Păstrez şi presimt

Firesc... şi verile se duc,
La tâmple toamnele-mi usuc
Şi iernilor... tot căutând culoare,
Le cânt cu primăveri ispititoare.

Păstrez aroma toamnelor din vie,
Pentru-a plăti, iar, iernilor simbrie
Trei primăveri nebune şi ploioase,
Cu tine... înc-o vară să mă lase.

Presimt asprimea iernii, viforoasă
Şi-o primăvară super de frumoasă
Ce-i face semne unei veri şucare,
Când toamna pune vinul în pahare.

Rămân cu primăvara peste rând,
Deşi pot fi... cu verile... dansând,
Reacordând al toamnelor noroc
Cu albul iernilor ca un cojoc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecute primăveri şi veri nebune

Trecute veri şi primăveri nebune
Mereu ascunse dup-un felinar
Ce arde-n suflet ultimul tăciune
Şi-ascunde fumul patimei de jar.

Vă regăsesc în frunze de aramă
Când toamnele se-mprăştie tăcut
Făcând nemărginirilor... reclamă
Şi taine risipesc... prin aşternut.

Dezleg apoi cuvintele... a ploaie,
Atingeri... şi speranţe ce mă ard,
Lăsându-mă-n apus fără de straie
Trăind iubiri... la umbra unui gard.

Va bate vânt rebel, în duşmănie,
Stele albastre... vor pândi discret,
Îmbrăţişări, ce n-am crezut să fie
Decât în mintea... marelui poet.

Şi mă întorc spre tine... veşnicie,
Încă mai vrei, pe buze, să mă ai
Ca pe-o dulceaţă caldă... sidefie,
Pusă-n aroma şoaptelor de crai.

Trecute primăveri şi veri nebune
Reinventate-n toamne, ca un dor.
Când soarele la sânul tău apune
Rugându-mă în tine... să cobor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprentele timpului

Trecut-au multe primăveri
Şi vor mai trece încă.
Vom obosi în multe veri
Sătui de-atâta muncă.

Toamnele ne vor bruma.
Va trece timpul peste noi.
Anii ce-i vom aduna
Amprente vor lăsa pe noi.

Cu iernile ne vom lupta
Fără să ştim cine învinge.
Să ne opunem n-om putea
Şi peste noi, ele vor ninge.

În zbor trec multe primăveri.
Verile o iau la goană.
Trec toamnele parc-au fost ieri.
Iernile vor da năvală.

Primăveri, ne-au înflorit,
Verile ne-au ofilit,
Toamnele ne-au cărunţit,
Iernile ne-au zăpezit.
Sufletul a obosit,
Corpul a îmbătrânit,
Ajunge cât am trăit.
Timpul nostru s-a sfârşit.

poezie de Dumitru Delcă (21 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti crăiasa iernilor nebune

Eşti crăiasa iernilor nebune,
Îmbrăcată-n alb de catifea
Şi-n cuvinte care nu pot spune,
Taina dulce-a fulgilor de nea.

Eşti crăiasă clipelor de gheaţă,
Rostuind în suflete tăceri
Şi doar crivăţul te mai răsfaţă,
Învelindu-te în mângâieri.

Eşti crăiasa stelelor pufoase,
Rătăcite-n cetini de argint,
Şi-n cuvinte-adânci gălăgioase
Pus-n buzele ce veşnic mint

Eşti crăiasa viscolului, care,
Spulberă speranţe-n asfinţit
Şi-n omătul... ca o întrebare
Peste-o inimă de-ndrăgostit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verile de ploaie

Verile de ploaie şi de soare
Caută nuanţe de prea plin
Şi dimensiuni protocolare
Patimei paharului cu vin.

Insetat, nisipul le conduce,
Imitând prezentul dezgolit,
Care poate... visele seduce,
La un pas de minus infinit.

Se pictează spaţii răcoroase,
Nudităţii incinse, conjugări,
Ce se vor a fi simandicoase,
Taxă pe prostie... şi ţigări.

Încă am... cuvintele la mine,
Pot zâmbi ispitelor... tacit,
Verile de ploaie sunt puţine,
Soarele-i mereu îndrăgostit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul iernilor îngheţate am învăţat că există în mine o vară fără putinţă de învins.

citat clasic din Albert Camus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare popor are sufletul său, format în sute de mii de ani, din firea pământului, din freamătul codrilor, din floarea albă a primăverii, din raza soarelui, din ceaţa toamnelor şi gerul iernilor, din toate frământările, suferinţele, silinţa, gloria, din nesfârşit de multe amintiri îngrămădite pe urma morţilor, care astfel n-au murit întregi, ci din adâncul tăcerii lor sprijină răsfăţarea la lumină a urmaşilor ce au venit din ei şi trăiesc după dânşii. Acest suflet e preţul, mare sau mic, al fiecărui popor.

citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declic

Degeaba vine primăvara cu mieii ultimei zăpezi
ce moartea vor primi-o iară, ca pe-un botez definitoriu.
Zadarnic cerem amnistie de la cuţite, pentru iezi,
Că nu se-ntoarce nici ecoul din ultimul rechizitoriu.
Ard degetele din argilă şi din ignobile nuiele,
Ce-au aruncat pe rugul sorţii o altă carte cu poveşti.
Şi-au transformat în praf de puşcă tendoanele tăcerii mele,
Şi-au spânzurat de cer lumina şi -n gratiile din fereşti.

În noi pătrunde gheara iernii şi vulpile se-aud lătrând.
Fac pârtie la uşi închise, avide boturi de dihănii.
Copacii faţa şi-o crestează şi braţele şi le întind
spre ultimii molizi şi tise plecaţi în zori pe nişte sănii.
Şi vin prin noapte fluierând, rămân să doarmă pe afară,
Strigoii dragostei de clisă ce-n mine-şi caută odihna.
Posed o ciornă netimbrată din insolenta primăvară,
Şi-o copie legalizată din chipul tău răpindu- mi tihna.

Degeaba vine primăvara cu insomnii şi cu delir.
Îmi laşi ninsorile polare în decolteu şi-n rest... nimic.
Mă-nţep în somnul de amiază c-un ghimpe tern de trandafir,
Şi-apăs cu mâna-nsângerată pe albul iernilor... declic.

poezie de Marioara Nedea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veri înflăcărate

Veri nerăbdătoare şi nebune,
Dezgolite-n ritmuri de amor,
Te seduc abil... fără a spune
Tainele ereticului dor.

Se topeşte... şi în suflet pică
Soarele, asemeni unui gând,
Cu mişcări lascive de pisică,
Valuri între coapse de pătrund.

Cerul pare-o mare de iubire,
Cu sclipiri sfinţite şi lumeşti,
Limpede ca vinul din potire
Ce te-ndeamnă... să păcătuieşti.

Te întind... pe aurii nisipuri,
Îndrăznind... atât cât e firesc,
Făr-a face uz de şiretlicuri
Mă îmbăt cu trupu-ţi îngeresc.

Veri înflăcărate... şi rebele,
Ard mocnit păcate şi plăceri,
Pitulate-n margini de perdele
Ca o veşnicie... de tăceri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nor

privind la zăpadă
cum se face
om şi stă să cadă
grămadă or
donată în patima iernilor (?!), în
cetineşte atât
timp cât se află deasupra
brazilor -
creneluri în ceaţa străpunsă de soare -
priveşte
cum se topeşte,-n urât,
albul zăpezii
timp de-o viaţă în
trecătoare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii tu muzica iernilor mele, iar eu voi fi pentru tine instrumentul la care să cânţi.

citat din Elisa Irene Anastasi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca îngerii ce cântă

Tot scade ochiul meu să te mai vadă
Şi timpul a îngheţat în primăvară
Trăim intens lumina iernilor polară
Cu soarele la asfinţit
Şi trupul arde golul din clepsidră,
În forme de icoană
Voi zidi zâmbetul tău ca pe o literă infinită
Până ce ochii mei vor adormi
Şi în visul dintre nopţi te voi petrece,
În primăvara mugurilor copţi,
În nopţile aprinse către bolţi cereşti
Ca îngerii ce cântă
Te vei trezi atunci în nordul veri
Cântat de ploi si de nisipul cald
Clepsidră neoprită de cuvinte
Din negru, coborând spre alb.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirul pasiunii

Mirul pasiunii

de Liliana ROIBU

Pe pajiştile verzi, sub cer albastru
Săgeata ta m-a nimerit măiastru,
Îţi cânt, frumoasă domniţă-de-seară,
Adu-mi pe buze dulceaţa de vară.

Albatrosul iubirii zboară tăcut,
Dincolo de zări, peste trupuri de lut,
Cu ochii ca marea, în timp nemilos,
Adu-mi bucuria, zâmbindu-mi frumos.

Când ploaia se-aşterne şiroi peste noi,
În inimi dansează fluturii în roi,
Vulcan de sentimente pune sărut,
Adu-mi lava iubirii de început.

Bate vânt de toamnă, domniţă-de-vară,
Rândunica spre zările calde zboară
Şi vinul rămâne călduţ în pahare,
Adu-mi mirul pasiunii hoinare.

Ţipă iubirea prin crivăţul iernii,
În munţii sihaştri, pe la vecernii,
Fulgi cad peste muguri de primăvară,
Adu-mi focul viu, domniţă-de-vară.

poezie de Liliana Roibu din Vol. Inelul cu diamante, I- INIMA ETERNITĂŢII
Adăugat de Liliana Roibu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea cu vise interzise

Iubita mea... cu vise interzise,
Cu păr de cer şi stele călătoare,
Păcatele de azi îţi sunt prescrise
Şi dorurile-s toate în ulcioare.

Iubita mea, te voi iubi oriunde,
Cu frenezia clipei... de tumult,
Când pasiunea-n inimă pătrunde
Şi şoapta dulce-a iernilor... ascult.

Iubita mea, cu tainice smaralde
Ascunse în dulceaţa unui gând,
Când patimile nu pot a fi calde,
Mă-mbrăţişază tandru... peste rând.

Şi mă-nveleşte-n coala de hârtie,
În inocenţa paşilor târzii,
În clipa de amor şi de beţie
Când bate ceasul înspre erezii.

Iubita mea... cu vise interzise,
Cu păr de cer şi stele călătoare,
Păcatele demult îţi sunt prescrise
Şi dorurile-s toate în ulcioare.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am un petec de cer

Am un petec de cer, care ninge
Peste-o clipă şi-o stare firească
Când albastrul sărută şi-mpinge,
Un apus argintiu să-nflorească.

Simfonii de zăpezi... mă incită
Spre plutiri şi atingeri nebune
Ce aruncă-n păcat... şi-n ispită
Trupul tău arzător de cărbune.

Am un petec de cer, ca o mare
Ce ascunde în maluri, chemări
Când furtuni vor izbi în uitare,
Pentru-a pune tăcute-ntrebări.

Si e alb şi e magic destinul,
În omătul de-afară-s poveşti,
Sufletul se-abureşte ca vinul
Şi în braţele mele... tu eşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara s-a întors şi-a găsit în locul iernii o altă primăvară. De-acum avem două primăveri. Anul acesta e harem de anotimpuri.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări încă mă plâng

Trece-o zi arzând în soare,
Tu găseşte-mă!... de poţi,
În vârtejuri de culoare
Şi fă totul, să mă scoţi.

Pe cărări topind lumina,
Adun umbrele-n condei
Şi scriu iarăşi pentru Ina
Versuri... pân-la ora trei.

Vreau a pune în cuvinte
Taina unui timp... trecut,
Patima cea mai fierbinte
Şi-urmele... din aşternut.

Răscolite-n miez de vară
Aşteptări... încă mă plâng,
Pentru-a nu ştiu câta oară
În tăcerea... unui crâng.

Trece-o zi... ca şi furtuna
Căutând spre nori de fum,
Unde poate numai luna,
Stă la margine de drum.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natură albă -
Pe braţele iernilor
mii de ghiocei.
Feeriile naturii
veselesc turiştii.

tanka de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasul de lut

Mi-ar fi prea greu să ard în fumul luat de vânt
când s-ar prelinge pe mine drumuri şerpuite
mi-aş pierde gingăşia pasului de lut
din vechiul început...

Sunt doar cenuşa unor primăveri uitate
pribeagă-n croşetatul timp cu gheare de linx
tot căutând muguri adormiţi la sân
găsesc doar ochii stinşi de Sfinx
ce sângerează cu dor de verde dincolo moarte

Sunt doar cenuşa unor primăveri plecate
cerând cu sfială-n rugăciune
măcar o primăvară înapoi
cu graţii de muguri peste pleoape
prelinse în privirea unei ciute de iubire înfiorate.

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie în interior

În călătoria cea lungă în sinele tău
Sunt multe ocolişuri, locuri sălbatice, uitate şi nemarcate,
Unde şisturile alunecă primejdios
Şi roţile din spate aproape-atârnă deasupra prăpastiei
În momentul schimbării de direcţie, a punctului de pivotare.

Îmbrăţişaţi-vă strâns, feriţi-vă de pietrele care cad.
Găuri spărgând drumurile, măguri bătute de vânt, canioane,
Pâraie umflate vara de aversele care se năpustesc peste văile înguste.
Trestii aplecate de rafalele vântului şi-ale ploii,
Cenuşii din cauza iernilor lungi, cu tulpinile arse de verile târzii.

Sau poteca îngustându-se,
Şerpuind în sus spre şuvoaiele cu pietre ascuţite,
Arinul şi mesteacănul de munte,
Mlaştina vie a nisipurilor mişcătoare,
Drumul închis în cele din urmă de-un molid prăbuşit,
Hăţişurile întunecându-se,
Viroagele urâte.

poezie clasică de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng primăveri (pozie în grai bănăţean)

Plâng primăveri aproape supce,
Şî oceşâce d-orşie dor...
Şî-n mine gândurilii rupce,
Iară rămân fără izvor.

Plâng primăveri dă vânt ascunsă,
În mine toace să închină,
Şî noapcea me care mă unsă,
Mă lasă ca umplut dă vină...

Plâng primăveri, beceje flori
Îşi vaită şeasu dă născare..
Şî ploaia ruptă întră nori
Îm udă gându şe nu-l are...

Plâng primăveri şî nopţ dă mai
Nu pot prişepe rostu lor
Dă şe mă ceamă şî scăpai,
Să mă ogen, să mă scobor...

Plâng primăveri, şe-or măi plânje
Şî nopţâlii supce dă dor,
Şî gându meu care mă strânje,
În mincea me fără izvor...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!