Dinspre râu, pe sub norul ca o culme de negură, sufla vântul, împrăștiind un miros de lemn șezut în mâl. În jur toate existau
aievea, însă fără contururi reale, o pâclă albicioasă ștergea și încâlcea formele cărora luna le dădea moliciune și luciu.
Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.