* * *
sunt gândul căzut
de undeva
pe tălpile tale
când te plimbai
prin iarba albastră din rai
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Călătorie
totul are un sens
până la urmă
de ce-aș cosi iarba
acum când știu că
mâine va crește la fel
de ce-aș mai aștepta
un ultim tren în gara
peste care ninge obidit
lumina albastră
la răscruce
pâlpâie intermitent
semafoarele
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
pomii înfloriți -
cu gândul dau o roată
prin satul natal
pe toate ulițele
presărate petale
tanka de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începuturi
sculptori ai vremii
au ostenit să cioplească
în piatră statui fără cap
le-au pus pe socluri cu mult mai înalte
decât poate iarba să crească
a venit unul și-a zis așa într-o doară
munții mei par mici comparativ cu alții
și au căzut socluri cu tot cu statui
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impar
îngerul meu juca la ruletă
tot ce agoniseam cu greu
în ziua de coasă
eu adunam fluturi verzi
el cosea iarba albastră
inechitate, i-am spus
dacă vrei, eu sunt tu
tu poți mai mult decât mine
adună frumusețea ce piere
vezi cum pui laolaltă
pe rânduri matematic alese
aripa ta, sufletul meu
mie să-mi lași o brazdă de cer
un pic mai searbăd
decât o plăpândă speranță
de număr impar
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva
cu frunți de humă topită
cresc mesteceni
ca niște copile ce fură sărutul
prima oară
în pădurea rară
văduvită de stele
ajung doruri năvalnice
purtând la gât
zăgazuri cosmice
undeva
atât de aproape de cer
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când plouă
lucii sunt stelele
tulbure apa
nămolul respiră
prin branhii
la capătul podului
Hades așteaptă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar azi
ninge
cum odată ningea
prin cuget
în suflet
răsar alte drumuri
legănate de ierburi
ce rost au
ninsorile nesăbuite
peste gândul rămas?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cromatică
dacă ar fi
să nu îmi pese de nimic
de verdele pădurii
mi-ar păsa
și lumea albastră închisă
în cei mai fericiti ochi căprui
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extrasenzorial
undeva
la marginea liniștii coapte
se aude copita de cal cum bate
în lutul încins
dar unde?
și cine să audă?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru infinit
Tu ești iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineața albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viața mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extaz
n-am crezut vreodată că iarba
poate fi așa de albastră
cerul senin de un verde crud
că zborul păsărilor coboară atât de jos
încât poți să-l atingi
și vântul se încurcă prin șuvițele tale blonde
acoperindu-ți ochii
cu ultima lui adiere
odihnindu-ți privirea
când albastră când verde
că zâmbetul tău
poate alunga toată tristețea lumii
punând în loc un strop de fericire
în clipa asta-n care se comprimă
minute
ore
ani
chiar și o viață
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în noaptea asta
mă undui
ca iarba
ne-am erbicidat visele
apoi
printre ierburi rămase
mă undui la fel
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliberare
se lepădase de sine
iarba din bălți
ca de un rău neîntâmplat încă
din aburi și valuri lucii
înfloreau bucurii
ca o liberă veste
a celor ce dorm în adâncuri
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
suntem aproape albaștri
ca cerul ce doarme în Nil
mâine vom fi lampioane
niște hârtii creponate ce zboară
hai-hui dinspre mâl
către iarba ce crește deasupra
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cu tălpile goale
mângâie-mi trupul
înveșnicit
în iarba
cărărilor tale
gogyohka de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Riscul iubirii
Omule,
m-ai fi crezut nebun, dacă ieri ți-aș fi spus
că iarba e albastră?
Ai fi crezut că sunt nebun?
Și totuși ieri
iarba era atât de albastră!...
Dar m-ai crede
dacă ți-aș spune acum
că iarba nu mai e albastră?
Nu, nu mai are nici o culoare;
nu mai e nici măcar galbenă, înțelegi?
nu mai e nici neagră.
Dacă ar avea o culoare
ar însemna că trăiește,
dar nu se poate așa ceva,
azi nu poate să trăiască
... poate... mâine.
poezie de Adriana Bădiță din Zbor frânt (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maraton
între start și pedeapsă
trăit-am prea mult
pe zgura ce o străbat
cu tălpile goale
între sărut și blestem de părinți
sunt spini de trandafiri pe care-i miros
cu aripile frânte
nici nu a fost
și nici va fi nimic ușor
pe lungul drum al lutului
începe o zi
alt start impus
de altă fugă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea lumina mea albastră
Cu ce lumină-albastră cerul tău
Cer presărat, intens, cu praf de stea
Lin învelește-n doruri lutul meu
Ce-i rece și sleit, iubirea mea.
Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce și aprins aleanul lor
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.
Tu nici nu știi, măcar, azurul meu,
Cum te privesc și obraznic și curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău
Lasciv și inocent e, totodat'!
Când mă săruți, gingaș, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu mă reînvii, fără să mă omori
E-un simțământ neînțeles, ciudat.
Cum se revarsă-n noapte ploi de stele
Din cerul de catran, cum se desprind!
Dar cea mai arzătoare dintre ele
Ești tu, iubito-n brațe când te prind.
Când trupurile noastre se despart,
E un dezastru în ființa mea
De, parcă, ceru-ntregii lumi s-a spart
Și mi-a căzut în cap un ciob de stea!
Atunci, buimac, privesc plecarea ta,
Printre copacii-abia îmbobociți
Și sunt cuprins de-o disperare grea
Căci ani și oameni ne țin despărțiți.
Deci, ce ești tu? Lumina mea albastră!
Ce-mi curgi fierbinte-n sângele-ngroșat
Și-mi luminează-a ochilor fereastră
Cu cer albastru când nu e înstelat.
Iar gândurile tale trec prin mine
Adesea pleacă, dar mai des rămân...
Și ntinerit, simt când îți este bine
Când nu ți-e bine mă simt trist, bătrân.
Iubirea mea, lumina mea albastră
Noi, împreună, n-o să adăstăm...
Dar, undeva, unită-i soarta noastră
Și nu ni-i interzis ca să visăm...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 8 comentarii până acum.Doar atât
dacă ar fi să fie
alte întoarceri
din lumi paralele
aș încolți ca iarba
legată în crustă
sub cerul de zgură
aș fi bucuria iertării
în cruda tăcere a mieilor
ce pasc atâtea plecări
din cumințenia noastră
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am crezut
că luna era
numai a mea
ca o liberă veste
pe care vroiam s-o aud
când nu auzeam nimic
și nimic nu vedeam
din lumea reală
ce noapte stingheră
ca zvonul întors
în cerul secat de oglinzi
îmi ofereau vârcolacii
mai presus de părerile mele
în țărâna grasă a lunii
singurătatea albastră
gerul ce scârțâie
în urzeala luminii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!