Rondelul Valentinei

Cum se prefirā, printre crini, lumina,
Învāluitā într-un cald mister,
Şi cum se-nalţā, zveltā, pân' la cer,
Atuncea când o vād pe Valentina.

Un dor imaculat precum hermina
Mā-nvăluie şi zboarā ín eter,
Cum se prefirā, printre crini, lumina,
Când sufletul îmi cântā Lerui-Ler!

Poporul nostru-şi plânge rādācina,
Iar eu îmi prind o floare la rever,
Ca sā-mi acoper plânsetul stingher...
Şi-n suflet, vai!, îmi cântā piculina,

Atuncea când o vād pe Valentina!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Poezia, Doamnă,-i timp substanţial,
e parfum de crini şi duh de trandafiri,
e atunci când tu, iubito,-mi te desfiri,
într-un mod sublim, solemn, esenţial...

Este-'ntunecare-'ntru senitătate
E-o lumină roz, subtil tremurătoare,
printre mii de fluturi şi printre izvoare,
e când ficţiune când realitate...

Poezia-i cântec printre zvârcoliri
şi un tren ce cară varii sentimente,
doruri potolite, dar şi recurente,
tristeţi şi înfrângeri, dar şi cuceriri.

Poezia-i zâmbet, dar şi remuşcare,
spirit metafizic, transcendenţă lină,
recviem în suflet, cânt de mandolină,
e-o trăire pură şi-o transfigurare...

E-o clipă fugară în neantu'-nalt,
un nebun ce vede cât de-adânc e cerul,
un orgasm lăuntric, desluşind misterul
doamnelor frumoase, cu sâni de bazalt...

E-o cădere-n suflet, printr-un triplu salt!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata

Şi-a dăruit necontenit priinţa,
smerit, în faţa Celui-Mai-De-Sus,
considerând mereu că suferinţa
e-o grea-ncercare dată de Iisus...

A fost onest, adânc, sentimental
şi a murit cu dorul de-a muri,
într-un amurg solar, transcedental,
când ochiu-i plâns, subit, înmărmuri!

Ca tată, a privit intens lumina
şi-n ochii lui lumina eram noi,
la suflet era alb, precum hermina,
când umblă prin omătul de... apoi.

Deşi strălumina chiar în tristeţe,
precum un zeu venit din altă sferă,
îşi purta rostul cu acurateţe,
ca pe un trandafir la butonieră.

Acum e umbră blîndă, aromată,
care-mi adie visul întru gând,
o umbră sacră, care îmi arată,
c-a fost odată tata... oare când?

Acum îl văd, când ochiu-mi scapăt,
neprihănit şi... Iov până la capăt!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi cânt iubirea

Îţi cânt iubirea pe-o aripă de vânt,
Pe curcubeul ce se vede-n zare,
Şi am s-o cânt cât voi fi pe pământ
Căci e iubire pură-nălţătoare.

Îţi cânt iubirea prin jocul fulgilor de nea
Care brodează-n iarnă voal alb, imaculat,
Şi printre florile multicolore din grădina mea,
Pe zborul păsărilor ce-n toamnă au plecat.

Îţi cânt iubirea printe valurile înspumate
Ce scaldă plaja-ntinsă, netedă şi aurie
Sau printre poezii încă neterminate
Ce-aşteaptă a iubirii dulce poezie.

Îţi cânt iubirea zi şi noapte,
Căci m-a vrăjit şi nu o pot uita.
Ecoul cântecului ei, ca nişte şoapte
Se-ntipăreşte adânc în mintea mea.

Îţi cânt iubirea pe-un nor,
Prin viaţa încărcată cu poveşti,
Şi îţi trimit vibraţia în zbor
Spre strălucirea aştrilor cereşti.

Şi printre stele-ţi voi cânta iubirea
Când eu voi fi o mică stea,
Şi cât va fi să ţină veşnicia
Eu am să-ţi cânt mereu iubirea ta.

poezie de Lucia Marin
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul vede, Domnul iartă

Crini şi trandafiri, flori multe
Râd privirii tale-n curte,
Dintr-un colţ ascuns, pe bune,
Eu te caut printre rune.

Tu zâmbeşti, la cine oare,
La un mugure de floare?
- Nu fi hoţ, te-am observat
Când te-ai strecurat prin gard!

Hai în casă, la răcoare,
Soţul e în depărtare,
Eu sunt singură şi mor
De dragoste şi de dor!...

Crini şi trandafiri, flori multe
Au ascuns iubirea iute
Şi fără nici un păcat
Raiul ne-a înmiresmat...

Eu te caut printre crini
Scumpă floare din vecini
Cu dragostea înfocată –
Domnul vede, Domnul iartă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen transcendental

Doamne, de-aş putea atinge Cerul
Şi m-aş aşeza-n Lumina Ta,
Eu, pe loc, aş dezlega misterul
Florii, Doamne, de "nu mā uita".

Doamme, fā -mā pasāre-n vāzduh,
Ca sā-ţi cânt şi Ţie Lerui-Ler,
Toarnā-mi, Doamne,-n vers un dram de duh,
Cāci, sunt tare singur şi stingher.

Doamne, dā-mi aripi de ciocârlie
Şi strălumineazā-mi calea linā,
Mā aşazā,-apoi, în poezie,
În cea care sufletu-mi alinā...

Poartā-mi, Doamne, drumu-n izvodire,
Tu mă mântuie, cu harul Tău,
Deseneazā-mi paşii din gândire,
Nu mă prāvāli din nou în hău...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu fluturi la rever

Ne fug gândurile-n lume,
Simţurile-o iau spre Cer,
Din mister, în alt mister,
Cad stelele fără nume...

Corbii stau să ne sugrume,
Clipele-n penumbră pier,
Proveniţi din efemer,
Căutăm un loc anume,

Plini de nimb şi-apoteoză,
Dizolvându-ne-n eter,
Dintr-o roză-n altă roză,

Cu-aripi de coleopter,
Într-o dulce-apoteoză,
Cu doi fluturi la rever...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemă albă cu mama şi tata

Lama vibrândă a unui verde stilet,
Străpunge nervos şi năvalnic lumina,
Sângele alb se scurge, pe-o rază, încet,
Suspină şi plânge, amarnic, hermina...

Căţelul pământului, vai, latră la lună,
Izvoare de lapte clipocesc în albul eter,
Printre mestecenii albi, un cerb îmi adună,
Floarea Reginei Maria, din alb Lerui-Ler.

Îl văd pe Tata, febril, răsucind o ţigară,
Din tabachera-i strălucind în lumină,
Alături de el, ca o fantasmă solară,
E Mama, aievea, îndeajuns de senină.

Amândoi îmbrăcaţi în mantii bogate,
De-un alb delirant, îngeresc, de sulfină,
Vrăjit i-am spus Tatii: Salut, Majestate!,
Năuc, i-am spus Mamii: Servus, Regină!

Deodată, în faţă-mi, se clatină Cerul,
Mai alb ca petala de suavă brânduşă,
Iar Mama şi Tata, dizolvându-şi misterul,
Coboară-n Regatul lor alb de cenuşă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune V

Sfântā Fecioarā Maria, ce-mi umbli prin sânge,
acoperā-mā cu duhul tāu
căci inima-mi plânge,
Pune capāt tristeţii copiilor mei,
opreşte-le cāderea în hāu,
fā din spini şi scaieţi plantaţii de tei
şi de crini,
ocroteşte-o pe sora mea,
orânduieşte-i pe-ai mei fraţi,
alinā-mi amintirea pārinţilor mei, de-a pururi plecaţi,
cum numai Tu ştii, Măicuţā, s-alini,
fā, Preacurato, dulce nectar din pelin,
aratā-mi cārarea,
respirarea,
Amin!

rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai nani, nani

Hai nani, nani,
Lumina mamii...

Să-ţi cânt şi-n seara asta, lumina mea, să-ţi cânt...
Dar uite-ncep un cântec şi altu-mi vine-n minte, -
Şi-acela, dragul mamii, e fără de cuvinte
Şi plânge-aşa cum plânge cumplitul ăst de vânt...

Hai nani, nani...

Să-ţi cânt, lumina mamii, şi iar încep şi iar
Cuvintele-şi pierd şirul, - că vezi, în astă seară
I-atât de-amarnic cântul ce-l spune vântu-afară,
De parcă-ar plânge-ntregul săracilor amar...

Dar tu aştepţi un cântec - că tu ce ştii de vânt!
Şi ce să ştii ce spune-n amarnica-i poveste?...
O, tu nu poţi pricepe nimic din toate-aceste...
... Să-ţi cânt şi-n seara asta, lumina mea, să-ţi cânt...

Hai nani, nani,
Lumina mamii...

... Şi iar rămân de parcă nu mai găsesc cuvânt
Din tot ce-ţi spun alt-dată în cântecele mele,
Şi feţi-frumoşi, şi zâne, şi cer, şi flori, şi stele
Şi-au amuţit povestea de parcă nu mai sunt...

Hai nani, nani...

Adormi în caldu-ţi leagăn, lumina mea, şi taci -
Nu pot cânta şi încă nu eşti destul de mare,
Ca să-ţi pot spune basmul cel nesfârşit, în care
Se sting de frig şi foame copiii cei săraci...

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind abreviat

Lerui-ler ce dulce vis
astă-noapte s-a deschis
lerui-ler cireşi în floare
ninge Doamne şi mă doare

Lerui-ler dar în genunchi
strâng ninsorile mănunchi
lerui-ler fetele mele
dau în lume vai cu stele

Lerui-ler flăcăii mei
luptă zău ca nişte zmei
lumea tace şi-i admiră
tac şi eu însă la liră

Tac şi scriu lerui-ler
când de of şi când de cer

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 decembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de drum

Pe-o margine de drum, departe,
Ca un pribeag pierdut în lume,
Creştea o floare solitară,
Ce poartă cel mai dulce nume.

Înstrăinată-ntr-o mulţime
De ierburi şide grâne-nalte,
Părea batjocorită, moartă,
Uitată, printre celelalte.

Sub vântul ce trecea zburdalnic
Ea s-apleca tot spre pământ,
Precum o floare gânditoare
Ce plânge lângă un mormânt.

Nu ştiu de ce atras spre dânsa,
Apropiindu-mă încet,
Am cugetat adânc atuncea
La sufletul unui poet!

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Miss, Dumnezeule mic, elegant şi distins...

Nu amărăciunea, desnădejdea, furia şi ura,
ci sângele-ţi înfrunzit şi puterea ta de iubire
te vor vindeca definitiv, Miss, de singurătate...

Numai atuncea, Miss, vei cunoaşte măsura,
când vei aprinde cu trupu-ţi zoriorii, în neştire,
când verdele-ţi din sânge va avea întâietate

Şi când te va învălui agonizant, în îmbrăţişări,
poezia supremă, cu infinitul ei de necuprins,
când îţi vor cânta sânii-ţi din gurguiele murii,

Când dorul tău va zbura peste mări şi ţări
şi când lacrimile verzui, din ochii-ţi căprii,
pe sufletul meu înserat, se vor fi prelins...

O, Miss, Dumnezeule mic, elegant şi distins!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis abstract

iubitul meu e prinţ şi eu o cadână
m-a sedus în tinereţea mea cu şarm
beatitudinea ţine câte-o săptămână
în care toată tristeţea o sfarm.

îi cânt şi îi dansez pe cioburi
mă cuibăresc în sufletul lui minunat
mereu mă ameţesc miresme de ierburi
când bem ceaiul dragostei aromat.

lumânari parfumate inundă odaia
petale de crini sunt înşirate-n pat
cu sărutul tandru sting văpaia
care adânc în mine s-a întrupat.

trăiesc un vis de iarnă la Sinaia
hotelul din sufletul meu e ocupat.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefericirea-i starea pură-a fericirii

Aştept ce nu se va-ntâmpla vreodată,
ca-n înserarea sângelui din mine,
din când în când, la ore celestine,
să-mi înfloreşti, iubito, Preacurată...

Speranţa mea-i un vis indefinibil
şi-un echivoc sfâşietor al vieţii,
te văd în vis şi-n roua dimineţii –
mi-eşti marea cantitate de posibil.

La umbra unor crini îndrăgostiţi,
am fost tovarăşi, mai demult, în Rai,
într-un amurg extatic şi corai,
nefericiţi de-a nu fi fost nefericiţi...

Ştii bine că-n iubire se şi plânge,
nefericirea-i starea pură-a fericirii,
e spinul crunt purtat de trandafirii,
ce ne iubesc, solemn, până la sânge...

Din depărtări, iubito, eu te-aş strânge,
ca să-mi săruţi privirile nătânge...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muze

Toamna când frunzele îmi cântă serenade
Eu te strig, bărbatul meu fără un nume
Şi te conduc spre tainice misterele
Nu mă pierde în albastrele muzicii condeie

De vei pleca cu muza către stele
Nu uita să mă inviţi printre ele
Să dansăm ca nişte iele,
Aprinse de ale dragostei văpăi

Şi-atunci când nu mai eşti cu mine
Întreabă-te de eu sunt bine
Eu cânt cu veşnica lumină
Tu ai lumina ca perdea-bună

De mă vei trezi cu-acele crizanteme
Eu voi răspunde în plai cu ele
Şi voi încerca să nu fac crize
Dacă tu nu vei mă mai vrea printre muze.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ridic ciutura
să strâng cu mâna căuş
stele bob cu bob –
când vii la ceas de taină
le prefir în calea ta

tanka de Vasile Smărăndescu din Fire Pearls: Short Masterpieces of the Human Heart (2006)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine, a cânta este în esenţă o formă de rugăciune. Obţin această mare bucurie când cânt - indiferent ce anume cânt şi o pierd când încetez să cânt.

citat din Maureen McGovern
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea Ta o cânt Isus

IUBIREA TA O CÂNT ISUS

Iubire — ca şi a Ta
Nicăieri nu am găsit
Îţi dau dar azi inima
Să îţi facă voia Ta
Scump Isus — Isus iubit

Mă scald în neprihănire
Şi lumina Ta o cânt
Căci eu vreau a Ta iubire
O Isuse scumpe Mire
Şi în cer şi pe pământ

Cânt Isus a Ta Fiinţă
Şi iubirea Ta o cânt
Când mă-mbraci în biruinţa
Ca să umblu prin credinţă
Mire-al meu — Isuse Sfânt

Doamne-n flacăra iubirii
Vreau azi să mă împletesc
Domn al păcii — al fericirii
Într-un imn al nemuririi
Căci Isuse te iubesc

Nicăieri ca a Ta iubire
Doamne eu nu am aflat
Ale vieţii sfinte fire
Să le caut în neştire
Să am sufletul curat

Fă-mă Doamne-un bob de rouă
Ca iubirea să ţi-o cânt
Cu luminile amândouă
O Isus viaţa nouă
Ce ne-ai dat-o pe pământ

Ţine-mă-n al Tău surâs
Râu de foc şi eu să fiu
Dar în Cartea Vieţii-nscris
Să intru în Paradis
Dragostea să ţi o ştiu

Fă-mă dar să fiu cum vrei
O lumină şi-o săgeată
Doamne-n palme să mă iei
Tot mai des sub ochii Tăi
Să-ţi cânt drgostea curată

Mire drag al vieţii mele
Sub privirea Ta mă vreau
Să-ţi cânt ochii Tăi de stele
Cu lumini aprinse-n ele
Doar pe braţe să îţi stau

Să-mi fii cel din urmă vis
Din a inimii bătaie
Ca umblând prin Paradis
În Duh să îţi fiu înscris
Şi-n a inimii văpaie
03-10-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În limba ta

În aceeaşi limbă
Toata lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.

Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.

Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaşterea naturii umane

Când ghioceii înfloresc
Şi eu îţi cânt la clavecin,
Iubeşte-mă, că-i semn ceresc,
Acum, de Sfântul Valentin!

epigramă de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!