic pe pielea mea
cred că am încurcat programul
strig să dea apă caldă
strig la o casă de marcat
după care stă o tânără cu pielea smeadă
și ochii mari, negri
când vântul bate cu putere
lacurile au valuri mari la suprafață
brațele ei mângâie gândurile
vreau să revin la ideile mele
buzele noastre se unesc
fără amintiri despre titan
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mersul în mâine
de mersul în mâine se apucă de cu... seară:
umbla pe străzi ca atârnat de o... bară
gimnastica brațelor era... clară (?!) era
o gimnastică marțială fără fragmentări
publice de borduri într-o mână prea goală
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriu de Cornelia Păun Heinzel
Cornelia Păun Heinzel: Scriu
Scriu
Fără a dori premii și laude deșarte,
Pentru că literatura-i mai presus de toate.
Scriu
Fără a vrea bani, faimă, funcții, bogății,
Pentru că nu asta-nseamnă scriitor să fii.
Scriu
Fără a fi un fals personaj construit
Mediatizat sponsorizat, în realitate un nimic.
Scriu
Fără a-mi vinde sufletul, nu la comandă, ci cu onoare
Pentru mine aceasta reprezintă o valoare.
Scriu
Nu cu scopul de a mă vinde, a mă promova,
Cu comerțul, scrisul nu se poate confunda.
Scriu...
poezie de Cornelia Păun Heinzel din Confluențe literare Australia (2 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De fapt, nu sună întotdeauna de două ori
Îți scriu de-aici, dintre iluzii, îți scriu pe-o clipă, un minut,
Despre-ndoieli, despre confuzii și despre nodul desfăcut.
Îți scriu pe frunze de salată, pe coaja unui ou de struț,
Pe ambalaje de-nghețată, pe butelia din căruț.
Îți scriu pe zidurile ude, pe etichetele din mall,
Pe caserole cu agude, îți scriu pe paracetamol.
Îți scriu de ce, și cum, și unde, îți scriu pe binele din rău,
Despre-ntâmplările rotunde, despre-nălțimi și despre hău.
Îți scriu cu pana de benzină, îți scriu cu frâna de motor,
Cu mintea de nimicuri plină, cu răsuflatul "iar mi-e dor".
Îți desenez, pe gânduri, stele, pe pietre scrijelesc viori,
Nu-îmbrac destine paralele, îți scriu, doar ție, uneori.
Îți scriu cu tocul de la ușă, îți scriu pe umeri cu stilou,
Despre un drum, pictat c-o tușă inconfundabilă-n tablou.
Îți scriu, de azi, fără oprire, îți scriu de mâine până ieri,
De ieri, pe ochi, ți-am pus poprire și nu accept negocieri.
Îți scriu ce ți-am mai scris odată, îți scriu ce n-am mai scris nicicând,
Îți scriu scrisoare demodată, îți scriu vorbind, îți scriu tăcând.
Și dacă nu primești țidulă, nici telegramă, nici răvaș,
Fii, măcar azi, un pic credulă: vina e numai la poștaș.
poezie de Eduard Lupascu (22 iunie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respectul orb
mă sperie respectul orb de care
dați dovadă când mă treceți o stradă sau fie și o
scremută striație (?!) în
serie eu scriu eu scriu poezie: scriu să se vadă
că nu fac trotuarul degeaba cu (g)rație
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!