
Nebăgare de seamă
Doamne, mi-ai dat atâtea lucruri:
Viață, viață din belșug
Aer, să respir o mie de vieți
Apă, să beau câtă vreau
Lumină, ocean care mă inundă
Păsări, voioase dimineața, grele seara
Îmgreuiate de cântec, de zbor.
Copaci și frunze fără număr
Să-mi facă umbră câtă vreau
Animale de tot felul,
Pământ să m-alerge
Drumuri nesfârșite, pe care
Să merg până la capăt
Și multe alte lucruri, pe care
N-am timp să le spun.
Ho, Doamne, mai ho!
Că n-am timp să mă bucur
De toate
Și-ți rămâne creația
Nebăgată-n seamă.
Și omul, cerându-ți mereu altceva,
Nebăgat în seamă.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre zoologie
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre păsări
- poezii despre ocean
- poezii despre numere
- poezii despre muzică
Citate similare
O, iartă-mi, Te rog, Doamne
O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
prin care-Ți cer doar pâine și pază și minuni,
căci am făcut adesea din Tine robul meu,
nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îți cer și-Ți cer întruna să faci Tu voia mea;
Îți cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiți ce vreai,
ci să-mi slujești în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...
Gândindu-mă că dacă Îți cânt și Te slăvesc
am drept să-Ți cer întruna să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
și-nvață-mă ca altfel să stau în fața Ta!...
Nu tot cerându-Ți Ție să fii Tu robul meu,
ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înțeleg că felul cel bun de-a mă ruga
e să doresc ca-n toate să fie voia Ta.
rugăciune de Traian Dorz
Adăugat de Andreea Palasescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sclavie
- poezii despre religie
- citate de Traian Dorz despre religie
- poezii despre pâine
- poezii despre nebunie
- citate de Traian Dorz despre muzică
- poezii despre dorințe
- citate de Traian Dorz despre dorințe
Destinație
M-am născut unde ai vrut tu Doamne!
Mi-ai dat spiritul,
darul tău cel mai de preț.
Cu el îmi croiesc destinul
și-mi aleg destinația,
depășind toate barierele timpului
și spațiului.
Umilită de viață,
iubirea își caută drumul,
neștiind unde-i este gara,
destinația ei ultimă,
dar până la gară,
cale lungă este de străbătut.
Îmi pun aripile
și-mi născocesc zborul,
dar nu vreau Doamne...
încă nu vreau o destinație.
Vreau mai întâi să-mi găsesc lumina
în flacăra smerită a lumânărilor,
în lanuri albastre
în care încă mai zboară zorii,
în ropotul inimii mele
și în laptele miere al mamei,
care curge molcom,
îngânându-mi somnul
din care m-am născut
cu clocotul vieții.
Un curcubeu
zămislit într-un vers
îmi va fi punte în naștere,
trecerea de la somn
la viață,
de la acumulare
la aplicație și dezvoltare.
Lasă-mă iubire,
vreau să dorm doar în brațele tale,
sunt năucă de atâta viață,
vreau să-mi regăsesc somnul.
Somnul dinaintea nașterii,
Somnul,
în care tu Doamne
mi-ai dat înțelepciunea
și toată cunoașterea lumii.
Nașterea m-a făcut doar conștient de darurile mele,
obligându-mă ca prin trudă
să-ți prețuisec darul.
Tot TU,
în nemărginita-ȚI bunătate
mi-ai pus pe buze cuvantul,
cu el voi duce cunoașterea mai departe,
cu el voi dezmierda timpul
să-mi cânte serenade
și tot cu el
voi transmite
generație după generație
toată acumularea de veacuri a omenirii.
În nerăbdarea mea
ajunsă în intersecția destin,
voi ști oare,
care drum să aleg?
Voi alege drumul corect
să-mi găsesc destinația,
sau rătăcitoare voi fi
până ce voi ajunge
în același loc de destinație
hărăzit de tine Doamne!
Determinare,
joc fatal al sorții,
sau propria mea alegere!
Care este adevărul Doamne,
care?
Oricare ar fi adevărul
eu voi alege!
Sunt propria mea determinare.
Înainte de naștere,
a ta am fost Doamne,
mi-ai dat
tot ce ai crezut de cuviință că merit,
mi-ai dat cioturi de aripi,
care vor crește doar în lumină,
cu ele voi zbura oriunde,
voi cuceri galaxii
și te voi slăvi
pe tine Doamne,
creatorul meu desăvârșit.
După naștere
destinul îmi aparține,
sau tot tu îmi alegi
destinația finală?!
Îmi vreau lumina
și zborul,
îmi vreau
înfiorarea dintre funzele teiului,
când zorii îmi mângâie zarea,
vreau
ca flacăra macilor
să-mi ardă
cele mai tainice dorințe,
îmi vreau
curcubeu nemuritor
peste timp și spațiu,
vreau
să beau din cupa nemuririi
licoarea blestemată a zeilor
și mai vreau Doamne....
VREAU TOTUL
sau NIMIC!
poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre naștere, poezii despre somn, poezii despre lumină, poezii despre spațiu și timp, poezii despre iubire, poezii despre gări sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Ceva de la mine ți-am dat
bucuria de a trece dincolo de spațiu și timp
ceva de la tine am primit
o altă viață
și am învățat să trăiesc
în același timp
două vieți
ceva am dat și ceva am primit
chiar și cu mâinile pline de sânge
tot așa am spus
că viața pe care mi-ai dat-o
e cu mult mai frumoasă
și vezi tu
nu vreau să o pierd
nu vreau să rămân ca o piatră la marginea gândurilor tale
nu
nu lăsa nimic din toate astea să se întâmple
caută-mă
în adâncul ființei
și-ai să mă găsești
cu respirația tăiată
cu buzele arse de-atâtea rugăminți
nu mă lăsa
te rog
nu vreau să mă sting
când știu
cât de mult am dat din bucuria mea
și cât de mult am primit de la tine
o altă viață
una pe care vreau s-o trăiesc
mereu
nu vreau să mă sting
nu vreau
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre sânge, poezii despre mâini, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe sau poezii despre bucurie

Doamne, mai fă o minune!
Eu credeam că-s cel mai tare
Că eu sunt cel mai vestit...
Dar în fața ta o doamne...
Mi-am dat seama că sunt mic.
Adunata-m lucruri multe,
Averi... multe am vrut să am.
Dar mi-am dat seama o doamne
Că de fapt... eu gol eram.
Mă-n'brăcam cu haine scumpe,
Cine mai era ca mine.
Dar mi-ai arătat o doamne...
Că de fapt eram un nimeni.
N-ascultam nici o povață
Rele multe am făcut.
Tu... o doamne... mi-ai dat viață
Ce am strâns tot am pierdut.
Cunoscuta-m vitejia,
Mândru tare am mai fost.
Dar pierduta-m bătălia,
Fără a crede în Hristos.
Am primit botezul doamne...
Ca să-mi fie de folos.
Prin puterea ta ce-a mare
Ai salvat un păcătos.
Eu... l-as tot în astă lume
Că de fapt... nu i-au nimic.
Doamne te rog... fă minune
Și salvează- mă un pic.
Ia- mă în împărăția... care
Sus în cer o stăpânești.
Știu doamne că ai răbdare
Eu aștept... vin când dorești.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre sfaturi, poezii despre salvare, poezii despre război, poezii despre mândrie, poezii despre creștinism sau poezii despre botez

Dor de viață
Ard enunțuri, gânduri, erezii;
Sunt singur în propria îndoială
Mi-e dor de viață, Doamne, cum știi
... și mă rog... de dimineață până-n seară!
Martir în căutarea unor fericiri discrete;
Mai mult ca iubirea înfloresc întru iertare
Mi-e dor de viață, de oameni, de sentimente
... și mă rog, Doamne, să mai ai cu noi răbdare!
Singur printre dimensiuni false și trufii
Fără de speranță fără de crezământ sunt
Mi-e dor de viață, de arderi, de poezii
... și mă rog Doamne de aripi, de trup de vânt!
Să zbor aș vrea să vârfuri noi imaginare
Dincolo de nori și de plutiri lirice divine
Mi-e dor de viață, de lacrimile perpendicular
... și mă rog Doamne, să fii pururi cu mine!
Ard clipele toate într-un timp suspendat,
Grijile zilnice au mereu alt deziderat...
Mi-e dor de viață, de-un Înalt luminat
... și mă rog Doamne să-mi fii îndemn și sfat!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vânt, poezii despre poezie sau poezii despre nori
Odă florilor și culorilor
Mă strânge-o tâmplă, și-ncă una
Și am să-mi alung cu flori furtuna
O, Doamne, bunule ceresc
Mă las-atunci când fi-va să pornesc
Să-mi iau cu mine toate florile
Să-mi lumineze-n beznă, dorurile
Și lasă-mă în lumea drepților
Din adormită viaț-a morților
Să plec cu salbe din petala lor
Să nu simt, Doamne, al miresmei dor
Să nu devin un suflet pustiit și gol
Să-mi pun pe cap, cununa florilor
Că ai să-mi iei la schimb lumina ochilor
Dar fie, Doamne, voia ta cea dreaptă
Că tu m-ai plămădit
și-ți sunt în mâini, unealta
Mai știu că nu-mi va fi greu nici așa
Că tu m-ai învățat să văd culori cu inima
De n-am să văd cu ochii
c-așa-i lăsată rostuirea
N-am să mă plâng de asta
cum este-a lumii firea
Eu vin când zici în lumea ta cea dreaptă
Doar dă-mi, te rog, culori
pe suflet lasă-mi-le pată
Vreau roșu, galben, verde, vreau nuanță
Te rog, doar lasă-mi dreptul la creanță
C-ai răspândit culoare-n fiecare floare
Și le-am simțit în viață binecuvântare
De cer prea mult, te rog, atunci mă iartă
Dar vina n-am că-n flori e-o colorată artă
E arta pe care, tu Mărite, ai creat-o
Pe care-n lumea vie cu respect, am adorat-o
Și să nu-mi spui, Doamne, că nu e nevoie
Că știu că n-am să mor de bunăvoie
Nu cer, o Doamne, mult prea mult
Vreau doar culori în suflet să-mi ascult
Să mă-nvelesc cu tot ce mi-e mai sfânt
Să-mi fac din flori, un giulgiu ca veșmânt
Să nu mă lași în negru doar
Că îmi va fi, Prea Bunule, amar
În lumea celor ce nu mai cuvântă
Tu lasă-mă să-mi duc culoarea sfântă
Și am să vin desculță fără să crâcnesc
Dar lasă-mă în roșii flori să mă-nvelesc
Vreau pete, de culoare vie
Vreau flori când nu va fi să-mi fie
Îmi plâng în brațe toate florile
Ascultă-ne acuma, și-mi iartă rugile
din lacrimi dulci și picături de rouă
Dar știu că, după moarte, încep o viață nouă.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre sfințenie, poezii despre roșu, poezii despre ochi, poezii despre artă sau poezii despre vinovăție

Sex în lanul cu maci
mi-a mângâiat cu buzele
fiecare deget și
a trecut
de la unul la celălalt
până ceva mai sus
înspre sex
a urmat nebunia
o trăire a zilei până la capăt
părea un sfârșit de viață
fără oameni pe străzi
fără babe
ce se
tuflesc în spatele perdelelor și
fără păsări în zbor
o ultimă trântire pe genunchii juliți
decojirea senzației sub
lacrima portocalie a cerului
împlinind ultimul orgasm
aducea apocalipsa
of
câtă umilință în clipa pe care cred
că am trăit-o până la capăt...
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sfârșit, poezii despre sex sau poezii despre degete
Lui Aureliu Busuioc
Doamne, câtă umilință în privire
Câtă resemnare, Doamne
Și melancolie
Nici la Paștele Blajinilor
Prin cimitire
N-am citit în ochii nimănui
Atâta
Mută
Osândire...
poezie de Iurie Osoianu (17 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre ochi, poezii despre melancolie, citate de Iurie Osoianu despre melancolie sau poezii despre Paște

Nu mă crede lipsit de toate slăbiciunile omenești. O poftă nesătulă mă stăpânește și, până azi, n-am putut și nici n-am vrut să-i rezist. Vrei să știi felul răului de care sufăr? Nu pot să mă satur de cărți! Am cărți destule, poate mai multe decât îmi trebuie. Dar se întâmplă cu cărțile ca și cu atâtea alte lucruri, că râvna de a le dobândi, este și un prieten al cupidității. Când este vorba de cărți, prietenul acesta se înfige mai adânc.
citat din Petrarca
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prietenie sau citate despre poftă
Râd mereu...
Mamă, știi că de ceva timp râd mereu?
Râd de tot și de toate,
Râd de oameni, de întâmplări,
Râd de lucruri și de situații,
Mulți îmi spun că râd prea mult,
Că uneori râd fără motiv.
Nimeni niciodată nu și-a dat seama
câtă tristețe plânge în râsul meu.
Știi de ce râd mamă?
Pentru că numai așa
Pot stăpâni plânsul care mă macină.
poezie de Natalia Popusoi (1 ianuarie 2012)
Adăugat de Natalia Popusoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre tristețe, citate de Natalia Popusoi despre timp, poezii despre râs sau poezii despre mamă
Nu-mi lua iubirea
De ce plâng, Doamne? Că am sufletul plin
De dragoste, de dor și de credință?
Cum aș putea eu, Doamne, să spun că e un chin
Să simt tot ce mi-ai dat? Îți port recunoștință!
Mi-ai dat iubire și speranță în destin,
Mi-ai dat credința pentru-o-ntreagă viață.
Cum aș putea să plâng că am sufletul plin?
Cad în genunchi plecându-mi a mea față.
Și-Ți mulțumesc, Doamne și Te implor acum,
Să nu îmi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat
Și chiar dac-am să plâng în lungul vieții drum,
Să nu-mi consideri plânsul ca pe un greu păcat.
Și-Ți mulțumesc pentru că, Tu, îmi ești
Tot sprijinul, tot reazemul din viață;
De rele, Doamne, Te rog să mă ferești
Și dă-mi iubire, și dă-mi, Te rog, speranță.
Iubire pentru oameni, speranță-n veșnicie,
Dă-mi liniștea de care am nevoie,
Ferește-mă, Doamne, de ispită și prostie
Și lasă-mă să cred, Te rog, Doamne, dă-mi voie.
Să sper și să cred în dragostea și-n mila Ta,
Să simt că nu e vis speranța pe pământ
Și ia-mi, Te rog, viața și fă ce vrei cu ea,
Dar nu-mi lua iubirea, e tot ce am mai sfânt.
rugăciune de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre recunoștință, poezii despre prostie sau poezii despre mulțumire

Odă limbii-n care scriu
Sunt lucruri ce pot fi spuse doar într-o singură limbă.
Ce multe am scris în limba din care voi fi tradus.
Doamne, dacă ea dispare sau esențial se schimbă,
Frumoasă e și rămâne frumoasă, chiar de nespus.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare
Cât te vreau Isus
Nu vreau Domne cerul tău
Nici cetatea de lumină
Cât te vreau stăpân al meu
Mire Sfânt și Dumnezeu
Să fiu Doamne fără vină
Nu vreau nici cununa vieții
Ori Isus a Ta răsplată
Cât în zorii dimineții
Să-mi ștergi lacrima nămeții
Vreau Ființa-ți minunată
Nu vreau nici în Rai s-ajung
Cât Isus pe Tin" te vreau
De păcatul meu să fug
Ceru-ntreg să îl străpung
Ca iubirea să ți-o dau
Nu vreau Doamne răsplătire
Chiar Isus din mâna Ta
Cât pe Tine te vreau Mire
Să îți dau a mea iubire
Stăpân pentru a te avea
Nu vreau Doamne nici un dar
Isus să îmi dăruiești
Cât pe Tine plin de har
Să mă faci nu în zadar
Pe palme să mă primești
Nu vreau dar nimic să-mi dai
Nici comori și nici cununi
Ci pe palme să mă iai
Și Ființa Ta să-mi dai
Soare Sfânt plin de minuni
Eu Isus te vreau pe Tine
Nici cununi nici daruri nu
Ci a Ta Ființă pentru mine
Să-mi mângâie să-mi aline
În veci Doamne sufletu
Tu Isus ești darul meu
Dacă vrei să mă primești
Mire să-mi fii Dumnezeu
Eu să-ți cânt în veci mereu
Domn al slăvilor cerești
Tu îmi ești Isus comoară
Altceva nu vreau nimic
Vin" de aceea acum coboară
Și mă ia în a Ta țară
Rob să-ți fiu și ucenic
29martie 2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre comori, poezii despre zăpadă sau poezii despre răsplată
Cât te vreau Isus
Nu vreau Domne cerul Tău
Nici cetatea de lumină
Cât te vreau stăpân al meu
Mire Sfânt și Dumnezeu
Să fiu Doamne fără vină
Nu vreau nici cununa vieții
Ori Isus a Ta răsplată
Cât în zorii dimineții
Să-mi ștergi lacrima nămeții
Vreau Ființa-ți minunată
Nu vreau nici în Rai s-ajung
Cât Isus pe Tin" te vreau
De păcatul meu să fug
Ceru-ntreg să îl străpung
Ca iubirea să ți-o dau
Nu vreau Doamne răsplătire
Chiar Isus din mâna Ta
Cât pe Tine te vreau Mire
Să îți dau a mea iubire
Stăpân pentru a te avea
Nu vreau Doamne nici un dar
Isus să îmi dăruiești
Cât pe Tine plin de har
Să mă faci nu în zadar
Pe palme să mă primești
Nu vreau dar nimic să-mi dai
Nici comori și nici cununi
Ci pe palme să mă iai
Și Ființa Ta să-mi dai
Soare Sfânt plin de minuni
Eu Isus te vreau pe Tine
Nici cununi nici daruri nu
Ci a Ta Ființă pentru mine
Să-mi mângâie să-mi aline
În veci Doamne sufletu
Tu Isus ești darul meu
Dacă vrei să mă primești
Mire să-mi fii Dumnezeu
Eu să-ți cânt în veci mereu
Domn al slăvilor cerești
Tu îmi ești Isus comoară
Altceva nu vreau nimic
Vin" de aceea acum coboară
Și mă ia în a Ta țară
Rob să-ți fiu și ucenic
29martie 2020 mănăștur
poezie de Ioan Daniel Bălan din poezia e cumpusă sâmbătă sau duminică , deci n-ar cum să fie publicatăîn cărți sau reviste , exepție (29 martie 2020)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu mă ierți, Doamne ...
Doamne,
n-am numărat niciodată bucuriile
și mângâierile și clipele de fericire
cu care, din pruncie, m-ai învățat
să-i slujesc pe cei din jur!
N-am numărat nici iertările de cu seară
greșiților mei;
nici zâmbetele dis de dimineață,
oferite, cu îngăduința Ta, semenilor!
Știu că, prin zâmbirile din zori
și iertările din amurg,
eu îmi alcătui zilnic,
un mic Eden, cum ți-ai dorit Tu!
Și că, aceasta e treaba mea, pe Pământ!
Știu că, Tu m-ai ales pe mine,
ca să-ți înfăptuiești Binele!
Doamne, cu toate acestea,
nu m-am învrednicit niciodată
să-mi număr creditele de răsfăț divin,
și concesiile de bunăstare pământeană!
Iartă-mă, Doamne!
Dar, Doamne, număr în fiecare zi
iubirile confiscate, refuzate,
reprimate de mine semenilor mei,
fără voia Ta!
Iar ele mă dor într-atât,
încât simt cum, fiecare
golește ireversibil,
cupa din mine a Binelui Tău!
Pentru aceste nevrednicii,
Doamne, să nu mă ierți...!
rugăciune de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre zâmbet, poezii despre toleranță, poezii despre răsfăț sau poezii despre rai
Azi
Azi, nu vreau să caut urma, celor ce nu mi-au rămas.
Sigur, Doamne, socotit-ai că, nedemnitatea nu-i
Pălăria ce se-agață, scuturată, într-un cui,
Sau bucățile lipite din ce-a fost, cândva, un vas.
Azi, nu vreau să-mi dau răspunsuri, câtă vreme nu întreb.
Sigur, Doamne, socotit-ai că ferice-s, doar acei
Ce nu caută pricină, și iubesc, și nu-s atei,
Ce-au coloana înălțată. Și din cinste nu-și fac gheb.
Azi, nu vreau decât surâsul, să-l ascund în poala Ta,
Să simt adieri molcome, din văzduh mâna-Ți, de vânt,
Creștetul cum mi-l mângâie, că Ți-s fiică, de pământ,
De când mama nu mai este, și-ntărește Oastea Ta.
Astăzi, vreau să-Ți mulțumesc pentru toate câte-s date.
N-am pus preț, nu caut faima efemerului uman.
Maica, spus-a că, decența; bunătatea, sunt liman.
Și de-ar fi să jinduiesc... să tânjesc doar sănătate!
Și mai vreau ca, Azi, să fie și la anul! Și mai mulți...
Recunoscătoare-s, Ție! Tu m-auzi! Tu, mă asculți!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre prezent, poezii despre celebritate sau poezii despre bunătate

Frica de rugăciune
Doamne,
De ce să numesc
Lucrurile pe care ți le cer?
M-ai întocmit să pun eu nume
Fiecărui lucru din lume,
Apoi să le stăpânesc
Pe toate anume.
Așadar, fiecare lucru pe care-l pot numi,
Îmi aparține. Știu bine.
Ce să-ți mai cer?
Ce n-am de pe pământ?
Ceva din cer?
Mă tem că n-am cuvânt!
Lucrurile pe care le numesc
Și ți le cer,
Avându-le deja,
Mă tem că pier!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (28 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică sau poezii despre cuvinte
Mama
Tu, mamă, iartă-mi fiecare lacrimă de a ta,
Ascultă-mi mamă gândurile, ești binecuvântarea mea,
Și pentru fiecare noapte când ai stat cu teamă,
De ce nu sun, dacă sunt bine, tu, iartă-mă, o, mamă.
Te-aș scrie-n mii de versuri și te-aș repeta într-una,
Ca mama nu sunt toate, ca mama nu-i niciuna,
Az zmulge ani din viața mea doar ca să ți-i dau ție,
Așa cum tu din viața ta mi-ai dat viață și mie.
Te simt în fiecare gând și-n fiecare dor,
Și mamă, în fiecare zi spre tine vreau să zbor,
Vreau să pot fi lângă tine, să mă strângi la piept,
Să pot să îți sărut iar mâna de atâta timp aștept.
De-ai putea să pierzi din bani să-ți cumperi sănătate,
Nu te zgârci, să-ți cumperi multă, că-n rest le ai pe toate,
Mi-aș sacrifica întreaga viață doar să te știu bine,
Așa cum ți-ai sacrificat-o tu să-mi fie bine mie.
M-aș urca până la cer, ți-aș scrie chiar și-n stele,
"Te iubesc, ființă dragă, ești sensul vieții mele"
Iar pentru fiecare lacrimă ce n-am băgato-n seamă,
Te rog tu să mă ierți pe mine, draga mea, sfântă mamă.
poezie de Ionela Hondreac (26 iunie 2018)
Adăugat de Ionela Hondreac

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sărut sau poezii despre stele
Motivul meu pentru viață
Dacă cutreier prin adâncul inimii mele
văd multe probleme,
mă întreb cum am rezistat
la atâtea tăieturi
și nu m-am plâns.
Am rezistat și mai lupt încă,
oricum viața mea este
fără sens și fără diversitate
care nu interesează
prea multe persoane.
Eu vreau să visez,
că va fi bine
să-mi ascund gândurile
să-mi ascund lacrimile
și să râd, să mă bucur
de zilele senine și fericite
atât de puține din câte au fost.
În cazul în care soarele meu...
va mai străluci încă
tu vreau să-mi dai căldură,
tu să mă faci să râd,
că tu ești soarele meu...
Cum aud vocea ta
inima mea zboară în rai.
Da, tu ești și
cerul meu plin de stele.
poezie de Eugenia Calancea (9 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre zile, poezii despre voce sau poezii despre visare
Renunțare și dorință
Nu mai vreau ca să trăiesc în fum,
Vreau în viață să-mi aleg alt drum.
Nu mai vreau să rătăcesc în ceață,
Vreau să-mi construiesc o nouă viață.
Nu vreau să trăiesc doar în minciună,
Vreau adevărul să poarte o cunună.
Nu vreau ca întunericul să mă sperie,
Vreau să primesc lumină, puzderie.
Nu vreau să mă stăpânească plânsetul,
Vreau să-mi lumineze fața, zâmbetul.
Nu vreau privirea să-mi fie-ntunecată,
O vreau senină, de grijile lumii scăpată.
Ajunge! De prea mult rău mi s-a scârbit.
Vreau binele să fie de toți oamenii primit.
Vreau de-acuma un soare nou să răsară
Și-n viața mea să fie veșnic primăvară!
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sperieturi, poezii despre primăvară sau poezii despre minciună