De spaima singurătăţii m-am mutat în cuvinte! Sunt atât de bogat încât nu pot fi cumpărat!

aforism de Valeriu Cîmpeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era atât de populist, încât a mutat centrul capitalei la periferie.

aforism de Valeriu Butulescu (ianuarie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de permeabili

Atât de permeabili,
încât zarea trecea prin gâtlejul nostru.
Atât de încremeniţi de frică,
încât ne purtam sufletu-n cârje.
Atât de micşoraţi,
încât ne târam sub un ceasornic
unde nimic nu arăta ora.
Atât de tăcuţi
încât pierdeam obişnuinţa
celor mai simple cuvinte:
"dragoste", "liliac", "zăpadă", "prietenie".
Atât de singuri.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un cetăţean nu trebuie să fie atât de bogat încât să-l poată cumpăra pe altul şi nimeni atât de sărac încât să fie silit să se vândă.

citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

bogat

Bogat este acela care are atât de mult, încât nu-şi mai doreşte nimic.

definiţie celebră de Cicero
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petec de gri

Cerul este un petec de gri,
Cu atomi îngrămădiţi unul într-altul,
Atât de îngrămădiţi încât
S-au revărsat în sufletul meu,
Desenând nudul singurătăţii.
Şi plouă în mine particule de lacrimă
Şi în labirintul tăcerii sunt doar eu.
Ecoul singurătăţii doare,
Flutură ca un doliu de gri.
Nopţile sunt pustii...
Matelotul gândurilor
Aruncă visele peste bord...
Bate un clopot ritmul
În balansul valurilor –
Atac de cord.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când m-am mutat din Ţara Galilor în Italia a fost exact ca şi cum m-aş fi mutat într-o altă ţară.

perlă de Ian Rush
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altar

Ştiu, m-am mutat în ochii tăi, de mult,
În marea lor de-o strălucire-aparte,
Şi-am stat o viaţ-acolo, să ascult
Ecoul ei şi să visez departe,

M-am răsfăţat în oaza lor duioasă
Şi m-am topit la razele de foc,
Am aşteptat, la ţărmul lor, sfioasă,
Să te învăţ să curgem la un loc,

Ştiu, m-am mutat în ochii tăi, se pare,
De mult de tot, la primul gângurit,
Am luat cu mine vâslele din zare,
Şi-am mers, suav, pe bolta de zenit,

Şi noi cuvinte-am tălmăcit, sub tâmple,
Cu tine-n jur, mi-am făurit cărări,
O roua-a dimineţii, ce ne umple,
Şi-am înflorit atâtea primăveri...

Ştiu, m-am mutat în ochii tăi, de tot,
Într-un altar cu îngeri şi culoare,
Mirarea mă cuprinde şi socot
Că-i raiul meu, cel primenit de soare,

Şi-acum, târziu, acolo-n ei, mă scald
Şi macin clipa asta trecătoare,
Mi-e-atât de bine, mi-este-atât de cald,
Chiar de-i afară aprigă ninsoare,

Avem doi ochi în care curgem lin,
Cu gânduri şi cuvinte, cu nevoi,
Ne vom zidi acolo, blând, senin,
Un cer de slavă picurat de ploi.

poezie de Beatrice Silvia Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi munci atât de mult, încât nu voi fi niciodată uitată! Voi adopta întotdeauna mentalitatea omului bogat, încât nu voi duce lipsă de niciun bun spiritual!

citat din Elena Stan
Adăugat de Ileana Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disperare

Câte cineva închide ochii
şi-şi aminteşte răsăritul,
şi pescăruşii, şi marea.

Câte cineva mai vede
un asfinţit.

Câte cineva –
asfinţeşte.

Părul nostru se hrăneşte
cu gândurile noastre.

Fără îndoială,
Poetul
e om străvechi
şi ascunde multe gânduri
şi multe taine
în pâcla deasă a pletelor sale.

Poetul,
un naufragiat,
supravieţuieşte
în peştera
singurătăţii sale.
Se hrăneşte, vânând cuvinte
din colonii de peşti-cuvinte
şi păsări
venite în zbor alb,
din depărtări albastre,
cu câte un cuvânt, legat de picioruş.
Pe unele, le lasă
să facă şi cale-ntoarsă.
Pe altele, însă,
le sacrifică.
Oricine le-ar fi trimis,
nu va mai şti de ele, niciodată.

Largul e
atât de clar,
adâncul e
atât de limpede.
Atât de necuprinsă e
marea de cuvinte.

Ascuţind
unelte
din cuvinte,
Poetul ciopleşte
în Stanca Singurătăţii
sale.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea aceasta mă doare de la naştere

dar m-am străduit să strig din ce în ce mai rar
protestul l-am mutat în adâncul sufletului
apoi mi-am văzut de învăţat mersul
fuga de răspundere
şi toate celălalte forme de mişcare
eliptice paraliptice olimpice daciade
până la teleportare
gândul meu sare oricum dintr-o lume în alta
cum sărea serghei bubka peste toate limitele
...................................
de mic ascult cântecul stelelor
şi potrivesc cuvinte într-un libret inutil
în felul meu ciudat chiar de la prima strigare
doar în loc de mamă am spus "nu-i bai"
...................................
foamea este motorul care mişcă lumea spre înainte
iar prima mea căutarea a fost firească
sânul generos al mamei
de atunci mă perfecţionez continuu
cunoştiinţele mele sunt atât de complexe
încât am uitat cine sunt

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta de clasă

M-am întors în ţara mea natală,
Mă consider un socialist;
Findʼcă m-am mutat în capitală,
Mi s-a spus că sunt... capitalist!

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea aceasta mă doare încă de la naştere

dar m-am străduit să strig din ce în ce mai rar
protestul l-am mutat în adâncul sufletului
apoi mi-am văzut de învăţat mersul
fuga de răspundere
şi toate celălalte forme de mişcare
eliptice paraliptice olimpice daciade
până la teleportare
gândul meu sare oricum dintr-o lume în alta
cum sărea serghei bubka peste toate limitele

de mic ascult cântecul stelelor
şi potrivesc cuvinte într-un libret inutil
în felul meu ciudat chiar de la prima strigare
doar în loc de mamă am spus "nu-i bai"

foamea este motorul care mişcă lumea spre înainte
iar prima mea căutarea a fost firească
sânul generos al mamei
de atunci mă perfecţionez continuu
cunoştiinţele mele sunt atât de complexe
încât am uitat cine sunt

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să demonstreze ceva, domnul deputat s-a mutat la bloc; a cumpărat blocul.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a cumpărat o mobilă dintr-un lemn atât de scump încât săracul n-a mai avut bani şi pentru cărţi.

Adrian Păunescu în Istoria unei secunde
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

spaimă

Spaima e un sentiment care te îmbolnăveşte pe jumătate, care atacă atât de violent maşina omenească, încât facultăţile acesteia sunt dintr-o dată împinse fie la cel mai înalt grad al forţei lor, fie la ultimul grad al destrămării.

definiţie celebră de Balzac în Istoria măririi şi decăderii lui Cesar Birotteau
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine dragostea mea

M-am dus la târgul de păsări
Şi-am cumpărat păsări
Pentru tine
Dragostea mea

M-am dus la târgul de flori
Şi-am cumpărat flori
Pentru tine
Dragostea mea

M-am dus la târgul de fiare
Şi-am cumpărat lanţuri, lanţuri grele
Pentru tine
Dragostea mea

Şi apoi, m-am dus la târgul de sclavi
Şi te-am căutat
Dar de tine n-am dat
Dragostea mea

poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Vlad Chirinciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luciditatea nu te face fericit. Prea vezi "răul" înzecit.

aforism de Valeriu Cîmpeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea vine greu şi dispare ca şi roua după Soare!

aforism de Valeriu Cîmpeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele idei sunt atât de măreţe, încât sufocă mintea ce le poartă.

aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era prost îmbrăcat, obosit şi atât de slab, încât sunt sigur că era un om cinstit.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!