Călătorie
totul are un sens
până la urmă
de ce-aș cosi iarba
acum când știu că
mâine va crește la fel
de ce-aș mai aștepta
un ultim tren în gara
peste care ninge obidit
lumina albastră
la răscruce
pâlpâie intermitent
semafoarele
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre viitor
- poezii despre trenuri
- poezii despre semafor
- poezii despre ninsoare
- poezii despre gări
- poezii despre creștere
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.