Ţara copacilor

în ţara aceea ascunsă
nu existau drumuri
existau doar copaci

de bună seamă
nu ştiau să vorbească
însă foşneau poetic
deasupra unor oameni
fără topoare
iar
oamenii
(înrădăcinându-se)
deveneau copaci

poezie de Cristian Lisandru din volumul de versuri Fulguiri (20 decembrie 2017)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă şi în trecut existau griji şi probleme, viaţa era mult mai simplă, oamenii se culcau cu găinile şi se sculau cu cocoşii, fără telenovele, talk-show-uri şi "net".

citat din Cristian Mărgărit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sam: Te pune pe gânduri. Dintre toate creaturile pe care le-am vânat, câte din ele existau doar pentru că oamenii credeau în ele?

replică din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot răul vine de acolo că oamenii îşi închipuie că sînt împrejurări în care se pot purta cu semenii lor fără iubire. Cu lucrurile te poţi purta fără iubire, poţi să tai copaci, să faci cărămizi, să prelucrezi fierul fără iubire, faţă de oameni însă nu se poate, deoarece iubirea reciprocă dintre oameni este o lege fundamentală a vieţii omeneşti. Este adevărat că omul nu poate să se constrîngă să iubească, aşa cum se constrînge să muncească, însă de aici nu urmează că poate să se poarte cu ceilalţi fără iubire, mai ales dacă cere ceva de la ei. Dacă n-ai iubire faţă de oameni, stai liniştit, ocupă-te de tine, de lucruri, de ce vrei, numai de oameni nu.

Lev Tolstoi în Învierea
Adăugat de Simona Bozintan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci fără pădure

in povestea copacilor goi
scârtâind într-o singură uşă
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenuşa

doi copaci fără frunze pe drum
după cum ii priveşte înaltul
doi copaci prin sărutul de scrum
aplecându-se unul spre altul

nu mai suntem decât doi copaci
vor veni taietori să ne tundă
vor lua crengi toti copiii săraci
pentru flacăra lor muribundă

si chiar dacă mă vei mai iubi
peste crivăţul iernii ce vine
fără braţe cu ochii pustii
n-am să am ce întinde spre tine

spune-mi pădure cu frunza rară
unde-i iubirea de astă vară?
nu ştie iarna sa se indure
de noi copacii fără pădure

cântec interpretat de Tatiana Stepa, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci azilanţi

Am rămas doi copaci lângă drum,
Ne mai cad nişte crengi compromise,
Se pornesc toporari de pe-acum
Să doboare păduri fără vise.

Am rămas fără muguri pe ram
Dinainte să moară copacii,
Şi-am ajuns mai uscaţi cum eram,
Şi acum ne fac vreascuri săracii.

Suntem nişte copaci azilanţi
Din pădurile lumii rămase,
Şi am ars printre munţi emigranţi
Şi-n tăcutele focuri din case.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul îşi alege cu grijă, topeşte sau alambichează acest material ca un adevărat chimist, pâna când dă de corpul nou, mult dorit —personajul. Aceasta nu înseamnă că -mi pregăteşte mie, actorului, o mìncare mestecată de-a gata... El îmi descoperă numai nişte lucruri pe care le observasem, care existau în mine latent şi care existau de asemenea şi în spectator. Această "simpatie" comună capătă eficienţă circulatorie şi înţelegere, pentru că vine din "oameni" şi se întoarce iar printre ei, îmbogătită. Acest proces "în lanţ", mai "legat" ca niciodată, obligă la o atentă respectare a adevărului.

Ştefan Ciubotăraşu în revista Teatrul, Nr. 3 (anul VI) Martie 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea mea...

toţi cei care m-au iubit mi-au scris
despre seri memorabile şi versuri briliante
atmosferă, parfumuri, arome
încât îmi pot retrăi întreaga viaţă
alături de ei, de cei mulţi
cuvintele nu mai existau între noi
sau dacă vrei, deveneau transparente
ne vedeam prin ele aşa cum eram
şi ne înţelegeam
sunt oameni care nu-mi mai trec pragul
au ostenit probabil
dar scrisorile lor sunt aici
zid nenăscut
un top de hârtie velină, virgină
poate puţin îngălbenită
pe la colţuri

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără trântor nu existau, albine...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre râu, pe sub norul ca o culme de negură, sufla vântul, împrăştiind un miros de lemn şezut în mâl. În jur toate existau
aievea, însă fără contururi reale, o pâclă albicioasă ştergea şi încâlcea formele cărora luna le dădea moliciune şi luciu.

Fănuş Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebăgare de seamă

Doamne, mi-ai dat atâtea lucruri:
Viaţă, viaţă din belşug
Aer, să respir o mie de vieţi
Apă, să beau câtă vreau
Lumină, ocean care mă inundă
Păsări, voioase dimineaţa, grele seara
Îmgreuiate de cântec, de zbor.
Copaci şi frunze fără număr
Să-mi facă umbră câtă vreau
Animale de tot felul,
Pământ să m-alerge
Drumuri nesfârşite, pe care
Să merg până la capăt
Şi multe alte lucruri, pe care
N-am timp să le spun.
Ho, Doamne, mai ho!
Că n-am timp să mă bucur
De toate
Şi-ţi rămâne creaţia
Nebăgată-n seamă.
Şi omul, cerându-ţi mereu altceva,
Nebăgat în seamă.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua aceea am pus singurătatea în frapieră şi m-am îmbătat cu regrete...

Cristian Lisandru în Picături de Insomnie, Mona (noiembrie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am strâns doza de bere în pumn şi zgomotul a distrus toată scena. Dar trebuia să fac ceva pentru a scăpa din sfera de influenţă a Iwonei, altfel m-aş fi probuşit la picioarele ei şi i-aş fi declarat, fără ocolişuri, fără versuri siropoase, iubire veşnică. Tocmai eu, cel pentru care veşnicia e doar o aiureală a unor scriitori infatuaţi care n-au ieşit niciodată din birou.

Cristian Lisandru în Haifa şi surâsul Iwonei (27 august 2018)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te gândeşţi că dezvoltarea României se făcuse în multe generaţii, iar Carol I modernizase România în 48 de ani de domnie... Aceşti oameni au distrus totul într-o clipă. Orice sau oricine însemna ceva în ţara asta au fost anihilate. Iar acum trebuie să pornim de la zero. La venirea lui, Carol I s-a găsit, totuşi, ceva aici. Existau politicieni, oameni care aveau simţământ patriotic. Toate acestea au fost şterse. Chiar dacă simţi ceva pentru ţara ta, totuşi, e greu să ai o imagine clară. Niciun alt sistem, nici chiar naziştii, nu au făcut aşa ceva aici, poate în altă parte.

citat clasic din Mihai I al României
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem în ţara din care Caragiale a fugit exasperat, ţara în care Eminescu şi-a pierdut minţile, ţara care a refuzat, iresponsabil, oferta lui Brâncuşi la bătrâneţe: aceea de a-şi lăsa întreaga operă compatrioţilor săi. Ţara care şi-a omorât elitele în puşcărie, ţara în care n-au mai vrut să se întoarcă Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, George Enescu. Ţara din care pleacă, mereu, tineri excepţionali, şi nu doar să se căpătuiască, ţara care furnizează Europei milioane de muncitori cu ziua, prost utilizaţi şi prost plătiţi la ei acasă. Nu pot decât să sper că, sub această pojghiţă de mizerie, există şi o altă ţară, ţara unor oameni cuviincioşi şi cinstiţi, ţara celor ce ştiu să se respecte între ei şi să nu se lase manipulaţi de câteva trupe barbare de oameni stricaţi şi stricători de suflete.

citat din Andrei Pleşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reciclare

Să tai copaci pentru hârtie
Zău că te-apucă mii de draci
Când mult mai simplu e, se ştie
S-aduni hârtii dintre copaci.

epigramă de Gheorghe Burduşel
Adăugat de Gheorghe Burduşel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soluţie darwinistă

Fraţi şoferi, nu fiţi stângaci,
Nu daţi în copaci ca proştii!
N-aţi aflat că în copaci
Au trăit strămoşii voştri?

epigramă de Gheorghe Grosu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În realitate existau doar două persoane în lume pe care le iubea cu ardoare, aplaudacul său de serviciu şi el însuşi.

citat din Georg Christoph Lichtenberg
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fată cu tricolor

Am scris despre copaci,
Copacii s-au uscat.
Am scris despre frunze
Şi frunzele-au căzut.
Am scris despre oameni,
Oamenii s-au înălţat,
Şi printre ei iubito
Pe tine te-am văzut.
Erai aşa frumoasă!
Erai deasupra lor.
Purtai văl de mătasă
Şi steagul tricolor.

poezie de Dumitru Delcă (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul miroase a praf. Trecutul miroase a moarte. Trecutul are un miros persistent de imposibil, de s-a dus şi nu mai vine, de zădărnicie a unor planuri. Şi, câteodată, de împlinire fericită a unor destine, însă asta ceva mai rar. Trecutul aduce cu el un miros persistent de putrefacţie, de foarte multe ori. De încăpere în care nu vrei să intri, de mormânt abia deschis, de lacrimi vărsate pe o pernă, într-o singurătate absolută. Trecutul nu este altceva decât un ghimpe înfipt dureros în talpa prezentului.

Cristian Lisandru în Lumea de dincolo de fereastră (9 august 2018)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în aşteptarea toamnei

Păleşte frunza din copaci,
Iar câte una s-a sfrijit
Şi nu mai sunt holde cu maci
Pe şesu-ntins şi însorit.

Gustar deodată s-a ivit,
Păstăi crapate pe araci,
Păleşte frunza din copaci
Şi câte una s-a sfrijit.

Eu, am un of nemărginit
Că nu avem ce pune-n saci
Din plaiul nostru pustiit,
Ţăranii noştri sunt săraci.

Păleşte frunza din copaci

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!