Albastru şi alb

Albastru aşezat
Pe un fular alb,
Sus albastru,
Jos doar alb,
Soarele, lumină rece,
Căldura a zburat
Cu păsările călătoare,
Sufletele umbrelor
A fugit de sub copaci
Caută prin aerul iernii
Frunzele ce au căzut,
Se vor întrupa in primăvară
Din frunzele ce o să răsară,
Adieri reci,
Suflete de umbre,
Bântuie albastrul aşezat
Pe fularul alb al iernii!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă ca timp uimit

vom scutura frunzele de gheaţă
pentru căldura din umbra lor,
tu vei purta bucuria iernii ca pe-un fular.
nu-ţi trebuie mult să asculţi
tainele din spatele lucrurilor,
câteva clipe ce smulgi vanităţii
şi dorinţa de-a sta locului
doar de dragul împăcării cu alt ritm al respiraţiei.

tot nebuni vor părea şi mâine şi-altădată
cei ce nu vor primi lanţurile de aur ale timpului,
cei ce nu-şi vor vinde zilele la târgul de mărunţişuri
şi da, nebuni vor părea aceia rămaşi în urmă
să scuture frunzele de gheaţă
pentru a găsi neaşteptata căldură
din umbra lor.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros albastru

Acceptând amăgirea
nu-nşeli fericirea
are mirosul albastru
simţind înainte ploaia

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai în toiul iernii geroase îţi dai seama că pinii şi chiparoşii nu-şi leapadă frunzele odată cu ceilalţi copaci.

citat celebru din Confucius
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru de voroneţ

Albastru cu cap încoronat,
cu albastru tăiş fulgerător,
pe albastru l-a decapitat
peste nor, sub nor.
Albastru fără cap, a căzut,
nu el bineînţeles, trupul lui,
din văzut deveni nevăzut
înaintea şi-napoia norului
Albastru cel mare, din cer
cel pe dinlăuntru şi pe dinafară
ţinea în echilibru sever
secunda dimineţii şi pe cea de seară.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad pe ape

Soarele jos a picat,
Soarele, soarele,
Ca rochia ta din pat,
Soarele, soarele.
Cade o frunză din înalt,
Frunzele, frunzele,
Ca palma mea din părul tău cald,
Frunzele, frunzele.
Lunecă din cer o stea,
Stelele, stelele,
Ca lacrima pe faţa ta,
Stelele, stelele.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoare poem de quasar

Despletită învăluită şerpiu
abur de curcubeu cu boare
sublimă de mirare
înfiptă al meu rece pustiu

pe ecranul de cinema gol
ce desparte ziua de noaptea mea
văzând doar umbre prin ea
spintecând în lumină de mirabol

vidul meu rece de prostovol
unde prins în liane nevăzute
ace de timpuri topite
te asteptam levitat în carambol

cu astri seci ai clipelor
ce i-ai-nflorit în nuferi de albastru
cu sărutul tău măiastru
şi căpruiul curcubeielor

a opta culoare a cerurilor
dorită de privirea îngerilor
de mare de piatra stâncilor
să le ucidă teama abisurilor

cu şoapte şi bucle
nemaivăzute în toate timpurile
cu conturul de infinit
în care în quasar poem am renăscut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru infinit

Tu eşti iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineaţa albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viaţa mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua cerului albastru

Un cer plângea, odată, în albastru,
sub pleoapa-ntunecată de un nor
purtând un gând trufaş, necruţător,
şi un mesaj ce anunţa dezastru.

I s-ar fi scurs albastrul tot în mare
de n-ar fi fost, departe-n incolor,
o stea ce strălucea, privind cu dor
şi c-o lumină ce-amintea de Soare.

Şi-a strecurat prin nor şi gând o rază
ce a pătruns cu dragoste, intens,
în cerul devenit un gol imens.

I-a readus albastrul, îl veghează,
i-a dat culoare, noaptea-i luminează,
iar totul are-acum, la cer, un sens.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura căzută

Soarele geme-n aerul senin şi cald,
florile de cais încearcă din nou să dea în floare,
şi prunele neculese se usucă pe ram,
iar tu simţi căldură-n inima plină de viaţă.
Frunzele cad, zilele scad şi ele,
iar zeiţa toamnei îşi pune mantaua pe pământ,
în timp ce tu te rogi Domnului,
s-aducă apa necesară pentru plantele noastre.
Orele zilei sunt mai puţine decât ale nopţii
şi vânturile reci din nord încep să cânte,
dar soarele încă îşi pune amprenta pe puterea naturii.
Nu vrem primăvară fără recoltă,
pentru că nu există viaţa fără moarte.
Doamne binecuvinteză natura căzută
şi dune-n călătoria de pe meleagurile iernii
împreună cu zeiţa imaculată a zăpezii.

poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture pistruiat

Pe o aripă de fluture
Eram un punct
Colorat rece şi cărunt,

Ai apărut tu... ambru vânt
Pe umăr mai aşezat
Intr-un sărut pistruiat...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldura iernii

E rece, e frig, e frumos,
E iarnă cum trebui' să fie:
Afară, un alb mătăsos,
În case, la cald, bucurie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţă prin primăvară

Am mers desculţă prin primăvară
ca prin cuvinte
Ochii pierduţi au clipit
sub lacul supraomenesc al cerului
când floarea de cireşi
mi-a aşezat grămezi de umbre pe gene
jucându-se de-a îngerii
prin risipirile mele...
Am mers desculţă prin primăvară
ca prin ţărâna de stele...
Tăişul lunii întemniţat în noapte
mi-a luminat umerii
prinşi sub povara iubirii tale...
Am mers desculţă prin primăvară
ca prin lumi paralele
să nu trezesc umbra fructului
lumină zidită
în plâns de vioară....
Am mers desculţă prin primăvară..

poezie de Valentina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ospiciul albastru

Din cuţitele de Brutus
înfipte de viaţă din humus
mi-am făcut aripi de oţel
în zbor supersonic rebel
despicând întunericul
cu fantele mele de nebunie
in ospiciul
unde eşti legat cu curcubeul
de albastru

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se iubesc frunzele

Preludiu

De doruri in vânt mlădiate
O vară intreagă-şi şoptesc.

Cu tremur şi şoapte umbrite
Aşteaptă toamna neprihănite,
Şi in arămiu se contopesc

Imbrăţisare

În adieri de pofte coapte
Când trandafiri-şi scutură şoapte.

Frunzele cad imbrăţişate
Nepăsătoare faţă de moarte.

Sărut

Şi in iarna ce v-a veni,
Se vor iubi, iubi, iubi...
Sub mătase de zăpadă.

Şi din seva lor sărutată
Dragostea si-o vor dărui,
Florilor, pomilor, ierbii.

Şi în şoapte inmiresmate
Din nou-mi vor inmuguri.

Acum priviţi-le cum tandru... se iubesc

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii iernii

Cerul tot este albastru
Şi curat ca un sihastru
Noaptea curge linistită
De fotoliu stau lipită

Pe un geam privesc afară
Zâmbesc florile pe scară
Pe covorul de zăpadă
Paşii iernii trec pe stradă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele nu mor toamna, pleacă doar să-şi odihnească verdele în timpul iernii.

aforism de Ai. T. Gheorghe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireş albastru de poezii

Aud cum-nfloreşti în şoaptă
Vântul muzelor te poartă
In metaforă de caise coapte..
Si cu salcia versului-mpreunate

Ce-mi răvăşeşte iubirea
Pe zări de file-n fiecare zi
Hai să ne-mbrăţişăm nemurirea
Intr-un cireş albastru de poezii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de fibră

Călare pe un lup albastru
Prin codrii de sticlă sihastru
Imi cânt balada celui ce sunt
Şi nu mă cred niciodată sfânt

Sunt demon din florile de tei
Ce-şi caută culcuş în poala ei
Rătăcit flămând prin ram de fibră
Ce pare-n amor scurtătură

Năvodul de ceaţă împletit
Celor ce au de amăgit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă platanilor

Voal de platani, pădurile de nea
S-au aşezat tăcut în calea mea.
Argint căzut pe frunzele de jad
Sub care râuri de lumină ard.

În evantai cade o umbră, plan...
De ceruri aninat, ram de platan...
Miraj, balsam, lumină, pur şi cast,
Esenţa unui zeu aici rămas.

Cununi de stele sub tăceri de vis,
Poem de taină, vuiet necuprins,
Tăcerea-n valuri iarăşi se coboară...
Ce minunaţi platanii mei din ţară!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aerul gol

în aerul gol
pot semăna cuvinte pe braţul tău
făcând din el o ramură cu frunze
ultima silabă ţi-o aşez pe buze

pot aduna amiaza din albastru
eliminând aroma ei de posacă toamnă
şi strigătul din frunzele de aramă

pot lega plecările din ochi
de echilibru formelor precare
ale lucrurilor născute în lumină
de mâinile ce se căznesc
s-aducă cerul mai aproape

de dansul surd al ochilor de lună

te voi alege prada gândurilor mele
împodobindu-te ca pe un singur pom

în aerul gol miroase a veşnicie
a rai şi a uitare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!