* * *

sunt gândul căzut
de undeva
pe tălpile tale
când te plimbai
prin iarba albastră din rai

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie

totul are un sens
până la urmă
de ce-aş cosi iarba
acum când ştiu că
mâine va creşte la fel
de ce-aş mai aştepta
un ultim tren în gara
peste care ninge obidit
lumina albastră
la răscruce
pâlpâie intermitent
semafoarele

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pomii înfloriţi -
cu gândul dau o roată
prin satul natal

pe toate uliţele
presărate petale

tanka de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începuturi

sculptori ai vremii
au ostenit să cioplească
în piatră statui fără cap
le-au pus pe socluri cu mult mai înalte
decât poate iarba să crească
a venit unul şi-a zis aşa într-o doară
munţii mei par mici comparativ cu alţii
şi au căzut socluri cu tot cu statui

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impar

îngerul meu juca la ruletă
tot ce agoniseam cu greu
în ziua de coasă
eu adunam fluturi verzi
el cosea iarba albastră
inechitate, i-am spus
dacă vrei, eu sunt tu
tu poţi mai mult decât mine
adună frumuseţea ce piere
vezi cum pui laolaltă
pe rânduri matematic alese
aripa ta, sufletul meu
mie să-mi laşi o brazdă de cer
un pic mai searbăd
decât o plăpândă speranţă
de număr impar

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva

cu frunţi de humă topită
cresc mesteceni
ca nişte copile ce fură sărutul
prima oară
în pădurea rară
văduvită de stele
ajung doruri năvalnice
purtând la gât
zăgazuri cosmice
undeva
atât de aproape de cer

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plouă

lucii sunt stelele

tulbure apa

nămolul respiră
prin branhii

la capătul podului
Hades aşteaptă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar azi

ninge
cum odată ningea
prin cuget

în suflet
răsar alte drumuri
legănate de ierburi

ce rost au
ninsorile nesăbuite
peste gândul rămas?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cromatică

dacă ar fi
să nu îmi pese de nimic
de verdele pădurii
mi-ar păsa
şi lumea albastră închisă
în cei mai fericiti ochi căprui

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extrasenzorial

undeva
la marginea liniştii coapte
se aude copita de cal cum bate
în lutul încins

dar unde?
şi cine să audă?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru infinit

Tu eşti iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineaţa albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viaţa mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz

n-am crezut vreodată că iarba
poate fi aşa de albastră
cerul senin de un verde crud
că zborul păsărilor coboară atât de jos
încât poţi să-l atingi
şi vântul se încurcă prin şuviţele tale blonde
acoperindu-ţi ochii
cu ultima lui adiere
odihnindu-ţi privirea
când albastră când verde
că zâmbetul tău
poate alunga toată tristeţea lumii
punând în loc un strop de fericire
în clipa asta-n care se comprimă
minute
ore
ani
chiar şi o viaţă

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în noaptea asta
mă undui
ca iarba
ne-am erbicidat visele
apoi
printre ierburi rămase
mă undui la fel

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare

se lepădase de sine
iarba din bălţi
ca de un rău neîntâmplat încă
din aburi şi valuri lucii
înfloreau bucurii
ca o liberă veste
a celor ce dorm în adâncuri

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

suntem aproape albaştri
ca cerul ce doarme în Nil
mâine vom fi lampioane
nişte hârtii creponate ce zboară
hai-hui dinspre mâl
către iarba ce creşte deasupra

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cu tălpile goale
mângâie-mi trupul
înveşnicit
în iarba
cărărilor tale

gogyohka de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscul iubirii

Omule,
m-ai fi crezut nebun, dacă ieri ţi-aş fi spus
că iarba e albastră?
Ai fi crezut că sunt nebun?
Şi totuşi ieri
iarba era atât de albastră!...
Dar m-ai crede
dacă ţi-aş spune acum
că iarba nu mai e albastră?
Nu, nu mai are nici o culoare;
nu mai e nici măcar galbenă, înţelegi?
nu mai e nici neagră.

Dacă ar avea o culoare
ar însemna că trăieşte,
dar nu se poate aşa ceva,
azi nu poate să trăiască
... poate... mâine.

poezie de Adriana Bădiţă din Zbor frânt (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maraton

între start şi pedeapsă
trăit-am prea mult
pe zgura ce o străbat
cu tălpile goale

între sărut şi blestem de părinţi
sunt spini de trandafiri pe care-i miros
cu aripile frânte

nici nu a fost
şi nici va fi nimic uşor
pe lungul drum al lutului

începe o zi

alt start impus
de altă fugă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea – lumina mea albastră

Cu ce lumină-albastră cerul tău –
Cer presărat, intens, cu praf de stea –
Lin înveleşte-n doruri lutul meu
Ce-i rece şi sleit, iubirea mea.

Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce şi aprins aleanul lor –
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.

Tu nici nu ştii, măcar, azurul meu,
Cum te privesc – şi obraznic şi curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău –
Lasciv şi inocent e, totodat'!

Când mă săruţi, gingaş, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu mă reînvii, fără să mă omori –
E-un simţământ neînţeles, ciudat.

Cum se revarsă-n noapte ploi de stele –
Din cerul de catran, cum se desprind!
Dar cea mai arzătoare dintre ele –
Eşti tu, iubito-n braţe când te prind.

Când trupurile noastre se despart,
E un dezastru în fiinţa mea –
De, parcă, ceru-ntregii lumi s-a spart
Şi mi-a căzut în cap un ciob de stea!

Atunci, buimac, privesc plecarea ta,
Printre copacii-abia îmbobociţi
Şi sunt cuprins de-o disperare grea –
Căci ani şi oameni ne ţin despărţiţi.

Deci, ce eşti tu? Lumina mea albastră!
Ce-mi curgi fierbinte-n sângele-ngroşat
Şi-mi luminează-a ochilor fereastră
Cu cer albastru – când nu e înstelat.

Iar gândurile tale trec prin mine –
Adesea pleacă, dar mai des rămân...
Şi –ntinerit, simt când îţi este bine –
Când nu ţi-e bine – mă simt trist, bătrân.

Iubirea mea, lumina mea albastră –
Noi, împreună, n-o să adăstăm...
Dar, undeva, unită-i soarta noastră
Şi nu ni-i interzis ca să visăm...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar atât

dacă ar fi să fie
alte întoarceri
din lumi paralele
aş încolţi ca iarba
legată în crustă
sub cerul de zgură
aş fi bucuria iertării
în cruda tăcere a mieilor
ce pasc atâtea plecări
din cuminţenia noastră

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am crezut
că luna era
numai a mea
ca o liberă veste
pe care vroiam s-o aud
când nu auzeam nimic
şi nimic nu vedeam
din lumea reală
ce noapte stingheră
ca zvonul întors
în cerul secat de oglinzi
îmi ofereau vârcolacii
mai presus de părerile mele
în ţărâna grasă a lunii
singurătatea albastră
gerul ce scârţâie
în urzeala luminii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!